Printre alte căutări ale mele, veți găsi aici și germenii unei noi fizici, bazate pe forma elicoidală a traiectoriilor. În fizica elicoidală repausul și mișcarea rectilinie sunt imposibile (pentru că duc la paradoxul informațional). În fizica elicoidală corpurile libere se mișcă pe o elice, nu pe o dreaptă.
Motto: „Trebuie să supui îndoielii tot ce poate fi pus la îndoială, doar astfel se poate descoperi ce nu poate fi pus la îndoială.” (Tadeusz Kotarbiński)
Căutați ceva anume?
duminică, 11 iulie 2021
Există două tipuri de forțe fundamentale în Univers
joi, 10 iunie 2021
Fizica elicoidală explică gravitația
Așa cum am arătat în repetate rânduri, în Fizica elicoidală corpurile libere nu se pot mișca pe o dreaptă și nu pot fi nici în repaus, deoarece linia dreaptă și punctul sunt „traiectorii” paradoxale. Conform principiului elicoidal al inerției, corpurile libere aleg să se deplaseze pe elice circulare, adică pe traiectorii ale căror curbură și torsiune sunt constante. Curbura și torsiunea corespunzătoare acestor traiectorii depind de masa corpului, conform relației: $$m=\frac{\hbar}{c^2}\sqrt{\kappa^2+\tau^2},$$ cu termeni a căror semnificație este deja bine cunoscută (respectiv, constanta lui Planck barată, viteza luminii în vid, curbura și torsiunea).
Corpurile care nu sunt libere, adică acele corpuri care sunt obligate să se miște pe alte traiectorii decât elicea lor proprie, sunt acționate de forțe care le modifică într-un anumit fel curbura și torsiunea. Într-un articol precedent arătam că putem vorbi de o „curbură complexă” $\lambda$ care este inversul „razei complexe”, adică $$\lambda=\frac{1}{r}.$$
Atunci, cauzele care produc modificarea curburii vor fi invers proporționale cu pătratul razei, deoarece derivata curburii va fi derivata inversului razei, adică $$\frac{d}{dr}\kappa=\frac{d}{dr}\left(\frac{1}{r}\right)=-\frac{1}{r^2}.$$
Astfel, cel puțin calitativ, filozofic, am arătat cum explică Fizica elicoidală gravitația. Mai rămâne să muncesc, de unul singur sau cu ajutorul vostru, pentru a vedea cum rezultă „constanta” gravitației din asemenea considerații.
sâmbătă, 24 aprilie 2021
Cugetările de dimineață: 24 aprilie 2021
24 aprilie 2021. Lumina este vidul în curgere laminară, în timp ce substanța este vidul în curgere turbulentă.
Atunci când mărim momentul cinetic, de fapt înmulțim numărul particulelor care au momentul cinetic elementar. Corpurile mai fierbinți au mai multe particule cu moment cinetic elementar. Încălzind un corp, îi mărim numărul de particule elementare. Deci, energie multă ar însemna număr mare de particule elementare.
Particulă elementară ar însemna corp care se deplasează pe o elice cu moment cinetic (vector al lui Darboux) elementar.
Ce vede un alt observator relativ la momentele cinetice elementare? Pentru un alt observator, care se deplasează „inerțial”, numărul de particule (deci, de momente cinetice elementare) este același. Observatorul neinerțial modifică numărul particulelor, deci și energia sistemului.
Probabil, nu putem modifica torsiunea elementară, pasul elementar. Probabil, toate corpurile se deplasează pe traiectorii de același pas, pasul elementar. Deci, transformările noii Fizici ar trebui să lase pasul elementar invariant.
marți, 20 aprilie 2021
Clasificarea corpurilor după rază și pas. Matricea estimărilor.
Traiectoria oricărui corp are o rază și un pas. În materialul precedent am arătat că aceste două mărimi pot constitui un număr complex, numit „rază complexă”. Așadar, traiectoria oricărui corp din Univers are asociată un număr complex. Vom face o primă clasificare a corpurilor, bazându-ne pe această constatare.
