Se știe că masa crește cu viteza. Dar asta înseamnă că viteza poate constitui un mecanism profund pentru generarea masei.
Atunci, datorită simplității naturii, despre care putem spune că nu face risipă de mecanisme (briciul lui Occam), în fizica elicoidală există îndrăzneala de a admite cu toată responsabilitatea că viteza este SINGURUL mecanism care poate explica existența masei. Astfel, în fizica elicoidală nu există corpuri cu masa de repaus, ceea ce înseamnă că întreaga masă a unui corp are legătură profundă cu faptul că acesta se deplasează cu viteza luminii în vid.
Apoi, datorită faptului că toate corpurile au aceeași viteză, viteza universală, viteza luminii în vid, masa unui corp poate fi diferită de masa altui corp doar datorită faptului că forma traiectoriei pe care se mișcă unul diferă de forma traiectoriei pe care se mișcă celălalt.
Iar o consecință directă a acestor raționamente este aceea că există o SINGURĂ interacțiune fundamentală, interacțiune care poate modifica doar direcția vitezei, adică FORMA TRAIECTORIEI, dată de curbura și torsiunea acesteia (curbexul). Modulul vitezei nu mai poate fi schimbat, așa încât interacțiunea fundamentală este perpendiculară pe viteză.
