Căutați ceva anume?

miercuri, 7 noiembrie 2007

Cum a apărut Universul ?

Majoritatea oamenilor consideră că răspunsul la această întrebare a fost deja dat: Dumnezeu a creat Universul. Pentru aceştia, Dumnezeu este o fiinţă supremă care a existat înaintea Universului şi separat de acesta, urmând ca, atunci când a considerat necesar, Dumnezeu să creeze Universul, cu tot ceea ce acesta conţine. Ei nu pun mai multe întrebări, pentru că nu îi interesează cu adevărat misterul din spatele creaţiei.
Există, însă, o categorie de oameni care, dacă cred în existenţa lui Dumnezeu, au curajul să se întrebe cum a apărut El însuşi. Ei consideră problema creaţiei ca fiind nerezolvată. Ei vor răspunsuri raţionale la întrebări de genul : „Cum a apărut Universul ?”, „Dacă l-a creat Dumnezeu, atunci cum a apărut Dumnezeu însuşi ?”, „De ce există ceva mai degrabă decât nimic ?”.
A da un răspuns raţional la o întrebare înseamnă a da un răspuns bazat exclusiv pe cunoştinţe acceptate de către toţi oamenii. Un răspuns este mulţumitor şi definitiv, deci şi raţional, dacă nu mai poate fi contrazis vreodată de cineva.
În cele ce urmează, voi încerca să dau un astfel de răspuns la întrebarea din titlul articolului. Pentru aceasta mă voi baza pe cunoştinţele definitive obţinute de către umanitate. Matematica este, prin excelenţă, un domeniu în care s-au acumulat foarte multe cunoştinţe definitive. Matematica ne învaţă lucruri foarte clare şi irevocabile. Pentru a arăta cum a apărut Universul, mă voi întoarce la cele mai simple şi mai evidente cunoştinţe din Matematică. Vreau să folosesc numai afirmaţii care nu vor putea fi contrazise vreodată în mod justificat.
Pentru început, vom arăta (pentru cei care nu cunosc analiza matematică, unde intervin foarte des, la calculul limitelor, aşa numitele „cazuri exceptate”), că există situaţii când
∞ • 0 ≠ 0 ,
unde simbolul ∞ înseamnă „infinit”. Adică, vrem să arătăm că este posibil ca zero adunat cu el însuşi de o infinitate de ori să nu mai dea tot zero.

Să arătăm, de exemplu, că
 ∞  • 0 = 5 .

Avem următoarele adevăruri incontestabile:

5  • 1 = 5 ,
50  • 0,1 = 5 ,
500 • 0,01 = 5 ,
 5000 • 0,001 = 5 ,
...
Observăm că, pe măsură ce factorul din stânga produsului creşte de zece ori în timp ce factorul din dreapta scade de zece ori, rezultatul produsului rămâne nemodificat. Cum, această tendinţă nu are motive să se modifice, rezultă că dacă mărim factorul din stânga la infinit în timp ce factorul din dreapta se micşorează spre zero, rezultatul produsului va rămâne neschimbat. 

Dar rezultatul pe care l-am obţinut nu este valabil numai pentru numărul 5. Dimpotrivă, putem reface acelaşi raţionament şi pentru numărul 8, sau pentru numărul 17, sau pentru √2 sau pentru orice alt număr doriţi dumneavoastră. Adică, putem obţine că
∞  • 0 = 8,  ∞  • 0 = 17,  ∞  • 0 = √2  …
Acest produs ∞  • 0 este binecunoscut celor care fac analiză matematică. Ei ştiu că, dacă ajung vreodată cu calculele lor la acest produs, sunt în situaţia unei nedeterminări, pentru că nu vor putea stabili o valoare anume pentru el. De aceea, ei denumesc acest produs „caz exceptat”. Atunci când vor ajunge la un asemenea produs, vor fi nevoiţi să facă tot felul de artificii pentru a-l evita, înlocuindu-l cu expresii finite înainte de a trece la limită.
Cei care cunosc acest caz exceptat, îl vor evita în calculele lor, în schimb, noi îi vom exploata proprietăţile pentru a răspunde la întrebarea iniţială. Suntem, acum, în măsură să arătăm că Universul a apărut din nimic, într-un timp infinit. Pentru aceasta, să presupunem că ne aflăm la începutul Universului, atunci când exista „nimic”. Nimic înseamnă zero, iar zero înseamnă nimic. Aşadar, în prima secundă a Universului a fost un „nimic”. În a doua secundă a Universului s-a mai adăugat un „nimic”, devenind două „nimicuri”. În a treia secundă a Universului au fost trei nimicuri, apoi 4 şi aşa mai departe. Câte nimicuri există astăzi, după ce au trecut o infinitate de secunde ? Evident, o infinitate de nimicuri, care, deja, reprezintă altceva decât nimic, pentru că o infinitate de nimicuri nu mai este tot nimic ! Aşadar, oriunde privim, vom vedea rezultatul trecerii a o infinitate de secunde, adică o infinitate de nimicuri. Această constatare o putem aplica la orice proprietate a Universului, nu doar la existenţa lui spaţială. Putem, de exemplu, să considerăm că, la început, într-un anumit loc, densitatea substanţei a fost nulă, urmând ca, după un timp infinit, densitatea în acel loc să nu mai fie nulă. La fel, dacă la început viteza unui loc era nulă, astăzi ea nu mai trebuie să fie nulă.
Aşadar, din punctul meu de vedere, existenţa dihotomiei finit-infinit explică apariţia Universului, a mişcării şi, implicit, a tuturor legilor care guvernează acest Univers. M-am străduit să explic apariţia Universului, bazându-mă pe evidenţe matematice. Am arătat că Universul a apărut din nimic pentru că există infinitul. Dar asta nu înseamnă că am arătat de ce există infinit. Iar dacă îl identificăm pe Dumnezeu cu infinitul, atunci problema existenţei lui Dumnezeu poate fi reconsiderată. Din câte ştiu eu, existenţa infinitului nu poate fi demonstrată altfel decât prin reducere la absurd. Dar acest tip de demonstraţie poate fi recurent, închizând un cerc vicios, fapt pentru care poate fi contestat de unii. De aceea, mă mulţumesc să susţin că în acest material am reuşit doar să transfer problema apariţiei Universului într-un context matematic foarte riguros.

