Avem nevoie de un program pe termen lung pentru Fizica elicoidală. Deocamdată, din cele găsite de mine de-a lungul anilor, puteți porni de la niște concluzii în care am eu încredere, după care voi să adăugați sau să modificați ceea ce veți găsi necesar să fie adăugat sau modificat. Nu vă mirați dacă veți găsi încă mici inconsistențe, neclarități, bâjbâieli. Luați-le ca atare, șlefuiți-le și construiți cu ajutorul lor viitorul.
Constatările mele
1. Teorema de recurență a formulelor lui Frenet.
Pentru orice curbă netedă, se poate defini o infinitate de triedre Frenet. De exemplu, triedrul Frenet de ordinul al doilea se obține cu versorul vectorului lui Darboux și cu normala, acești vectori fiind mereu reciproc perpendiculari.
Pentru traiectoriile ce pot fi parcurse de corpuri (curbe netede), există un ordin finit, dincolo de care toate tangentele de ordin superior coincid și sunt coliniare cu axa traiectoriei.
Din teorema de recurență rezultă că pentru orice curbă netedă (traiectorie pe care se poate deplasa un corp) există o dreaptă fixă în spațiu (pe care am numit-o axa curbei), deci este o elice de un anumit ordin.
Cu cât corpul este mai masiv, cu atât curba este mai întortocheată, ordinul este mai mare și mai greu de măsurat experimental, ceea ce face ca de cele mai multe ori să mediem curba și să o confundăm cu axa ei.
Astfel, în baza teoremei de recurență, orice curbă netedă este o elice (generalizată) de un anumit ordin. De exemplu, curba de precesie constantă este o elice circulară de ordinul doi. Ar rezulta astfel că orice curbă netedă este un fractal elicoidal.
Când ne vom referi la versorii triedrului Frenet de ordin superior, vom folosi notații de genul „4-tangenta”, „$\vec{T}_4$” sau „$\mathbf{T_4}”$. Literele „T” le folosim pentru tangentă, „N” pentru normală, „B” pentru binormală și „D” pentru versorul vectorului lui Darboux.
Cu asemenea, notații, ne putem exprima mai concis, spunând, de exemplu, că $\mathbf{T_2}=\mathbf{D_1}$, $\mathbf{B_7}=-\mathbf{N_6}$.
Pentru traiectoriile ce pot fi parcurse de corpuri (curbe netede), există un ordin finit, dincolo de care toate tangentele de ordin superior coincid și sunt coliniare cu axa traiectoriei.
Din teorema de recurență rezultă că pentru orice curbă netedă (traiectorie pe care se poate deplasa un corp) există o dreaptă fixă în spațiu (pe care am numit-o axa curbei), deci este o elice de un anumit ordin.
Cu cât corpul este mai masiv, cu atât curba este mai întortocheată, ordinul este mai mare și mai greu de măsurat experimental, ceea ce face ca de cele mai multe ori să mediem curba și să o confundăm cu axa ei.
Astfel, în baza teoremei de recurență, orice curbă netedă este o elice (generalizată) de un anumit ordin. De exemplu, curba de precesie constantă este o elice circulară de ordinul doi. Ar rezulta astfel că orice curbă netedă este un fractal elicoidal.
Când ne vom referi la versorii triedrului Frenet de ordin superior, vom folosi notații de genul „4-tangenta”, „$\vec{T}_4$” sau „$\mathbf{T_4}”$. Literele „T” le folosim pentru tangentă, „N” pentru normală, „B” pentru binormală și „D” pentru versorul vectorului lui Darboux.
Cu asemenea, notații, ne putem exprima mai concis, spunând, de exemplu, că $\mathbf{T_2}=\mathbf{D_1}$, $\mathbf{B_7}=-\mathbf{N_6}$.