În acest sens, construim o matrice cu trei linii și trei coloane (dar ea poate fi și mai amănunțită), care să clasifice corpurile în funcție de tipul razei și al pasului, tipuri alese din trei variante: mic, mediu și mare.
\begin{pmatrix}
\text{rază mică, pas mic} & \text{rază medie, pas mic} & \text{rază mare, pas mic}\\
\text{rază mică, pas mediu} & \text{rază medie, pas mediu} & \text{rază mare, pas mediu}\\
\text{rază mică, pas mare} & \text{rază medie, pas mare} & \text{rază mare, pas mare}
\end{pmatrix}
În cele ce urmează, putem vorbi așadar de corpuri de tipul $a_{23}$, de exemplu, însemnând că vorbim de corpuri aflate pe linia 2 și coloana 3, adică acele corpuri care au rază mare și pas mediu.
O asemenea clasificare ar putea fi un bun început pentru unificarea Fizicii.
duminică, 11 aprilie 2021
Curbura complexă este inversul razei complexe
Se știe că pentru o elice de rază a și pas b curbura ei este dată de formula $$\kappa=\frac{a}{a^2+b^2},$$ iar torsiunea este $$\tau=-\frac{b}{a^2+b^2}.$$
Nu știu dacă a mai observat cineva, dar dacă considerăm că raza și pasul elicei constituie un număr complex, atunci curbura și torsiunea pot constitui TOCMAI INVERSUL acestui număr complex.
Altfel spus, dacă admitem că există un număr complex $$r=a+b\textbf{i},$$ unde a și b sunt raza și pasul elicei (număr pe care l-am putea numi „raza complexă”), atunci numărul complex $$\lambda=\kappa+\tau\textbf{i}$$ format cu curbura și torsiunea elicei (număr pe care l-am putea numi „curbura complexă”) este tocmai inversul lui r, adică $$\lambda=\frac 1 r.$$
duminică, 4 aprilie 2021
O reinterpretare a principiului elicoidal al inerției
Principiul elicoidal al inerției spune că un corp liber se mișcă pe o elice circulară (de curbură și torsiune egale).
Acest principiu ar putea fi reinterpretat astfel: un corp poate evita forța de frecare a unui mediu mișcându-se elicoidal prin acel mediu.
Dacă mediul este uniform, atunci curbura și torsiunea elicei pe care alege să se deplaseze corpul sunt constante în timp.
sâmbătă, 14 noiembrie 2020
Corpurile sunt lumină curbată
Singurul mediu în care lumina nu este curbată este vidul. Acolo are lumina viteza aparentă maximă și egală cu viteza reală. Acolo lancretianul traiectoriei este nul, unghiul dintre viteza aparentă și viteza reală este nul.
În orice alt mediu lumina se curbează. Curbarea luminii are diferite grade de întortochere în funcție de câtă energie trebuie să absoarbă fotonul și se realizează astfel încât momentul cinetic al unui singur foton să rămână constant în modul și egal cu constanta lui Planck (barată). De asemenea, curbarea este cuantificată datorită teoremei lui Bilinski privind recurența formulelor lui Frenet.
Astfel, gazele fierbinți conțin molecule cu moment cinetic mare (datorat numărului mare de fotoni), în timp ce gazele sub presiune mare conțin molecule cu impuls mare. Unghiul dintre impulsul asociat unei molecule și momentul cinetic al acesteia poate fi interpretat drept sarcina electrică asociată moleculei.
