Cum vi se pare democraţia directă din Elveţia?

Am aflat abia recent (pe Facebook) că în Elveția funcționează un fel de democrație directă, mult mai eficientă decât restul bătăilor de joc numite „democrații”. Nu cumva Elveția o duce așa bine din cauza acestei democrații?

Am creat o petiție

Din dragoste pentru toți oamenii, am creat o petiție. Cu cât va fi conștientizată de cât mai mulți oameni, cu atât se vor deschide noi orizonturi pentru îmbunătățirea nivelului nostru de trai, al tuturor. Votați cu inimă deschisă și cu speranța că se va realiza.

Ea are următorul conținut:


„Votați pentru limitarea discrepanței nesimțite dintre bogați și săraci.

Se știe că în prezent nu există o lege care să limiteze superior bogăția. Oricine poate fi oricât de bogat, teoretic, infinit de bogat. Și chiar există oameni atât de bogați încât sunt nevoiți să-și miște banii în hambare cu buldozerul, pentru ca aceștia să nu le mucegăiască. Dar acest lucru are consecințe dezastruoase. Omul bogat poate cumpăra aproape orice. Din păcate, el îi poate cumpăra chiar și pe cei care trebuie să apere legea. Astfel, omul extrem de bogat poate face oricâte lucruri ilegale, căci el poate corupe sau amenința aproape orice om, subjugându-l.

Acum, imaginați-vă că niciun om nu ar putea fi atât de bogat încât să-l cumpere pe alt om. În aceste condiții, nu ar mai exista corupție. Atunci, toate visurile noastre nu ar mai fi îndreptate înspre înavuțire materială, ci înspre înavuțire spirituală, o avere pe care nu ți-o poate manipula nimeni, nu ți-o poate da fără efort nimeni și nici nu ți-o poate lua. Într-o asemenea lume nu ar mai exista oameni care să doarmă pe străzi, nu ar mai exista cerșetori, nu ar mai exista copii flămânzi. Într-o asemenea lume, nivelul de trai nu ar mai putea coborî niciodată, deoarece toți membrii societății ar avea un obiectiv comun: îmbogățirea simultană a oamenilor. Astfel, toată tehnologia noastră, toată cunoașterea noastră, pe care am dobândit-o cu trudă de-a lungul istoriei, s-ar reflecta în creșterea inevitabilă a nivelului de trai al fiecărui cetățean, așa cum e și firesc.

Nu este firesc să existe oameni care nu au muncit nici o zi în viața lor și să-și permită luxul de a călători oriunde în lume. Nu este firesc ca oameni care s-au născut în pielea goală pe această planetă să aibă câștiguri de milioane de euro în timp ce dorm. Nu este firesc să primești mai mult de la societate decât i-ai dat acesteia înapoi. Te-ai născut în pielea goală, niște părinți produși de societate te-au educat și ți-au dat să mănânci, apoi o școală te-a învățat lucruri minunate pe care le-au aflat cu mare trudă și pasiune predecesorii tăi. Așa că nu-ți imagina că poți fi de miliarde de ori mai bogat decât un biet cerșetor care își duce veacul într-o peșteră.

Societate tocmai asta înseamnă: colaborare. Nu junglă. Numai în junglă discrepanța este dată de forța brută. De ce să permitem să existe în societate forță brută, forța banului? Banii, însemnând valoare obținută în comun de societate, trebuie să fie împărțiți frățește între toți membrii societății. Dacă ai ales să trăiești în societate (și bine ai făcut), atunci trebuie să împarți și bunele și relele cu alții.

Într-adevăr, în societate există și oameni leneși. Dar ei sunt niște handicapați, niște oameni bolnavi, iar bolnavii trebuie ajutați. Ei sunt produsul societății, iar societatea trebuie să-și plătească greșelile. Plătindu-și greșelile, va învăța să evite lenea și să-i ajute pe cei care nu știu mai mult decât să fie leneși. Copilul nu se naște leneș, așa că undeva pe parcurs, unii nu sunt învățați cum se cuvine și își pierd apetitul pentru viață. Vom găsi soluții și la această problemă. Dar ea nu trebuie să ne împiedice în drumul nostru pentru realizarea acestui vis minunat: împărțirea frățească a bogățiilor.