2. Paradoxul repausului și al mișcării rectilinii.
Dacă observatorul nu poate măsura curbura traiectoriei unui corp în repaus sau torsiunea unui corp care se deplasează rectiliniu, atunci aceste noțiuni de repaus și mișcare rectilinie sunt imposibile în realitate și trebuie abandonate, rămânând simple noțiuni teoretice fără suport real.
3. Inerția elicoidală
Din paradoxurile prezentate rezultă ca și consecință inerția elicoidală. Corpurile libere nu se mai pot mișca rectiliniu și nu pot ajunge în repaus, așadar singura posibilitate pentru un corp liber este să se deplaseze pe o elice circulară.
4. Elemente invariante
Dacă corpurile nu pot fi în repaus față de niciun observator, atunci există o viteză liniară universală cu care se pot deplasa ele. Dacă un corp nu se poate deplasa rectiliniu față de niciun observator, atunci există o curbură minimă, relativist invariantă.
5. Forma traiectoriei este esența interacțiunilor
Energia și masa depind doar de forma traiectoriei.
6. Nu există substanță contondentă
Dacă totul are mereu aceeași viteză, nu există substanță contondentă cu masă de repaus, ci numai câmpuri.
7. Forțele sunt numai perpendiculare pe traiectorie
Datorită faptului că viteza liniară nu poate fi modificată, interacțiunile modifică doar forma traiectoriilor, deci toate forțele sunt perpendiculare pe traiectorie. Astfel, influențele exterioare pot fi clasificate în funcție de parametrii elicei circulare pe care îi poate modifica, precum curbura, torsiunea, lancretianul (raportul dintre curbură și torsiune), darbuzianul (radicalul sumei pătratelor curburii și torsiunii), unghiul elicei sau viteza de rotație a triedrului lui Frenet.
8. Câmpul electromagnetic modifică darbuzianul
Legăturile existente între curbură și torsiune se reflectă în legăturile existente între interacțiuni. De exemplu, un câmp (care ar putea fi cel electromagnetic) ar putea modifica simultan atât curbura, cât și torsiunea (deci și darbuzianul), dar să lase invariant lancretianul (unghiul elicei), în timp ce un alt câmp (gravitațional) ar putea lăsa invariant darbuzianul și să modifice doar lancretianul. Primul tip de mișcare, cea care lasă unghiul constant, ar semăna cu mișcarea rectilinie, iar al doilea cu mișcarea circulară.
9. Salturi cuantice în Fizica elicoidală
Mai cred că interacțiunile elastice modifică doar unghiul elicei în intervalul $(0;\frac{\pi}{4})$, iar interacțiunile plastice modifică ordinul. La absorbția energiei (interacțiune plastică), trecerea de la o elice de ordinul $n$ la una de ordinul $n+1$ s-ar produce printr-un salt și ar avea loc atunci când unghiul elicei atinge valoarea critică de $\frac{\pi}{4}$.
2. De asemenea, se poate căuta o analogie a mișcării Sistemului Solar cu o mișcare turbulentă, în care planetele, sateliții și asteroizii au devenit ultimele vârtejuri (vârtejurile mici) în care s-a disipat energia de curgere.
Indicii de studiu pentru viitor
1. Teoreticianul Fizicii elicoidale trebuie să afle care sunt experimentele ce ar trebui făcute pentru adâncirea studiului. De exemplu, dacă Fizica elicoidală afirmă că masa depinde de curbura și torsiunea traiectoriei, înseamnă că studiul curgerii fluidelor masive prin țevi elicoidale de forme variabile ar putea scoate în evidență această dependență. Probabil, aici are un cuvânt greu de spus studiul turbulenței, curgere care are loc pe traiectorii foarte întortocheate ce ar putea fi considerate elice circulare de anumite ordine, ordine mari pentru curgerea turbulentă, ordine mici pentru curgerea laminară.2. De asemenea, se poate căuta o analogie a mișcării Sistemului Solar cu o mișcare turbulentă, în care planetele, sateliții și asteroizii au devenit ultimele vârtejuri (vârtejurile mici) în care s-a disipat energia de curgere.