58 de comentarii:

  1. raspuns dat aici: http://forum.softpedia.com/index.php?showtopic=58834&view=findpost&p=4567350

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi pare rau dar ceea ce scrii aici nu ma convinge in ceea ce priveste aparitia universului,caci din niste impartiri speculative tu ajungi sa consideri ca 0+0+0+...+0=infinit,ceea ce este absurd.
    Intrebari:
    -Esti de acord cu teoria "big-bang"?
    -Cine a facut spatiul in care exista universul?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ei bine, teoria Big-Bang spune ca inainte sa existe "materialul" spatiu-timp, in care se afla universul a existat un punct, un punct de o energie pura(adica toate cele 4 forme de energie sa fie unite, formele de energie cunoscute sunt: forta gravitationala, forta electrica/magnetica, fortele slabe si fortele tari; se presupune ca mai exista o a V-a forta fundamentala formata dintr-o particula numita "cameleon" care isi ia aspectul in functie de celelalte forme; crezand ca energia neagra ce accelereaza expansiunea universului si probabil va duce la distrugerea sa este formata din aceasta particula; dar e aproape imposibil de descoperit o particula care este un "maestru al deghizarii"), care la un moment dat a explodat si a dat nastere spatiu-timpului; iar energia s-a transformat in materie si anti-materie(nu se stie unde a disparut toata anti-materia din univers; se crede ca materia a avut un avantaj in fata anti-materiei; un avantaj aproape insimnifiant si ca ce a ramas astazi sunt ramasitele "razboiului" dintre materie si anti-materie; s-a obtinut in laborator anti-materie artificiala; fortant un proton sa orbiteze un electron obtinandu-se anti-hidrogenul, si prin intalnirea lui cu un atom de hidrogen s-au transformat in energie pur si simplu, nu a ramas nimic). O alta teorie despre aparitia universului estea cea a membranelor; presupunandu-se ca exista inca o membrana foarte aproapriata de membrana noastra(probabil se refera la "tesutul" spatiu-timp) care, o data ce ia contact cu aceasta se produce un big-bang in ambele membrane; iar energia ramasa indeparteaza aceste membrane, lucru ce ar explica de ce universul este atat de uniform (nu are un centru, in urma unei explozii te-ai astepta ca mare parte din ce a rezultat sa fie in mijloc); si se poate crede ca materia neagra este de fapt materie din cealalta dimensiune; si astfel gravitatia din cealalta dimensiune ne afecteaza si pe noi sub forma de materie neagra(in urma unor calcule se estimeaza ca aproximativ 5% din univers este materie, 25% materie neagra si 70% energie neagra; si noi am cunoaste din aceasta materie duar 1%; deci foarte putin).

      Ștergere
    2. A mai venit unu care s-a intrebat unde se duce materia din gaurile negre? Si a spus ca e posibil ca aceasta sa provoace o "gaura alba" care sa de-a nastere unui alt univers; astfel universul nostru sa fi aparut dintr-o "gaura alba". A mai venit unu cu o teorie cum ca universul nostru este foarte instabil, si absolut orice particula din univers puate sa formeze un big-bang care sa distruga bineinteles universul(dar i s-a raspuns repede ca in urma unui big-bang se formeaza un spatiu si timp spearat; astfel ca acea particula ar disparea din spatiul nostru in propriul spatiu). In orice caz; ce-a mai acceptata teorie este ce-a big-bang (totusi nu sunt dubii ca ar fi si alte universuri pararele; in stiinta totul sa repeta, de ce sa aive loc duar o data big-bang?) si aceasta se testeaza chiar experimental la CERN in LHC("Large Headron Collider" parca, tradus marele accelerator de particule), unde particule sunt "ciocnite" cu o viteza foarte apropriata de ce a vitezei luminii (si astfel s-a demonstrat teoria lui Albert Einstein care spune ca o data cu cresterea vitezei; creste si masa astfel la viteza luminii masa ar trebui sa fie infinita; din cauza aceasta nu putem accelera nimic la viteza luminii indiferent cat ne-am apropria de ea), asta ne va spune ce s-a intamplat in primele momente dupa big-bang. Desigur, mai exista inca o teorie (pe care o stiu; pot exista sute-mii de teori acolo in lume) care spune ca daca am incalzi spatiul la o temperatura extrem de mare, spatiul insusi ar incepe sa fiarba; moment dupa care s-ar crea un nou univers din universul nostru; care s-ar desprinde ce acesta si ar face propriul sau spatiu si timp (ca niste bule de sapun, imagineazati cum o parte dintr-o bula mare de sapun se desprinde si iese o bula mai mica de sapun); asta ne-ar putea face sa credem ca probabil universul nostru a aparut in urma unui experiment realizat de o civilizatie dezvoltata dintr-un alt univers. Gandindune la ceva de genul asta, am putea fi intr-o lume virtuala. Au inceput sa apara calculatoarele cuantice; acum imagineazati ca noi oamenii facem o lume virtuala; care sa fie la fel ca cea a noastra cu ajutul unui super-computer cuantic. Si ca acei omuleti din lumea virtuala vor face la randul lor acelasi lucru; o alta lume virtuala. Asta nu poate insemna ca si noi suntem intr-o lume virtuala? O lume virtuala ar putea explica tot, de ce observatorul unui experiment poate schimb acest experiment? pentru ca calculatorul cuantic nu a "focalizat" cum trebuie atunci cand un experiment la scara mica nu este observat. de ce exista materie neagra si energie neagra? pentru ca fara acestea universul virtual nu ar fi fost stabil, probabil cei care testeaza un univers virtual vor sa testeze noi legi are fizicii, care nu sunt perfecte. de ce se pot intampla unele minuni? pai logic ca cel care a facut jocul poate sa si schimbe regurile jocului (acum nu sunt ateu, dar totusi exista si o astfel de teorie)

      Ștergere
    3. a da, si eu cred ca este gresit calculul cu 0, asta ne spune duar ca 0,(0)5*infinit=5; perioada intradevar inseamna o infinitate, ati zice ca este absurd sa pun o periuada si apoi un 5, dar orice numar inmultit cu 0 da 0, totusi daca dupa o infinitate de zerouri se termina cu 5, atunci un numar cu o infinitate de zerouri inmultit cu infinit ar elimina acele infine zerouri @_@. Oricum nu stiu cum e posibil ca printr-un calcul sa iti dea ceva inmult cu infinit, absolut nimic in universul asta nu este infinit (bn, albert eistent a zis ca universul si prosita sunt infinite, totusi nu este sigur de univers :)) )

      Ștergere
  3. Imi pare rau dar ceea ce scrii aici nu ma convinge in ceea ce priveste aparitia universului,caci din niste impartiri speculative tu ajungi sa consideri ca 0+0+0+...+0=infinit,ceea ce este absurd.
    Intrebari:
    -Esti de acord cu teoria "big-bang"?
    -Cine a facut spatiul in care exista universul?

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi pare rau dar ceea ce scrii aici nu ma convinge in ceea ce priveste aparitia universului,caci din niste impartiri speculative tu ajungi sa consideri ca 0+0+0+...+0=infinit,ceea ce este absurd.
    Intrebari:
    -Esti de acord cu teoria "big-bang"?
    -Cine a facut spatiul in care exista universul?

    RăspundețiȘtergere
  5. -Concluzia ta „ceea ce este absurd” este şi pentru mine la fel de neconvingătoare. Pe ce te bazezi când spui „ceea ce este absurd”?