De exemplu, electronul este lumină curbată cu primul ordin, deci lumină care se deplasează pe o elice având curbura egală cu torsiunea, deci unghiul pe care îl face impulsul electronului cu momentul său cinetic este de 45 de grade. Datorită acestui fapt, viteza aparentă a electronului (adică, proiecția vitezei reale pe axa elicei) este proporțională cu cosinusul unghiului de 45 de grade: $$v_e=\frac{\sqrt 2}{2}c.$$
Faptul că există o constantă universală dată de momentul cinetic impune ca legile unei noi teorii cuprinzătoare în Fizică să lase momentul cinetic invariant, așa cum teoria relativității lasă viteza luminii invariantă.
sâmbătă, 1 august 2020
Există trei tipuri de influențe externe: liniare, areolare și volumice
joi, 9 iulie 2020
Putem încălca principiile termodinamicii?
luni, 22 iunie 2020
Impuls elementar și moment cinetic elementar
duminică, 14 iunie 2020
Formarea compușilor chimici și rezonanța orbitală
duminică, 7 iunie 2020
Lumea este un punct care se mișcă cu viteză infinită
marți, 2 iunie 2020
Mișcarea mecanică este singura mișcare posibilă
Dar natura este simplă în esențele ei. Așadar, orice paradigmă care neglijează simplitatea naturii va fi efemeră, înlocuită în timp de una mai profundă, ce reduce numărul sau complexitatea noțiunilor utilizate. În lumina acestor considerații, Fizica elicoidală îndrăznește să afirme explicit faptul că singura, nu doar cea mai simplă, ci chiar singura mișcare posibilă este mișcarea mecanică. Prin această generalizare, Fizica elicoidală se obligă să explice toate celelalte tipuri de mișcare, reducându-le la mișcarea mecanică a unor componente.
Această generalizare poate fi înțeleasă mai bine dacă este exprimată în modul următor: orice schimbare a parametrilor unui sistem poate fi redusă la o schimbare de poziție. Orice schimbare în natură implică o schimbare de poziție, se datorează unei schimbări de poziție. Și reciproc, dacă nu se schimbă poziții, atunci nu au loc schimbări de niciun fel.
Această reducție profundă a noțiunii de mișcare este extrem de utilă în cercetare, căci permite generalizarea concluziilor obținute pentru mișcarea mecanică la orice tip de mișcare. Ea permite și simplificarea obiectivelor Fizicii, reducându-le la studiul mișcării mecanice.
luni, 4 mai 2020
Sistemele mari sunt mai stabile decât sistemele mici
- Corpurile sunt mai stabile dacă au raza elicei egală în valoare absolută cu pasul.
- Pasul maxim al tuturor corpurilor din Univers este o constantă universală foarte mare.
- Cu cât raza este mai mică, cu atât instabilitatea este mai mare și scade cu creșterea razei.
- Cu cât pasul este mai mare (curba verde), cu atât instabilitatea (în valoare absolută) este mai mică.
- Pentru valori ale razei mai mici decât ale pasului, instabilitatea (în valoare absolută) scade cu creșterea razei.
- Pentru valori ale razei mai mari decât ale pasului, instabilitatea crește din ce în ce mai puțin și este negativă.
- Cu cât este mai mare pasul, cu atât curba instabilității este mai plată.
- Instabilitatea este aproape constantă în trei cazuri: când raza este extrem de mică, când raza este în apropierea pasului (și puțin mai mare decât pasul) și când raza este mult mai mare decât pasul.
Pasul maxim este o constantă universală: raza Universului
marți, 28 aprilie 2020
Curbura este egală cu torsiunea
Cum este corect, „site-ul” sau „saitul”?
miercuri, 1 aprilie 2020
Progresul Fizicii și transformările care invariază torsiunea elementară
vineri, 27 martie 2020
Care ar fi consecințele negării principiului actual al inerției?
Se știe că de la Galilei încoace nu s-a schimbat nimic în ceea ce privește principiul inerției. În toată Fizica actuală, acest principiu rămâne o piatră de temelie. Conform acestuia, corpurile libere se mișcă rectiliniu uniform sau stau pe loc.
Cum ar arăta o Fizică în care acest principiu ar suna altfel? Măcar un pic altfel... Și cum s-ar putea modifica acesta?