3. Apoi, mai trebuie găsită o legătură între parametrii macroscopici ai unui gaz aflat la echilibru și parametrii elicei circulare pe care se deplasează moleculele sale. De exemplu, poate că presiunea trebuie asociată lancretianului (raportul dintre curbura elicei și torsiunea ei), volumul trebuie asociat torsiunii, iar temperatura trebuie asociată curburii. Așa o fi? Sau poate că volumul trebuie asociat pasului elicei, iar temperatura trebuie asociată razei elicei. Nu știu...
4. Conform Fizicii elicoidale molecula se deplasează pe o elice circulară și posedă o energie (deci și o masă) dependentă (numai) de parametrii elicei pe care se deplasează. Mai precis, energia moleculei este proporțională cu darbuzianul elicei sau cu torsiunea acesteia (de care ordin)? Acumularea energiei modifică unghiul elicei (deci modifică lancretianul?) sau modifică (numai) darbuzianul? Cât timp unghiul este mai mic decât 45 de grade, interacțiunea este elastică. La atingerea unghiului „critic” (de 45 de grade), molecula absoarbe energie și trece pe o elice circulară de ordin superior, iar unghiul se micșorează (căci crește torsiunea prin absorbția energiei). Ar putea însemna atunci că ciocnirile plastice modifică torsiunea, iar ciocnirile elastice modifică doar curbura.
4. Conform Fizicii elicoidale molecula se deplasează pe o elice circulară și posedă o energie (deci și o masă) dependentă (numai) de parametrii elicei pe care se deplasează. Mai precis, energia moleculei este proporțională cu darbuzianul elicei sau cu torsiunea acesteia (de care ordin)? Acumularea energiei modifică unghiul elicei (deci modifică lancretianul?) sau modifică (numai) darbuzianul? Cât timp unghiul este mai mic decât 45 de grade, interacțiunea este elastică. La atingerea unghiului „critic” (de 45 de grade), molecula absoarbe energie și trece pe o elice circulară de ordin superior, iar unghiul se micșorează (căci crește torsiunea prin absorbția energiei). Ar putea însemna atunci că ciocnirile plastice modifică torsiunea, iar ciocnirile elastice modifică doar curbura.
5. Forțele care pot acționa asupra moleculelor pot schimba darbuzianul. Dacă crește unghiul elicei, pare că acesta nu poate depăși 45 de grade.
6. Așadar, ce efect au influențele exterioare asupra formei traiectoriilor moleculelor? Ce modifică ele, curbura, torsiunea, lancretianul, darbuzianul, raza, pasul? Ce parametri ai elicei sunt modificați de un câmp electromagnetic? Dar de unul gravitațional?
7. Ce este lumina monocromă care se deplasează prin vid, este un flux de particule de curbură nulă?
8. Cum se transformă o elice circulară de la un observator la altul? Există o elice circulară invariantă? Care ar fi transformările care lasă invariantă elicea circulară?
Bineînțeles, asemenea liste nu sunt închise, ele reprezentând acum o simplă cărare plină de liane pe care am încercat eu de unul singur să înaintez de-a lungul anilor, lovind în dreapta și în stânga cu un topor primitiv și suportând cu stoicism rănile adânci care m-au însângerat și m-au ambiționat. În locul acestei cărări înguste, neprimitoare, plină de obstacole și animale sălbatice care mi se împotrivesc eu văd în viitor o autostradă pe care vor zburda veseli în mare viteză fizicienii mei dragi cu automobilele lor moderne...
Voi, cei care vă încredeți azi în asemenea frământări, va trebui să distribuiți aceste gânduri, pentru că s-ar putea ca în lista voastră de prieteni să aștepte vreun ciudat un imbold de acest tip și numai astfel poate afla de el.