    -Nu sunt de acord cu teoria Big-Bangului.
    -Spaţiul în care există Universul a fost făcut de acelaşi lucru care a făcut şi Universul: dihotomia finit-infinit de care vorbeam în articol.

    RăspundețiȘtergere
  6. Spatiul este ceva vizibil si este foarte mare,deci cineva sau ceva trebuia sa faca acest spatiu.
    Esti de acord cu teoria relativitatii lui Einstein?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. teoria relativitatii a lui Albert Einstein a fost deja demonstrata; nu ai cu ce sa fi de acord. Aceasta a fost demonstrata in baza spatiala, unde s-a observat ca timpul trece mai incet pe orbita pamantului decat pe pamant (in statia spataiala exista un ceas atomic); de asemenea in LHC o particula ce ar trebui sa se dezintegreze foarte rapid, miscanduse aproape de viteza luminii a rezistat de 30 de ori mai mult decat in mod normal, dovada ca particula "a calatorit" in timp. Si mama demonstratiei a fost atunci cand s-a descoperit anti-materia; care in combinatie cu materia s-a obtinut pur si simplu energie pura; dovada ca materia s-a demonstrat in energie in totalitate; iar masuratorile au confirmat E=mc^2

      Ștergere
  7. - "Nimic este ceea ce viseaza pietrele". Sunt si eu matematician si fizician, cred ca nu ai inteles legatura fina dintre aceste doua domenii, si anume caci legile Universului (nu stiu daca toate)se pot exprima dintr-o formula anumita, dar nu tot ce poate nascoci matemacienii pe foie e neaparat sa existe in Univers doar facind o analogie dintre cele existente in matematica si fizica, considerind ca daca exista ceva in math atunci trebuie sa existe si in fizica. Universul e condus nu de matematica si de legile care se pot exprima prin intermediul matematicii.

    RăspundețiȘtergere
  8. - "Nimic este ceea ce viseaza pietrele". Sunt si eu matematician si fizician, cred ca nu ai inteles legatura fina dintre aceste doua domenii, si anume caci legile Universului (nu stiu daca toate)se pot exprima dintr-o formula anumita, dar nu tot ce poate nascoci matemacienii pe foie e neaparat sa existe in Univers doar facind o analogie dintre cele existente in matematica si fizica, considerind ca daca exista ceva in math atunci trebuie sa existe si in fizica. Universul e condus nu de matematica si de legile care se pot exprima prin intermediul matematicii.

    RăspundețiȘtergere
  9. Salut, anonim! Îţi mulţumesc că ţi-ai făcut timp să citeşti despre acest subiect şi pe blogul meu şi te felicit pentru că te preocupă probleme fundamentale precum apariţia Universului.

    Ai dreptate, într-o lume imperfectă nu Matematica este cea care are ultimul cuvânt în ceea ce priveşte mecanismul lumii, ci Fizica. Numai într-o lume perfectă concluziile celor două s-ar contopi. Până atunci, Fizica va emite ipoteze (va face încercări) şi le va testa cu ajutorul Matematicii, conştientă fiind de faptul că Matematica nu poate fi contrazisă, ci doar completată.

    În ceea ce priveşte apariţia Universului, înţeleg că eşti de acord cu rezultatul fascinant pe care ni-l oferă Matematica atunci când spune că o infinitate de zerouri poate să fie şi altceva decât zero, doar că nu eşti de acord cu faptul că acest rezultat ar putea fi aplicat pentru a explica de ce există ceva mai degrabă decât nimic. Dacă vei avea timp şi nu cer prea mult, te aştept cu detalii privind obiecţiile tale.

    RăspundețiȘtergere
  10. - Anonimul de mai sus: Cred ca ai inceput de la o intrebare gresita, si respectiv o intrebare gresita nu poate avea un raspuns corect. Intrebarea ta era, ca:"Cum poate fi ceva inainte de "Nimic"?" Si de aici tu arati ca nu exista Dumnezeu; din cite cunosc, eu, Biblia nu afirma asa ceva (ca nimic nu a fost innainte de Univers), ci exprima ca:"La inceput a fost Cuvintul", (se spune despre creatie – Univers), (Logos – Isus Hristos – Personalitate rationala)…
    - Citeste atent: Tu insusi in mod implitic intaresti afirmati biblica in rezolvarea matematica de mai sus: Aratind ca inainte de "nimic" exista "rationamentul" (Legile logicei, Legile matematicei, Legile fizicei – care sunt deja "Ceva", ci nu "Nimic"), caci si aceea adunare de zerouri pina la infinit trebuia sa o faci pe baza unei legi si ratiuni, care trebuia sa-o posede Cineva… ceea ce ar insemna totusi ca exista Ceva/Cineva "Esential" inainte de "Nimic" si anume de "Ratiune Cuiva"…si cu acesta ideie, eu, sunt deacord…
    - Trebuie sa intelegi ca mai intii a existat "Legile Universul" si apoi "Universul"…

    RăspundețiȘtergere
  11. Întrebarea pusă (de mari filozofi dinaintea mea) nu se referă la cronologie, ci la cauzalitate. Altfel spus, întrebarea nu este „Cum poate fi ceva înainte de nimic?”, ci este „Cum poate exista ceva deşi ar părea logic să nu existe?”.

    Afirmaţia biblică „La început a fost cuvântul” nu este o explicaţie ştiinţifică, mulţumitoare. Dar observaţia ta privind preexistenţa legilor este foarte profundă. Am impresia că răspunsul la această problemă pusă de tine este simplu: legile Universului nu puteau exista înaitea Universului şi independent de el, pentru că nu ar fi avut ce să legifereze. Ba dimpotrivă, ele au apărut simultan cu Universul, brusc, în momentul în care a fost atins infinitul, moment care coincide cu apariţia observatorilor în Univers.

    RăspundețiȘtergere
  12. Formulez ideia de mai sus alt fel: Cine face acesta adunare de zerouri?, si: De ce nu a facut inmultirea intre ele? Doresc sa-ti explic ca inainte sa aduni “ceva”-uri sau sa inmultesti “ceva”-uri mai intii ai nevoie de anumite Legi/Operatii ( +, –, etc, respective si cele logice), caci altfel nu-ti poti permite sa faci acesta pas, ceea ce arata ca inafara de acestui “nimic” trebuie sa existe Legi inainte de “ceva”-uri, “legea” si “efectul ei” nu pot aparea concomitent, caci daca ele apar concomitent, atunci deja exista o alta lege, s-o numim de exemplu “Legea Concomitentei” – si tot ajungem la aceea ca exista “ceva” inainde de “nimic” care va coordona cu toate lucrurile. Deaceea am spus ca "Legile Universului” au aparut (nu conteza pina cind unde au aparut) inainte de “Univers” ( argumetul tau de mai sus imi pare slab, mai repede ideia ta e o ipoteza, decit un pas logic).
    Si in general trebuie de inteles ce este “adunarea”, si anume ca “adunarea” este: “ceva” (“nimic” in cazul nostru) pui linga alt “ceva” (“nimic”), adica trebuie sa ai mai multe “nimic”-uri in locuri diferite (deja ai nevoie de un fel de “spatiu” in care se vor afla – care deja la fel nu este “nimic”). Caci daca ai doar un singur “nimic” (“zerou”), nu poti face operatiile de baza.