Care ar fi consecințele presupunerii că toate centrele de masă ale corpurilor din Univers se deplasează cu aceeași viteză și pe o traiectorie cu aceeași torsiune? Ar apărea vreo contradicție cu experiența?
joi, 9 ianuarie 2020
Dacă linia nu ar fi o dreaptă, cum ar descoperi asta Știinţa actuală?
sâmbătă, 28 decembrie 2019
Sistemele obligate să absoarbă energie satelizează componentele
luni, 23 decembrie 2019
The Laws Of Physics Inside A Black Hole Must Be Equivalent To Those Outside It
Legile Fizicii din interiorul unei găuri negre trebuie să fie echivalente cu cele din exteriorul acesteia
marți, 5 noiembrie 2019
Interpretarea gravitației
Pentru ca într-un loc să existe mai multă energie decât în alt loc, este necesar ca o cauză să aducă și să mențină acea energie în acel loc, opunându-se astfel tendinței naturale de uniformizare a energiilor.
Așadar, mai putem interpreta gravitația ca fiind cauza probabilistică ce duce la apariția fluctuațiilor de echilibru.
miercuri, 2 octombrie 2019
Information paradox of the rectilinear motion and the rest state
About the information paradox of the rectilinear motion and the rest state, in English:
marți, 27 august 2019
Viteza luminii este o consecință filozofică a vitezei infinite
Dacă torsiunea este anulată, atunci unghiul $\alpha$ este $\frac{\pi}{2}$ sau $-\frac{\pi}{2}$, iar aceasta este deja o primă nedeterminare matematică, nedeterminarea semnului. Asta înseamnă că, în timp ce punctul A se mișcă pe un cerc cu viteză infinită, nu știm încotro va dori s-o ia punctul B, spre stânga, ori spre dreapta. De asemenea, nu vom ști nici cu ce viteză $\vec v$ va dori să se deplaseze punctul B, căci va apărea o altă nedeterminare dată de produsul dintre valoarea lui $V$, care este infinită, și valoarea lui $\cos\alpha$ care este zero, aceasta fiind nedeterminarea valorii.
De aici încolo ne ajută numai Fizica. Numai ea ne spune că punctul B se va deplasa cu singura viteză fizică posibilă care poate fi asociată (din punct de vedere filozofic) vitezei infinite a punctului A și anume viteza luminii în vid. Așadar, nedeterminarea valorii este rezolvată de Fizică prin capacitatea ei experimentală, concretizând valoarea la o constantă universală.
Tot Fizica ne ajută și cu nedeterminarea semnului. Putem admite, tot filozofic vorbind, că semnul este determinat de natura punctului B. Dacă punctul B este asociat materiei, atunci el se va deplasa într-un sens, iar dacă este asociat antimateriei, atunci se va deplasa în sens contrar.
Desigur, argumentele filozofice invocate de mine aici nu pot fi luate în considerare decât într-o nouă Fizică, o Fizică a viitorului, construită numai pe Matematică, Filozofie și Experiment.
miercuri, 21 august 2019
Trăznăi mai mari nu s-au spus din antichitate
duminică, 22 iulie 2018
O fi asta o inconsistență a electrodinamicii cuantice?
Fiind în vacanță, am și eu timp de lăfăială (a se citi „lectură”). Și tot citind și citind din cartea lui Feynman („QED, strania teorie despre lumină și materie”) despre cum se deplasează lumina, constat o ciudățenie tacită în raționamentul mecanicii cuantice privitor la deplasarea luminii în cazul reflexiei și refracției, prezentat cu atâta acuratețe de către marele Feynman, unul dintre puținii fizicieni în care pot avea încredere și pe care îl înțeleg cu lux de amănunte atunci când vorbește despre Fizica cuantică.
Mai exact, întreg raționamentul privitor la reflexie și refracție se bazează pe premisa (ce consider eu că e greșită) cum că pe măsură ce drumul parcurs de lumină este din ce în ce mai scurt, el devine și drumul parcurs cel mai repede. Și bazat pe această premisă, se descompune drumul lung în drumuri multe și scurte, cu speranța că pe asemenea drumuri scurte lumina s-ar deplasa în linie dreaptă.