Așadar, consider că cea mai valoroasă decizie posibilă pentru o lume mai bună este abolirea discrepanţei dintre bogaţi şi săraci. Prin această abolire înţeleg uniformizarea veniturilor de orice fel, astfel încât cel mai bogat om din lume să nu poată avea o avere mai mare de n-ori decât cel mai sărac om din lume, unde n să fie un număr natural (numit „discrepanţă”) din ce în ce mai mic şi mai apropiat de unitate. Cu cât discrepanţa unei societăţi va fi mai mică, cu atât societatea respectivă va fi mai evoluată, atât material, cât mai ales spiritual.

Am putea începe cu o discrepanță de n=10. Asta ar însemna că cel mai bogat om din lume să fie cel mult de 10 ori mai bogat decât cel mai sărac om din lume. Apoi, în deceniul următor, discrepanța să fie n=9, apoi, peste 20 de ani, discrepanța să fie n=8 și așa mai departe.

Este important să nu confundați lumea propusă de mine cu comunismul. În comunism nu era limitată superior bogăția, căci boșii de sus puteau avea oricâte. Noi vrem o LEGE clară, în care să fie stipulată discrepanța maximă admisă între un bogat și un sărac. Noi vrem să știm că nivelul de trai al omenirii se împarte frățește la toți membrii societății.

Așadar, votați această petiție. Ea vă va rezolva indirect și alte probleme care se cer a fi rezolvate.

Vă mulțumesc pentru atenție!

Cu drag, al vostru Abel”

Avem o prejudecată fabricată față de sistemul egalitarist?

Tare mă tem că niște capitaliști putred de bogați, care își vântură banii cu buldozerul ca să nu mucegăiască, au reușit să inoculeze și să întrețină prejudecata că sistemul comunist ar fi utopic. Au inițiat această acțiune atunci când și-au dat seama că un sistem bazat pe egalitate ar pune în pericol averile lor fabuloase. Asta i-a determinat să se unească într-o societate secretă ce influențează lumea.

Și chiar mă gândesc că falimentul comunismului a fost stimulat din exterior de asemenea oameni bogați și organizați, care au reușit să corupă sau să înșele oamenii influenți din fruntea fostelor societăți comuniste într-atât încât să producă impresia cetățenilor că egalitatea este utopică și ar duce la dezastre.

Mai cred că sărăcia de pe vremea lui Ceaușescu a fost planificată de către aceștia ca să-i determine pe cetățeni să urască tot ce ține de comunism. Și mai cred că în Coreea de Nord se menține voit această stare pentru a arăta lumii că, chipurile, comunismul, egalitarismul este inuman.

Dar, dimpotrivă, inumană este societatea capitalistă, care nu diferă prin nimic de junglă. Societatea umană ar trebui să progreseze cu fiecare an în care se fac descoperiri tehnologice, iar acest progres trebuie să se reflecte fără excepție în bunăstarea fiecărui cetățean, indiferent de capacitățile acestuia, indiferent de handicapurile sale.

Dragii mei cititori, meditați la aceste lucruri! Nu vă lăsați păcăliți de prejudecata că egalitarismul ar fi utopic. Nu este utopic. Egalitatea financiară (sau măcar limitarea discrepanței dintre bogați și săraci) dintre oameni trebuie stipulată prin lege. Nimeni nu are voie să fie mai bogat decât altul în societate, căci nimeni nu am adus cu noi bogăția din altă lume când ne-am născut. Tot ceea ce am realizat pe Pământ, am realizat datorită semenilor noștri. Niciunul dintre noi nu suntem mai cu coarne ca să avem atât de mult în raport cu alții încât noi să ne vânturăm banii cu buldozerul, iar alții să se spetească muncind doar pentru a plăti rate la bancă.

Soluția este dată de următoarele etape:

• informarea corectă a tuturor oamenilor de bine privind posibilitățile egalitarismului;
• organizarea acestor oameni de bine într-o societate pregătită să înfrunte jungla ce domnește azi în lume;
• conceperea și redactarea unei legi egalitariste;
• promulgarea și aplicarea legii.

Toate necazurile societății noastre provin din faptul că trăim încă într-o junglă în care unii vor și reușesc să aibă mai mult, pe spinarea celor corecți și tăcuți care continuă să muncească sperând că odată și odată le va fi mai bine și lor.