    RăspundețiȘtergere
  13. Daca sa ma “introduc” in acesta intrebare:„Cum poate exista ceva deşi ar părea logic să nu existe?”, care eu insusi mi-am pus-o in fata sa o solutionezi si despre care am citit citiva anisori in urma. Daca sa ma expun in putine cuvinte: Trebuie sa intelgem ca aici se contrazic doua ramificari din fizica si anume “Teoria”(ceea ce ne pare ca ar trebui sa fie) cu “Practica” (ceea ce este). Daca esti un cercetator sincer, vei recunoaste (eu, sunt teoritician si mie personal imi este greu sa fac aceasta), ca “Practica” isi are ultimul Cuvint in orice sfera a cercetarilor. Si daca exista ceva in practice, teoriticienii trebuie sa accepte acest lucru, sa nu fim incapatina-ti afirmind ca ceva nu-i inregula cu Universul acesta si cu Ratiunea. Multi filozofi sunt ne-satesfacuti cu acest raspuns doar din motivul ca nu sunt deacord cu “Existenta”.

    RăspundețiȘtergere
  14. Ai dreptate, teoria (deci Matematica) este în umbra practicii (a Fizicii) pentru că orice teorie porneşte de la practică prin axiomele sale şi sfârşeşte tot la practică prin aplicaţiile teoriei respective. Dar aceasta se întâmplă numai pentru că suntem ignoranţi şi nu cunoaştem totul din Matematică. Eu cred că dacă am cunoaşte totul din Matematică, atunci nu am mai avea nevoie de Fizică pentru că Matematica ar putea spune totul despre Univers.

    Nici nu s-ar putea altfel, pentru că Matematica este o mulţime finită de propoziţii coerente şi distincte, iar Universul este o mulţime infinită de asemenea propoziţii. Ignoranţa noastră se datorează tocmai şi iarăşi existenţei dihotomiei finit-infinit.

    În concluzie, toate rezultatele obţinute până în prezent în Matematică sunt definitive şi constituie parte a rezultatelor complete pe care le-am putea obţine într-un timp infinit. Cum şi rezultatul conform căruia produsul dintre zero şi infinit poate fi nenul aparţine Matematicii, rezultă că şi acesta este definitiv. Ne rămâne doar să-l interpretăm corect pentru a înţelege cu ajutorul său modul în care a apărut lumea.

    RăspundețiȘtergere
  15. Formulez ideia de mai sus alt fel: Cine face acesta adunare de zerouri?, si: De ce nu a facut inmultirea intre ele? Doresc sa-ti explic ca inainte sa aduni “ceva”-uri sau sa inmultesti “ceva”-uri mai intii ai nevoie de anumite Legi/Operatii ( +, –, etc, respective si cele logice ), caci altfel nu-ti poti permite sa faci acesta pas, ceea ce arata ca inafara de acestui “nimic” trebuie sa existe Legi inainte de “ceva”-uri, “legea” si “efectul ei” nu pot aparea concomitent, caci daca ele apar concomitent, atunci deja exista o alta lege, s-o numim de exemplu “Legea Concomitentei” – si tot ajungem la aceea ca exista “ceva” inainde de “nimic” care va coordona cu toate lucrurile. Deaceea am spus ca "Legile Universului” au aparut (nu conteza pina cind unde au aparut) inainte de “Univers” ( argumetul tau de mai sus imi pare slab, mai repede ideia ta e o ipoteza, decit un pas logic).
    Si in general trebuie de inteles ce este “adunarea”, si anume ca “adunarea” este: “ceva” (“nimic” in cazul nostru) pui linga alt “ceva” (“nimic”), adica trebuie sa ai mai multe “nimic”-uri in locuri diferite (deja ai nevoie de un fel de “spatiu” in care se vor afla – care deja la fel nu este “nimic”). Caci daca ai doar un singur “nimic” (“zerou”), nu poti face operatiile de baza.

    RăspundețiȘtergere
  16. Cine face acesta adunare de zerouri?
    Din câte ştiu eu, nu este necesar un agent inteligent ca să facă o adunare. Simpla coexistenţă spaţială sau temporală a unor elemente poate fi interpretată ca o adunare a lor. Oricum, în ultimă instanţă, noi, observatorii suntem aceia care constatăm astăzi că o infinitate de nimicuri sunt adunate în aşa fel încât au construit ceva.

    De ce nu a facut inmultirea intre ele?
    Eu cred că au făcut şi înmulţirea, doar că înmulţirea nu a fost relevantă în acest caz.

    Doresc sa-ti explic ca inainte sa aduni “ceva”-uri sau sa inmultesti “ceva”-uri mai intii ai nevoie de anumite Legi/Operatii ( +, –, etc, respective si cele logice ), caci altfel nu-ti poti permite sa faci acesta pas, ceea ce arata ca inafara de acestui “nimic” trebuie sa existe Legi inainte de “ceva”-uri
    Înţeleg ce vrei să spui aici, dar nu înţeleg de ce este necesar ca legile să existe înainte şi nu deodată cu elementele legiferate. Care este argumentul logic care impune necesitatea existenţei acelui interval de timp tampon dintre apariţia legilor şi apariţia elementelor legiferate?


    , “legea” si “efectul ei” nu pot aparea concomitent, caci daca ele apar concomitent, atunci deja exista o alta lege, s-o numim de exemplu “Legea Concomitentei” – si tot ajungem la aceea ca exista “ceva” inainde de “nimic” care va coordona cu toate lucrurile.
    Hmmm... Frumos argument, dar am ceva obiecţii. Legea nu este o cauză a fenomenelor, ci este doar o descriere a lor. Într-adevăr, cauza şi efectul ei nu apar concomitent, dar existenţa legii care descrie evoluţia fenomenului nu garantează că fenomenul se va produce cu necesitate sau că el nu se va produce deloc. Aşadar, nu trebuie să facem confuzie între legile care descriu fenomenele şi legile care descriu înseşi legile fenomenelor. Dacă reuşim să nu facem această confuzie, putem înţelege că dacă nişte fenomene n-ar putea exista, atunci ele nu ar avea nici legi care să le descrie pentru că un fenomen nu se poate desfăşura în afara legilor naturii şi nici legile naturii nu pot fi stabilite în afara fenomenelor pe care le guvernează.