Să vedem de ce cred eu că este greșită o asemenea premisă. Pe scurt, greșeala constă în presupunerea tacită și neevidentă conform căreia pe distanțe scurte mediul prin care se deplasează lumina ar fi omogen și nu ar produce refracție.
Dar cât de fondată este o asemenea presupunere, în contextul în care tocmai Feynman ne vorbește de implicațiile experimentale dramatice ale unei rețele de difracție în ceea ce privește reflexia și refracția luminii? Pe ce dovezi experimentale ne putem baza când facem presupunerea că mediul este omogen la scară oricât de mică? Ce ne obligă să nu luăm în considerare cazul în care mediul ar avea tot felul de salturi, de neomogenități de-a lungul unor nanometri?
sâmbătă, 21 iulie 2018
Feynman și reflexia luminii
"Actualmente, situația este că nu avem la dispoziție un model viabil care să explice reflexia parțială".
Ce s-a mai descoperit de atunci? Avem astăzi vreun model care să EXPLICE fenomenele?
vineri, 13 iulie 2018
Distincția dintre viteza reală și viteza aparentă
Viteza reală a corpului este exprimată prin săgeata roșie, oblică, tangentă mereu la traiectorie, dar săgeata neagră exprimă viteza aparentă.
Vreau să vorbim puțin și despre această viteză aparentă, oarecum neglijată în Fizica actuală. În desenul de mai sus, distincția dintre viteza reală și cea aparentă este ușor de realizat, deoarece se vede clar că traiectoria albastră diferă de o dreaptă.
Observați că săgeata neagră este întotdeauna mai mică decât săgeata roșie sau cel mult egală cu ea, adică viteza aparentă este mereu mai mică decât cea reală sau cel mult egală cu ea, niciodată mai mare. Cele două viteze pot fi eventual egale doar în cazul în care corpul s-ar deplasa rectiliniu, dar în general mișcarea nu este rectilinie.
Există și o relație cantitativă între modulul celor două viteze, exprimată prin
$$v=c\cos\alpha, $$
unde $c$ este modulul vitezei reale, $v$ este modulul vitezei aparente, iar $\alpha$ este unghiul dintre cele două viteze, unghi care, la rândul său, se obține din raportul dintre curbura traiectoriei și torsiunea acesteia sau dintre raza cilindrului și generatoarea sa.
Dar, imaginați-vă acum că acel corp s-ar mișca pe un cilindru de rază mult mai mică, precum cel din desenul de mai jos
și pe o traiectorie cu mult mai multe spire, traiectorie mult mai „densă”, cu torsiunea mică, deci cu pași mai mici, mai mărunți.
E clar că în această situație, deosebirea dintre viteza reală și viteza aparentă este mult mai greu de realizat. Ba, mai mult, dacă privim această mișcare de la o distanță foarte mare, atunci singura viteză pe care o mai putem constata cu ajutorul mijloacelor noastre de observație este viteza aparentă, adică un fel de viteză medie a corpului.
Așadar, EXISTĂ în Fizică și noțiunea de „viteză aparentă” și este important să știm care este deosebirea dintre cele două viteze și să nu le confundăm. De asemenea, este necesar să acordăm și acestei viteze atenția cuvenită.
În acest context, dați-mi voie să pun câteva întrebări. Oare de câte ori sunt confundate viteza aparentă cu viteza reală în Fizica actuală? De câte ori credem că viteza reală a unui corp este de fapt viteza lui aparentă? Oare vitezele măsurate ale corpurilor din Sistemul Solar, viteze așezate cu grijă în tabelele specifice, nu sunt de fapt doar viteze aparente, înșelătoare, care ne determină să tragem concluzii greșite privind mișcarea corpurilor în Sistemul Solar și chiar în Galaxie? Nu cumva deosebirea dintre legea vitezelor în Sistemul Solar și a celor de la periferia galaxiilor se datorează de fapt tocmai deosebirii dintre viteza reală și cea aparentă și nu unei presupuse materii întunecate? Nu cumva vitezele stelelor de la periferia galaxiilor sunt mai mari pentru că sunt mai apropiate de viteza reală a stelelor (unghiul $\alpha$ este mai mic pentru stele) decât pentru corpurile din Sistemul Solar? Nu cumva viteza reală a tuturor corpurilor din Univers este una și aceeași și doar vitezele aparente ale acestora diferă?
