Din cele două articole precedente putem deduce două fapte importante:
- Corpurile sunt mai stabile dacă au raza elicei egală în valoare absolută cu pasul.
- Pasul maxim al tuturor corpurilor din Univers este o constantă universală foarte mare.
Drept consecință, corpurile mici, precum particulele elementare, cu o traiectorie a căror rază nu este apropiată de pasul universal vor fi într-o zonă energetică instabilă, unde variațiile curburii pot fi foarte mari, spre deosebire de corpurile a căror traiectorie au rază foarte mare, precum galaxiile, a căror curbură nu poate suferi variații mari, motiv pentru care galaxiile sunt mai stabile. În ultimă instanță, corpurile nederanjate pentru mult timp vor avea raze din ce în ce mai mari (Luna se îndepărtează de Pământ și nu se știa de ce), pe măsură ce pierd energie.
Iată mai jos cum scade energia pe măsură ce crește raza sau cum crește raza pe măsură ce se pierde energie.
Desigur, în general, corpurile nu au pasul atât de mare precum pasul universal, motiv pentru care și corpurile mici pot avea o oarecare stabilitate când raza mică este egală cu pasul mic.
Graficul de mai jos exprimă bine acest lucru. El ne arată cum depinde viteza de variație a curburii (pe verticală), deci instabilitatea, de creșterea razei.
În acest grafic citim următoarele despre valoarea absolută a instabilității:
- Cu cât raza este mai mică, cu atât instabilitatea este mai mare și scade cu creșterea razei.
- Cu cât pasul este mai mare (curba verde), cu atât instabilitatea (în valoare absolută) este mai mică.
- Pentru valori ale razei mai mici decât ale pasului, instabilitatea (în valoare absolută) scade cu creșterea razei.
- Pentru valori ale razei mai mari decât ale pasului, instabilitatea crește din ce în ce mai puțin și este negativă.
- Cu cât este mai mare pasul, cu atât curba instabilității este mai plată.
- Instabilitatea este aproape constantă în trei cazuri: când raza este extrem de mică, când raza este în apropierea pasului (și puțin mai mare decât pasul) și când raza este mult mai mare decât pasul.
Semnul instabilității ne spune cum variază curbura. Dacă instabilitatea este negativă, atunci curbura scade, iar instabilitate pozitivă înseamnă creștere a curburii, deci și a energiei.
Desigur, corpurile vor tinde spre instabilitate nulă, adică sau vor tinde către egalitatea razei cu a pasului sau vor tinde spre o rază mult mai mare decât pasul. Putem vorbi atunci de două tipuri de stabilități (echilibru), pe care le vom numi: stabilitate de egalitate și, respectiv, stabilitate de distanță.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile vor fi moderate în măsura timpului meu disponibil, după care vor apărea pe blog. Voi încerca să public doar comentariile consistente sau interesante sau adevărate sau corecte sau la obiect. Voi căuta să le elimin pe cele din care nu avem nimic de învățat sau pe cele care afectează negativ mintea cititorului sau reclamele fără legătură cu blogul. De asemenea, voi face tot posibilul să răspund la comentariile care cer un răspuns. Vă mulţumesc pentru efortul vostru de a scrie în lumina acestor consideraţii!