    Si in general trebuie de inteles ce este “adunarea”, si anume ca “adunarea” este: “ceva” (“nimic” in cazul nostru) pui linga alt “ceva” (“nimic”), adica trebuie sa ai mai multe “nimic”-uri in locuri diferite (deja ai nevoie de un fel de “spatiu” in care se vor afla – care deja la fel nu este “nimic”). Caci daca ai doar un singur “nimic” (“zerou”), nu poti face operatiile de baza.
    Concomitenţa acestor lucruri este absolută. Nu poate exista spaţiu înaintea lucrurilor sau lucruri înaintea spaţiului. Toate lucrurile şi spaţiul ce le găzduieşte au apărut dintr-una şi aceeaşi cauză: infinitatea de nimicuri.

    RăspundețiȘtergere
  17. ”nimik”... eu nu cred ca a existat vreodata asa ceva. daca ar fi existat un nimik si acum ar fi continuat la fel, adica nu se poate transforma ceva din nimik. eu cred in Dumnezeu, un creator suprem... nu stiu insa cum a aparut, care este inceputul inceputurilor dar stiu ca a existat ceva care a contribuit la crearea universului... si pentru ca nu cred ca in urma ”big-bangului” s-a format universul, imi ramane teoria existentei lui Dumnezeu! DA DUMNEZEU EXISTA! cu totii ar trebui sa credem acest lucru!...

    RăspundețiȘtergere
  18. Salut, anonim! Ai dreptate, n-a existat niciodată „nimic”. Dar a nu fi existat niciodată este echivalent cu a fi existat acum o infinitate de ani. În plus, ai dreptate şi când spui că din nimic nu se poate obţine decât tot nimic, cu condiţia (adaug eu) ca timpul de transformare să rămână finit. Dar dacă timpul de transformare devine infinit de lung, atunci, după cum vezi, Matematica ne învaţă că într-un timp infinit de lung din nimic poate apărea pe cale naturală şi altceva decât nimic, fără să fie nevoie de intervenţia supranaturalului.

    Credinţa ta în Dumnezeu este mult mai puţin justificată (poate chiar nu este justificată deloc) decât credinţa în rezultatul fascinant şi logic pe care ni-l oferă Matematica prin teorema conform căreia o infinitate de zerouri nu mai este neapărat tot zero.

    RăspundețiȘtergere
  19. Salut! sunt anonimul care e putin mai sus decit cel precedent.
    Tu comiti 2 greseli, argumentind ideile tale:
    1. Tu gresesti in aceea ca afirmi ca are loc expresia m/inf=0, asa ceva nici in matematica superiora niciodata nu sa afirmat si nici nu sa scris in carti in asa forma (doar in anumite cazuri si cu explicatii care difera de sens pe care tu il oferi). Expresia corecta esta Lim m/x=0 [unde x->inf], adica tinde la “zero”, dar nu este “zero” niciodata… deaceea toate concluziile care se trag din argumentele tale sunt indoielnice…
    2. Tu ai scris:“(adaug eu) … Dar dacă timpul de transformare devine infinit de lung, atunci,… din nimic poate apărea… şi altceva decât nimic” - stai un pic, aici apare intrebari seriose:”A existat timpul inainte de Univers?” [TR si Biblia – afirma ca material, spatiul si timpul sunt de ne-separat]… Cum poate fi timpul infinit daca el este marginit de ziua de azi? [adica, infinitul este ne-marginit din toate partile, dar ziua de astazi il margineeste]…

    RăspundețiȘtergere
  20. Salut, anonim! Ce să-i faci? Cu atâţia anonimi pe-aici, mai-mai că-i încurc între ei :) .

    1. Anonim, există două tipuri de infinituri: infinit în act şi infinit potenţial. Limita de care vorbeşti este un infinit potenţial, singurul tip de infinit cu care poate omul să lucreze. Aşa cum nu putem manipula tot Soarele ca să vedem cum reacţionează, dar manipulăm corpuri mai mici şi extrapolăm concluziile la Soare, tot aşa nu putem manipula infinitul mare din realitate (adică infinitul actual), deşi acesta există. Poate înţelegi mai bine dacă îţi dau un exemplu concret: mulţimea numerelor prime nu tinde spre infinit, ci chiar este infinită. Deci cardinalul „infinit” chiar există, nu este o ficţiune! De aceea, concluziile pe care le tragem despre infinit nu sunt îndoielnice, ci doar nu pot fi înţelese în toată profunzimea lor, aşa cum nici concluziile pe care le tragem despre Soare studiind corpurile mai mici nu sunt nici ele îndoielnice, ci sunt nepalpabile.

    2. Frumos contraargument, anonimule! Mă bucur că mi-ai adresat şi o asemenea întrebare interesantă. Nu, n-a existat timpul înainte de Univers, ci la început au existat zero secunde, zero metri, zero grame, etc. Aşa a fost la început. Apoi, au mai trecut câteva fracţiuni de zero secunde şi au mai apărut câteva fracţiuni de zero metri şi câteva fracţiuni de zero grame. Şi tot aşa, până într-o zi numită de noi „astăzi” în care au apărut o infinitate de asemenea fracţiuni. „Astăzi” nu este decât un alt nume dat unei infinităţi de fracţiuni a câte zero secunde fiecare.

    Mărginirea de care vorbeşti se aseamănă cu mărginirea unei semidrepte. Şi o semidreaptă are lungime infinită, chiar dacă ea este mărginită într-unul dintre capete. La fel şi timpul de la apariţia Universului până azi este infinit de lung, chiar dacă el este mărginit de ziua de astăzi.

    RăspundețiȘtergere
  21. anonimul ne mai sus = dumitru...
    - Nu inteleg: de ce tu vezi logica in toate aceste si anume: exista 'nimic', nu exista legi [logica], nu exista Cineva suprem... si cu toate acestea doresti arati ca poate aparea ceva... trebuie sa ai o mai mare credinta decit a celor care cred in Dumnezeu...
    - Cam te complici de la o postare la alta. Doresc sa inteleg daca intelegi sigur si crezi singur argumentele pe care le sustii. Iti voi arata mai departe ce am invedere. Dupa ce imi vei raspunede la urmatoarea intrebare: Cum tu vezi formarea acesta Universului? adica, pasii ei de aparenta...

    RăspundețiȘtergere
  22. -O infinitate de nimicuri reprezintă un salt calitativ pe care, spre marea noastră bucurie, noi, observatorii, îl putem concepe. Noi vedem mărul, nu o mulţime de nimicuri, noi vedem legi ale naturii, nu un Univers rece şi gol. Într-un anumit sens, această capacitate a noastră se datorează unei incapacităţi: incapacitatea de a vedea totul, de a cunoaşte totul. Ignoranţa ne face observatori. Dacă am vedea totul ca şi cu un microscop infinit de puternic, atunci am vedea numai nimicurile din Univers, deci am fi de fapt orbi.

    -Credinţa ta în Dumnezeu este incomparabilă cu credinţa mea în nimicuri, căci credinţa ta este incompletă. Tu crezi în ceva infinit de complex despre care nu ştii cum a apărut, eu cred în ceva infinit de simplu care nici măcar nu trebuia să apară.