Încă nu cunosc răspunsul la aceste întrebări, dar mă preocupă. Voi ce spuneți?
marți, 1 mai 2018
Mă minunez de ceea ce ne oferă Google!
Eu îți mulțumesc cel puțin pe această cale, Google!
joi, 1 martie 2018
O teorie ce n-a fost încă analizată
Postări populare
-
Imaginaţi-vă două drepte coplanare şi concurente. Dacă unghiul dintre ele nu este un unghi drept, atunci proiecţia unei drepte pe cealaltă...
-
Se ştie că dacă lăsăm împreună două sisteme cu temperaturi diferite, atunci cele două sisteme vor interacţiona în mod ineluctabil cel puţin ...
-
P e forumuri în luna august 2010 Pe topicul „ Unificarea câmpurilor ” [quote="gheorghe adrian"]Pe noi insa ne intereseaza ai...
-
Majoritatea oamenilor consideră că răspunsul la această întrebare a fost deja dat: Dumnezeu a creat Universul. Pentru aceştia, Dumnezeu este...
-
Oare chiar este adevărat acest lucru pe care îl repet atât de des? Oare chiar este adevărat că oamenii sunt extrem de valoroși? Care oameni?...
-
Problema eterului Problema eterului În a doua jumătate a secolului trecut, pe baza unor calcule matematice de o rară frumuseţe, fizicia...
-
Pe topicul „ Energia cinetică în cădere spre o gaură neagră ” Dacă tot e să scoatem în evidenţă pseudoştiinţa cu atâta zel pe aici, atu...
-
(Vineri, 4 iulie 2008) -(ora 9:38). Am definit vidul ca fiind acel mediu în care raportul dintre curbură şi torsiune este constant. Ar î...
-
Pe forumuri în săptămâna 19.04.2010-25.04.2010 Pe topicul „ Vulcanul Eyjafjallajokull ” Superbe probleme pui, mm şi cred că merită să găsim ...
-
Elicea circulară este singura curbă care are curbura şi torsiunea constante. Ea se înfăşoară în jurul unui cilindru drept caracterizat de o...
Arhivă blog
-
►
2025
(26)
- ► septembrie (5)
-
►
2023
(15)
- ► septembrie (2)
-
►
2022
(13)
- ► septembrie (2)
-
►
2021
(20)
- ► septembrie (3)
-
►
2016
(19)
- ► septembrie (2)
-
►
2013
(48)
- ► septembrie (3)
-
►
2012
(56)
- ► septembrie (7)
-
►
2011
(67)
- ► septembrie (5)
-
►
2010
(99)
- ► septembrie (17)
-
►
2009
(32)
- ► septembrie (3)
-
►
2008
(25)
- ► septembrie (1)
Etichete
- Cercetări (114)
- Fizică elicoidală (90)
- Pe forumuri (86)
- Rezultate (75)
- Diverse (52)
- Fundamente (52)
- Noţiuni noi (28)
- Filosofie (24)
- Formulele lui Frenet (23)
- Întrebări (23)
- Articles in English (21)
- Ipoteze (21)
- Principiul inerţiei (19)
- Definiţii (18)
- Impuls (18)
- Torsiune (18)
- Elice (17)
- Lancretian (17)
- Curbură (16)
- Postulate (16)
- Axiomatizare (15)
- Câmp gravitaţional (15)
- Curbă închisă (14)
- Câmp magnetic (11)
- Personal (11)
- Teorema de recurenţă (11)
- Traiectorie (11)
- Stabilitate (10)
- Baricentru (9)
- Principiul echivalenţei (9)
- Articole publicate în revista „Evrika” (8)
- Darbuzian (8)
- Găuri negre (8)
