N-aș acorda paternitatea unei idei primului autor care a venit cu ideea, ci primului autor care A LUPTAT pentru ideea lui. „După război mulți viteji s-arată.” Spun asta deoarece în lecturile mele de istorie a Științei aflu cum că ar exista dileme privind cui să-i fie acordată paternitatea unei idei.
Așa că, dacă, din fericire sau din păcate, ar mai fi existat un fizician care ar fi susținut că repausul și mișcarea rectilinie sunt imposibile, dacă nu a luptat pentru ca ideea lui să ajungă la urechile tuturor, dacă nu a auzit nimeni încă de el, decât „după război”, nu i-aș acorda merite.
De aceea, consider că trebuie să lupt și lupt pentru a-i trezi la realitate pe fizicienii bătrâni contemporani sau pentru a-i pune pe gânduri pe fizicienii tineri ca să înțeleagă că aceste noțiuni de repaus și mișcare rectilinie sunt ficțiuni.
Eu știu ce luptă grea trebuie dusă cu inertul sistem actual, căruia cu greu îi atragi atenția, cu greu îl faci să înțeleagă, cu greu îl faci să treacă la acțiune. Fac asta încă din adolescență, pe când ideile mele, deși fundamentale, nu aveau încă o bază solidă.