    -Universul a apărut acum o infinitate de ani. Acest lucru este echivalent cu a spune că nu a apărut niciodată. Acum o infinitate de ani Universul nu exista, ceea ce este echivalent cu a spune că exista un nimic. Acum o infinitate de ani minus unu existau două nimicuri... Acum o infinitate de ani minus doi existau trei nimicuri... Şi tot aşa. Aşa cum o infinitate de ani minus doi este echivalent cu o infinitate de ani minus unu, aşa şi trei nimicuri sunt echivalente cu două nimicuri, deci şi cu un singur nimic. Aşadar, acum o infinitate de ani a fost mereu nimic. Numai saltul calitativ pe care avem noi bucuria să-l percepem ne ajută să observăm că în Univers există ceva. Noi, observatorii, suntem infinit de diferiţi faţă de restul lucrurilor. De aceea, noi vedem infinit de diferit lucrurile, atât de diferit încât le putem asocia proprietăţi obiective pe care le pot vedea numai observatorii.

    RăspundețiȘtergere
  23. - "Universul a apărut acum o infinitate de ani. Acest lucru este echivalent cu a spune că nu a apărut niciodată. Acum o infinitate de ani Universul nu exista, ceea ce este echivalent cu a spune că exista un nimic." - Abel, fara nici o suparare, dar aici arati lipsa de logica... si anume in ceea ca daca Universul are o infinitate de ani, atunci nu ar mai fi nici un corp fierbinte in Univers...
    - Totusi nu mi-ai raspuns la intrebarea mea, si anume: Cum vezi aceste salturi la formarea materiei?

    RăspundețiȘtergere
  24. -Interesantă legătură între durata de viaţă a Universului şi temperatura corpurilor sale constituente! Felicitări pentru idee! Cred că mi-am mai pus şi eu problema pe undeva prin cercetările mele din 5 mai 2008, ora 3:37. Eu cred că există ceva foarte important care poate explica aceasta: fluctuaţiile de echilibru. Mai precis, în Fizica statistică avansată se învaţă că un sistem fizic foarte complex poate fi abordat cu succes în teoria probabilităţilor. Cum Universul este cel mai complex sistem, având cele mai multe componente, este logic să-i putem aplica cu succes teoria probabilităţilor. Dar teoria probabilităţilor spune ceva foarte important şi interesant în acelaşi timp: într-un sistem fizic ajuns la echilibru apar aşa numitele „fluctuaţii de echilibru”. Aceste fluctuaţii de echilibru pot fi oricât de mari. Cum există fluctuaţii de echilibru, rezultă că există şi temperaturi diferite. Cum fluctuaţiile pot fi oricât de mari, rezultă că şi temperaturile pot fi oricât de mari. Prin urmare, pot exista corpuri fierbinţi şi într-un sistem ajuns la echilibru. Altfel spus, moartea termică a Universului nu are un fundament teoretic solid. Deci, la primul punct sper că am reuşit să-ţi răspund.
    -Trecerea de la finit la infinit este transcendentă. Nu există un mecanism prin care să-ţi explic cum se ajunge de la finit la infinit, de la un miliard la o infinitate de miliarde. O asemenea trecere este inefabilă şi poate fi înţeleasă numai prin extrapolare. Mai important este de fapt că omenirea cunoaşte dihotomia finit-infinit şi că noi putem folosi proprietăţile remarcabile ale acesteia, chiar dacă nu se poate concepe vreun mecanism de trecere de la finit la infinit.

    RăspundețiȘtergere
  25. - nu am inteles comentariul tau fata de ultimula exprimare a mea.
    - „fluctuaţii de echilibru” - se cunostea ca un sistem de particule isi mareste amblitudinea sau frecventa doar cind asupra ei actiuoneaza din exterior. Teoria e teoria, dar practica "ride" la urma.
    - poate ca ai cautat sa-mi oferi un raspuns la intrebarea mea de mai sus, dar problema ta nu se finiseaza aici, anume: Noi cunoasteam unele din elemente chimice care posed un grad de dezintegrare. Daca Universul ar fi infinit in virsta, atunci nu ar mai trebuie sa existe aceste elemente chimice, ci doar cele stabile, dar acesta nu se observa, respectiv Universul are o virsta finita...
    - si nu inteleg de ce introduci elementele statistice caci statistica face calculile in mediu.
    - deja am discutat pe tema ca ceea ce poate fi pe foaie nu e neaparat sa existe in realitate, este doar o fantazie. 1-2% din toata matematica se foloseste pentru fizica, in rest este inutila.

    RăspundețiȘtergere
  26. -Un sistem ajunge la echilibru atunci când forţele care acţionează asupra sa se egalizează, deci când rezultanta este nulă. Aşadar, fluctuaţiile de echilibru nu se datorează acţiunilor din exterior.
    -Nu doar existenţa corpurilor fierbinţi se poate explica cu ajutorul fluctuaţiilor de echilibru, ci şi existenţa elementelor chimice instabile. Universul este un sistem ajuns la echilibru după o infinitate de ani şi este un sistem care nu poate scăpa de fluctuaţiile de echilibru (orice fel de echilibru, termic, chimic, energetic, electric, etc.), căci teoria probabilităţilor nu face excepţie în cazul Universului, ba dimpotrivă, i se aplică cel mai bine, căci Universul este sistemul cu cele mai multe componente.
    -Elementele statistice sunt valabile pentru sistemele cu cât mai multe componente, deci este firesc să fie valabile şi în cazul Universului.
    -Hai să facem noi o excepţie şi să nu punem pe foaie decât acel 1-2% care este adevărat şi în realitate, nu doar în teorie. Dealtfel, eu cred că o teorie care porneşte de la adevărurile practice şi se bazează strict numai pe logică, nu poate ajunge la neadevăruri practice.

    RăspundețiȘtergere
  27. Mulţumesc mult pentru aprecieri, Anonim! Mă bucur că Google îi ajută pe cei care ştiu ce caută şi pe aceia care pot înţelege rezultatele chiar dacă ele sunt într-o altă limbă. Dacă vei găsi ceva timp, încearcă să le spui cititorilor mei dragi şi mai concret ceea ce ai găsit util pe acest sait sau să ne spui ce crezi tu că mai putem îmbunătăţi aici, ca să ştim pe ce să punem şi mai mult preţ, respectiv, ca să ştim care sunt greşelile pe care trebuie să le evităm.