- Matematică (8)
- Punct fizic (8)
- Aproximare (7)
- Corp solid (7)
- Dreaptă (7)
- Impuls volumic (7)
- Probleme (7)
- Termodinamică (7)
- Viteza medie (7)
- Anomalia Pioneer (6)
- Foton (6)
- Informație (6)
- Materializare (6)
- Maxima (6)
- Număr complex (6)
- Observator (6)
- Precesia (6)
- Teoria relativităţii (6)
- Valoarea oamenilor (6)
- Câmp vectorial (5)
- Discrepanţa dintre bogaţi şi săraci (5)
- Dreapta caracteristică (5)
- Experimente (5)
- Fizica cuantică (5)
- Gravitație (5)
- Imposibilitatea repausului (5)
- Mișcare elicoidală (5)
- Moment cinetic (5)
- Principiul relativității (5)
- Turbulenţa (5)
- Viteză (5)
- Ciocnire (4)
- Dicționar (4)
- Rezonanță (4)
- Satelizare (4)
- Teoria corpusculară (4)
- Big Bang (3)
- Componentele elicoidale (3)
- Curbură complexă (3)
- Darbuzor (3)
- Dimensiuni (3)
- Elicea închisă (3)
- Forţe (3)
- Fulger (3)
- Interferența (3)
- Masă (3)
- Modelare (3)
- Plan de masă (3)
- Pseudoştiinţă (3)
- Rază etalon (3)
- Reper (3)
- Sarcină electrică (3)
- Stări de agregare (3)
- Torsiune complexă (3)
- Triedrul lui Frenet de ordinul al doilea (3)
- Viteza luminii (3)
- Viteză volumică (3)
- Antimaterie (2)
- Axa curbei (2)
- Calculator (2)
- Clasificare (2)
- Conspiraţie (2)
- Elice circulară (2)
- Elice perfectă (2)
- Energie (2)
- Faza lichidă (2)
- Forma traiectoriei (2)
- Frecare (2)
- Galaxii (2)
- Gaz elicoidal (2)
- Inelon (2)
- Lagrangean (2)
- Logică (2)
- Luxon (2)
- Materia întunecată (2)
- Moartea termică (2)
- Ordine (2)
- Particule (2)
- Substanță (2)
- Transformările Lorentz (2)
- Undă de probabilitate (2)
- Vectori (2)
- generalized helix (2)
- Amplitudine (1)
- Apelul la autoritate (1)
- Asteroizi (1)
- Axa diavolului (1)
- Biblioteca (1)
- Bobină (1)
- Chimie (1)
- Constante (1)
- Curbă Frenet (1)
- Curent electric (1)
- Câmp (1)
- Cărți (1)
- Democrația prin internet (1)
- Echilibru (1)
- Elicea osculatoare (1)
- Falsificabilitate (1)
- Forța de frecare (1)
- Forțe longitudinale (1)
- Forțe transversale (1)
- Interacțiune (1)
- Ipoteza Riemann (1)
- Izomorfism (1)
- Jet (1)
- Jgheabul lui AdiJapan (1)
- Kepler (1)
- Lecturi (1)
- Linii de câmp (1)
- Lucru (1)
- Lumină (1)
- Mannheim pair (1)
- Masă imaginară (1)
- Materie condensată (1)
- Matrice (1)
- Mecanica fluidelor (1)
- Mister (1)
- Navier-Stokes (1)
- Numere prime (1)
- O lume mai bună (1)
- Paradox (1)
- Particule elementare (1)
- Pas (1)
- Poezii (1)
- Principiul măsurabilității (1)
- Probabilități (1)
- Radiație (1)
- Rază complexă (1)
- Serie Fourier (1)
- Simulare (1)
- Tornadă (1)
- Transformări (1)
- Univers (1)
- Viteza de rotație minimă (1)
- Viteză aparentă (1)
- Viteză de scăpare (1)
- Viteză reală (1)
- exponențiala (1)
- matricea Frenet (1)
- publicare (1)






