Se pare că au fost începute încă în 1957 cercetări legate de interpretarea lumii ca fiind o succesiune de 0 și 1, cercetări ce pot fi regăsite în conceptul de „Fizică digitală”.
Ar trebui să ne concentrăm atunci, nu la succesele pe care le-ar putea avea o asemenea Fizică (căci asemenea succese par să fie garantate deja de succesul calculatoarelor), ci la problemele ei.
Problemele ar părea să se rezume la imposibilitatea practică de a exprima bogăția informației pe care o exprimă numerele reale în comparație cu sărăcia informațională a cifrelor 0 și 1.
Prin ce diferă oare capacitatea noastră de a ne referi la același lucru atunci când folosim, de exemplu, simbolul $\sqrt 2$ în loc de simbolul $1,41421356...$ pentru a ne referi la numărul irațional respectiv? Primul simbol exprimă aceeași informație ca și al doilea, doar că primul are nevoie de un număr finit de caractere, pe când al doilea are nevoie de un număr infinit de asemenea caractere.
Așadar, pe undeva pe aici se camuflează soluția problemei. Să ne gândim la modul în care am putea face convertirea expresiilor infinite în expresii finite care să exprime aceeași cantitate de informație.