    RăspundețiȘtergere
  28. marian c spunea

    cu alte cuvinte se poate interpreta ce spune abel cavasi ca acele nimicuri incepand de la primul sunt momente de echilibru "rezultante = zero" materia = antimateria (energia). dupa numar infinit de momente de echilibru apare un dezechilibru (materia <> antimaterie) rezultanta difera si nu mai avem nimic. acesta poate fi momentul big bang. dezechilibru ia amploarea universului. antimateria si materia nu mai sunt contobpite sa formeze un nimic ci ele se polarizeaza si genereaza spatiul. cu siguranta dupa o infintate de momente va exista iar nimic. materia si antimateria va intra in echilibru.
    cand vom clarifica toate tainele functiunii si compozitiei unui atom (ma refer la subdiviziunile neutrino) si legile care guverneaza aceste forte) abia atunci vom intelege mai multe date precise despre aparitia universului. dar mai poate dura multe decenii. pana atunci vor exista multi adepti ai teoriei creatiei. oamenilor le este mai usor sa accepte ca exista un guvernator protector, datorita marilor lacune din stiinta aceasta teorie are sucees, fiind sustinuta si de grupuri de interese. (se castiga bani si se manipuleaza cu aceasta idee )

    RăspundețiȘtergere
  29. am fost un pic partinitor evolutionismului contra creatiei. daca va deranjeaza postarea conmentariului meu cu pasajul final puteti sa il ignorati. eu am aplicat si pt varianta simpla. cu stima
    marian c

    RăspundețiȘtergere
  30. eu cred ca totul poate fi la fel de adevarat in egala masura in care poate fi fals...tot ce avem e perceptia si liberul arbitru...raportul finit-infinit poate fi egal cu raportul om-dzeu
    si daca finitul e inclus in infinit..de ce nu ar putea fi si invers? creatia(omul) reflecta in mod invers proportional Dzeu..rezulta ca noi toti (creatia) suntem Dzeu in egala masura in care Dzeu se regaseste in fiecare dintre noi( by the way..fizica cuantica e deja demonstrata stiintific..nu exista ieri nici maine..doar AZI!)cat despre infinit..e doar ciclul repetitiv prin care se manifesta divinitatea din fiecare dintre noi..un mic ajutor.. cum ar fi sa nu-ti doresti nimic? :) pace!

    RăspundețiȘtergere
  31. Interesante idei! Numai să avem grijă ca ele să nu schimbe sensul noţiunii de „Dumnezeu”. Şi, apropo, cred că dacă nu ţi-ai dori nimic, ai muri. Nu prefer moartea...

    RăspundețiȘtergere
  32. Abel uite cateva intrebari pt tine la care astept raspuns, intrebarile acestea:daca apas intrerupatorul din camera si sting lumina ,crezi ca se va aprinde din nou fara sa apas din nou intrerupatorul?sau daca te va lasa cineva in intunericul dintre 4 pereti atata timp cat tu vrei sa pui crezi ca la un momentdat va aparea lumina ?oare poate lua fiinta o caladire din nimic?fara sa o proiecteze un arhitect?si pt a o proiecta nu trebuie sa o gandeasca intai in mintea lui adica Informatia?dupa care o pune pe hartie si apoi in practica si asa se va construi cladirea, corect?daca pt o cladirea e nevoie de informatie si proiect cum poti spune ca pt Univers care a atat de complex si care e condus de atatea legi nu exista un arhitect care a planuit tot ?si apropo Dumnezeu exista dintotdeauna pt ca acolo unde e el nu exista timp nu e nici trecut si nici viitor ci doar prezentul dintotdeauna .K astept raspunsul tau.

    RăspundețiȘtergere
  33. Abel poti sa-mi sa-mi raspunzi la aceasta intrebare:daca apas pe intrerupator si sting lumina di camera crezi ca se va aprinde lumina din nou fara ca eu sa apas intrerupatorul?sau:Daca vei fi lasat intre 4 pereti in intuneric pune tu cat timp vrei ,crezi ca vreodata din acel intuneric se va face lumina vreodata?ce-ti spune logica¿crezi ca poate lua fiinta o caladire fara sa existe un arhitect care so proiecteze?si inainte ca so proiecteze ce trebuie sa faca prima data?pai s-o gandeasca adica prima data e informatia pe care o pune pe hartie si apoi in practica corect?cu cat mai mult universul cu atatea legi si tu zici ca a aparut asa buum din nimic!!nimicul nu poate guverna,si stm bine ca univerul are legile lui ,asa ca astept raspunsurile tale sincere .

    RăspundețiȘtergere
  34. Salut, Alin! Încerc să-ţi răspund condensat la cât mai multe dintre întrebările pe care le-ai pus. În primul rând, eu nu sunt în asentimentul Ştiinţei actuale care spune că Universul ar fi apărut întâmplător. După cum vezi, chiar în articolul de faţă am încercat să dau o explicaţie logică apariţiei Universului. Deci întrebările cu întrerupătorul şi lumina primesc răspunsul satisfăcător din partea mea: efectele sunt funcţii (bijective) de cauze.

    Dar, din păcate, asta nu înseamnă că există un creator, ci dimpotrivă, înseamnă chiar că nu există aşa ceva. Dacă orice efect are o cauză naturală, înseamnă că orice efect poate fi explicat fără a apela la o cauză supranaturală. Dealtfel, dacă am apela la o cauză supranaturală pentru a explica apariţia Universului, ar însemna să renunţăm la ideea că Universul are legi armonioase pe care le putem înţelege. În plus, nu am fi corecţi faţă de Univers, căci am accepta că Universul a trebuit în mod obligatoriu să fie creat de cineva, pe când creatorul Universului (adică ceva mai complicat decât creaţia însăşi) ar fi putut apărea din senin fără să fie creat la rândul său de către altcineva. Aşa ceva nu este corect şi de aceea suntem nevoiţi să explicăm apariţia Universului din nimic. Orice altă explicaţie este eronată sau cel puţin incompletă.

    RăspundețiȘtergere
  35. Abel,eu vreau raspunsul scurt se poate face lumina din intuneric ,da sau nu fara a apsa intrerupatorul?nu-mi vb de efecte,vorbestemi si de ceea ce vedem si pipaim,se poate construi ceva din nimic?fara un arhitect?fara mana omeneasca pe acest pamant?crezi ca daca ai fi lasat in spatiul negru in intuneric s-ar naste vreodata materia din nimic?cum s-a produs totul daca na existat materie caci de fapt ianinte de toate trebuia sa existe materia ,cum a aparu ea?daca nu exista nimic.Nu ai rspuns macar logic la afirmatiile tale si eu cred ca sti ca sunt f multi cercetatori ai stiintei care sunt de acord cu existenta Lui Ddumnezeu creatorul.De fapt doi cosmologi sot si sotie atei la randul lor au cautat sa explice prin cercetarea universului ca de fapt nu a fost creat de Dumnezeu,si sti ce au spus pana la urma dupa cativa ani de cercetari¿au spus ca in tot ceea ce au gasit si cercetat incercand sa dea o explicatie impotriva creatiee au zis ca vazand complexitatea univerului si chiar frumusetea lui L-am gasit pe Dumnezeu .Tu iti dai cu parerea pt ca probabil esti ateu dar un om de stiinta intelept cauta si a 2 explicatie ,teai gandit vreodata sa cercetezi creatia , sa citesti biblia de la inceput pana la sfarsit?e cuvantul LUI Dumnezeu si acolo vb despre creatie,in psalmi spune caci:cerurile vestesc slava Lui Dumnezeu. E usor sa crezi in evolutie si ca suntem maimute dar teai adancit vreodata si in cealalta parte a lucrurilor?ai cautat vreodata sa dovedesti existenta Lui Dumnezeu?