Amănunte privind limitarea discrepanţei dintre bogaţi şi săraci

Aşa cum am mai propus deja într-un alt articol, să presupunem că printr-o revoluţie socială adevărată oamenii cei mai săraci (şi mai mulţi) ar reuşi să facă o mare dreptate, constând în instituirea unei LEGI prin care averea mizerabililor de miliardari hoţi şi ticăloşi ar fi împărţită omeneşte tuturor celor săraci. 

Cum aţi spus? Aţi spus cumva că aşa ceva nu ar fi corect, pentru că ar încuraja lenea şi pentru că ar fi o nedreptate faţă de cei care au muncit cinstit o viaţă întreagă şi au făcut economii ca să aibă? S-ar putea să aveţi dreptate, şi nu prea. 

Să vedem întâi cum ar fi cu leneşii. Părerea mea este că nu există pe lumea asta leneşi. Fiecăruia îi place să facă ceva. Există doar un stat prost care nu ştie să valorifice omul. Şi nu cred că lenea ar fi o caracteristică generală a oamenilor într-o asemenea societate. Dimpotrivă, printr-o educaţie adevărată s-ar putea conştientiza valoarea acţiunii în detrimentul pasivităţii. În plus, chiar dacă la începutul unei asemenea societăţi ar exista o mulţime de leneşi, acesta ar putea fi considerat un impas trecător al tranziţiei de la societatea actuală la societatea pe care o propun. În ultimă instanţă, şi astăzi există handicapaţi asistaţi de societate şi nu facem din asta o tragedie. Dimpotrivă, se spune că o societate este cu atât mai avansată, cu cât îşi tratează mai bine handicapaţii. Ei bine, LENEŞII SUNT NIŞTE HANDICAPAŢI ŞI TREBUIE SĂ-I ACCEPTĂM ÎN SOCIETATE până când vom reuşi să-i învăţăm ceea ce ştim cu toţii ceilalţi care suntem activi şi ne place activitatea. La urma urmei, se poate demonstra riguros că statul este vinovat de existenţa handicapaţilor şi a leneşilor. Statul este singurul responsabil de reducerea numărului de handicapaţi şi de leneşi. Fiind responsabil, trebuie să-şi plătească greşelile.

Ok. Să vedem acum în ce fel ar fi o nedreptate faţă de cei care au muncit o viaţă întreagă ca să aibă. Să-mi fie cu iertare, dar cu toţii avem două mâini, două picioare, un creier, doi ochi, etc. Să-mi spuneţi voi mie cine ar putea prin muncă cinstită de o viaţă întreagă să strângă averi fabuloase ca să-şi poată cumpăra palate, insule, vapoare şi mai ştiu eu ce alte mizerii pe care omul de rând nici măcar nu visează să le vadă. Cât de cinstit este ca, după ce ai fost învăţat o mulţime de lucruri de către societate, fiind purtat prin şcolile statului, să mai ai tupeul să spui că „plus-valoarea” pe care ai creat-o tu îţi aparţine numai şi numai ţie? Da' ce mama şpraiţului, ai venit cu averea de pe Marte? Ai dobândit cunoştinţele tale pe Jupiter ca să vii pe Pământ să ai pretenţia că ţi se cuvine ţie totul din ceea ce ai creat? Atunci care mai este rolul societăţii? Adică, atunci când primeşti de la societate totul e ok, iar atunci când trebuie să îi dai înapoi acesteia ceva totul ţi se cuvine numai ţie? De când şi până când? Nu, oameni buni! Nu! PRIN MUNCĂ CINSTITĂ NU POŢI DOBÂNDI AVERI FABULOASE în timp ce alţii mor de foame în sărăcie lucie. Prin muncă cinstită poţi eventual să contribui la progresul societăţii şi, implicit, la progresul tău personal. Aceasta este cea mai corectă cale prin care poţi dobândi mai mult: să dobândeşti ÎMPREUNĂ cu ceilalţi. Ia du-te tu undeva în pădure şi creşti acolo în singurătate, departe de societate, să văd ce mai faci acolo cu cele două mâini ale tale şi cu toate cunoştinţele pe care le poţi dobândi DE UNUL SINGUR! Ia să te văd! Mai ajungi hiperbogat? Nici vorbă. Şi asta pentru că bogăţia ta depinde de ceilalţi, depinde de societate, PROVINE din societate. Ai luat pe nedrept de la alţii ceea ce s-ar fi cuvenit tuturor. Ai profitat în mod inuman de cea mai vulnerabilă parte a societăţii actuale şi ţi-ai însuşit ceea ce ar fi trebuit să pui la dispoziţia tuturor. Atunci când te-ai născut ai fost „tabula rasa”. Nu difereai prin mare lucru de ceilalţi. Tot ce ai primit, tot ce ai învăţat să faci, ai de la societate. Atunci să dai societăţii ceea ce îţi place să faci. Nu să profiţi de imperfecţiunea legilor ca să-ţi însuşeşti averi fabuloase. Adică noi ţi-am dat îngrijire şi cunoştinţe de mic copil, mucos fiind, ca mai apoi să creşti mare şi să profiţi de noi, furându-ne ceea ce trebuia de fapt să ne dai înapoi? Ce dreptate mai e asta?

Aaaa, şi încă ceva! Cum aţi spus? Aţi spus cumva că aşa ceva nu se poate? Adică nu se poate crea o societate echilibrată din punctul de vedere al averilor? Păi, sigur că nu se poate, din moment ce toţi susţineţi că nu se poate. Sigur că nu se poate, din moment ce nimeni nu ia măsuri să se poată. Ia să vreţi să se realizeze acest lucru; să vedeţi atunci cum vă vor veni ideile privind realizarea unei asemenea societăţi! Păi, ce-i aşa de greu? În primul rând, trebuie ca vestea despre posibilitatea unei asemenea noi societăţi să circule. Apoi, după ce lumea va înţelege că, într-adevăr, aceasta ar fi societatea armonioasă pe care ne-o dorim cu toţii, va începe să se organizeze în grupuri care vor cere ACEST lucru, nu alte bălării, precum demisia guvernanţilor sau mai ştiu eu ce mizilicuri. Odată formulată masiv această cerere, instituţiile vor fi presate să o concretizeze. Concretizarea va consta în stabilirea TRANSPARENTĂ a raportului acceptat (preferabil, cât mai aproape de unitate) între cea mai mare şi cea mai mică bogăţie, precum şi a modului în care se determină (tot în mod transparent) averea fiecărui om, mai ales a celor suspectaţi a fi extrem de bogaţi. După acestea, se trece la fapte. SE CONFISCĂ prin lege, cu forţa, averea celor mai bogaţi nesimţiţi ai societăţii din acel moment şi se distribuie ceea ce se poate distribui celor săraci, începând cu cei mai săraci, pentru a se crea echilibrul stabilit prin lege. Ulterior, se monitorizează PERMANENT şi transparent averea celor mai bogaţi pentru ca POPORUL să poată veghea la respectarea legii. Restul sunt amănunte, care cu siguranţă pot fi realizate. Important este ca esenţa să fie respectată în cele mai mici detalii. 

Cum aţi mai spus? Aţi spus cumva că aşa ceva a mai fost şi în comunism şi nu a ţinut? Nu. Aşa ceva nu a mai fost niciodată! Şi în comunism erau discrepanţe uriaşe între bogaţi şi săraci. Cei din clanul „conducătorului” aveau orice îşi doreau, iar poporul nu ştia mai nimic, ci doar bănuia. Ceea ce propun eu este cu totul altceva. Eu propun ca averile (mai ales cele evident mari) să fie monitorizate transparent (eventual pe internet). De asemenea, propun ca statul să creeze pârghii prin care omul de rând poate semnala şi verifica CU MARE UŞURINŢĂ orice suspiciune pe care o are în legătură cu averea cuiva. Statul trebuie să răspundă în mod necondiţionat şi cu cea mai mare eficienţă la orice avertisment justificat privind încălcarea LEGII DISCREPANŢEI. 

Mai aveţi ceva de spus? Dacă nu, atunci gata cu vorba! Treceţi la fapte! Nu vă trebuie conducător pentru aceasta; vă trebuie doar COMUNICARE. Comunicaţi despre aceasta unii cu alţii prin orice mijloc, internet, telefonie, direct. Asociaţi-vă în grupuri care să aibă acest obiectiv: LEGEA DISCREPANŢEI. Dacă veţi reuşi, lumea se va schimba. Oamenii nu vor mai fi lacomi după bani, căci orice avere suspectă va fi confiscată cu forţa şi distribuită celor săraci, iar cel vinovat de încălcarea legii va fi aspru pedepsit. Totodată, oamenii bogaţi nu vor mai avea puterea să-i asuprească pe cei săraci, ci va fi o armonie orientată pentru propăşirea societăţii.

Aboliţi discrepanţa dintre bogaţi şi săraci!