    RăspundețiȘtergere
  36. Deci orice efect are o cauza si legeea cauzalitatii e si fundamentul stiintei,asa ca aparitia universului a avut o cauza pt ca tot ce are inceput are si o cauza,desi legea cauzalitatii nu afirma ca totul are nevoie de o cauza ,ci mai degraba ca tot ce incepe sa existe are nevoie de o cauza .Dar Dumnezeu nu a inceput sa existe.Nimeni nu -la facut pe Dumnezeu.El este necreat.Ca fiinta eterna nu a avut un inceput si astfel nu are nevoie de o cauza.Deci nu poti zice ca am fi incorecti ca universul nu poate fi creat, pt ca Universul a avut un inceput adica a inceput sa existe astfel a avut o cauza pe cand Dumnezeu nu a inceput sa existe El era dintotdeauna.Si apropo eu nu trebuie sa caut existenta Lui pt ca ea se vede dor uitandute in jurul Tau ,la Natura la univers ,uitate la flori la pesti la pasari la culorile lor la ecosistem ,la faptul ca inca nu exista viiata gasita in afara planetei noastre, si cum am aparut noi?.Dar de fapt dovezi exista caci Dumnezeu exista doar ca oameni nu vor sa le vada;de exemplu Isus Hristos e Dumnezeu intrupat deci oameni l-au vazut au vb cu El si asta e un fapt istoric confirmat nu doar de crestini ci si de istoricii din acel timp cum e iosiv flaviu si altii,de oameni care il experimenteaza in viata lor si in inima lor,e ceea ce tu nu poti intelege pt ca nu il cunosti.Sti cineva zicea ca Dumnezeu e atat de mare incat cerurile cerurilor nu-l pot cuprinde dar se poate face atat de mic incat sa intre in inima noastra.Nu putem explica existenta Lui si nici nua are rost sa incercam s-o facem pt ca el e din eternitate iar mintea noastra e finita in a cunoaste anumite lucruri din cauza pacatului adamic sunt atatea lucruri care nu ne le putem explica dar daca l-ai intreba pe Dumnezeu ti-ar da raspunsul la clipita,si de fapt cum ar m-ai putea fi Dumnezeu daca ar putea fi explicat?deci esti de acord ca orice zidire are si un ziditor?lasa fizica caci fizica e facuta tot de oameni si vezi ca nui dau de capat.Sti ca si Enstein a crezut in Dumnezeu nu?ai auzit de radiatia de fond?Si raspundemi daca nu exista Dumnezeu de ce exista ceva in loc sa nu existe nimic?e tarziu maine mai vb cate ceva despre legile universului.

    RăspundețiȘtergere
  37. Inca ceva ,sa sti ca nu sunt aici pt ai tine apararea Lui Dumnezeu sa spun asa pt ca eu sunt inca unul din cei 6 miliarde ,doar ca in felul acesta iti poate vorbi si in fata Lui si tu ai valoare.

    RăspundețiȘtergere
  38. eu vreau raspunsul scurt se poate face lumina din intuneric ,da sau nu fara a apsa intrerupatorul?” Răspunsul scurt este „da”. Se poate face lumină din întuneric fără să apeşi întrerupătorul. Dealtfel, întunericul în sine poate fi interpretat chiar ca o suprapunere de lumini, căci sunt situaţii în care LUMINĂ+LUMINĂ=ÎNTUNERIC.

    RăspundețiȘtergere
  39. Universul n-a aparut, a existat dintotdeauna si va exista intotdeauna. Nu putem concepe noi infinitul, asta e problema noastra, dar nu are rost sa cautam raspunsuri la intrebari pe care nu le poate concepe mintea noastra limitata.

    RăspundețiȘtergere
  40. Într-adevăr, „nu are rost sa cautam raspunsuri la intrebari pe care nu le poate concepe mintea noastra limitata”, dar, din punctul meu de vedere, nu există asemenea întrebări, adică nu există întrebări pe care nu le poate concepe mintea noastră limitată. Eu am încredere în mintea noastră limitată, în sensul că, o fi ea limitată din câteva puncte de vedere, dar poate străpunge orice necunoscut. Nu putem număra până la infinit (pentru că nu avem timp destul), dar putem face calcule cu infinitul și putem ajunge la concluzii corecte fără să numărăm până la infinit.

    RăspundețiȘtergere
  41. Pentru cei care nu au tangenta cu analiza matematica incercati sa nu mai talamaciti subiectul 0*infinit=5. Este adevarat in particularitatea limitei lucrative, fie ea functionala sau de sir. De asemenea, pentru necunoscatori, exista si alte cazuri de nedeterminare precum infinit/infinit, infinit - infinit, nr finit/0, infinit la puterea 0, 1 la puterea infinit, 0 la puterea 0, etc. Cat despre big bang exista multe teorii atat creationiste cat si materialiste in care s-au bagat oameni cu intelect mult superior. Ceea ce ramane cert este ca nu vom afla exact ce s-a intamplat niciodata.

    RăspundețiȘtergere
  42. Daca n-a existat nimic inainte sa existe ceva, de ce exista ceva cand logic era sa existe nimic?
    Tot esafodajul porneste de la premiza: "Aşadar, în prima secundă a Universului a fost un „nimic”." care practic afirma: la inceputul universului era nimic. Era univers in secunda 0 sau era nimic...? E ca si cum as zice ca atunci cand te-ai nascut erai nimic... faci o afirmatie temporala in care induci materia fara sa explici provenienta materiei aka nimicul.
    Nimic din nimic nu se naste e total falsa, nici eu nu sunt de acord cu asta. Din nimic se pot naste filosofii si nimic mai mult. Nu pot studia dovada ca 0+0+...+0!=0 pentru ca nu mai apar imaginile din demonstratie insa cred ca ar fi cazul sa reiteram toate legile matematicii si fizicii daca ar fi adevarata afirmatia.
    Multe argumente anti nimicului primordial s-au bazat pe acea stare de tranzitie a moleculelor din cele doua medii diferite. Insa cand ajungi sa negi ipoteza (ca cele doua erau in echilibru) - perfect, adaug eu, de ce nu? atunci cum te astepti negand ipoteza sa demonstrezi antipodul? Trebuie adoptata o gandire bazata pe argumente cognoscibile forensic.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Salut, irelevantule! :)
      "Daca n-a existat nimic inainte sa existe ceva, de ce exista ceva cand logic era sa existe nimic?"
      Există două probleme cu afirmaţia asta:
      -1). Este nedemonstrată. De ce era logic să existe nimic? De unde aţi scos voi toţi asta?
      -2). Păi, chiar şi în prezent nu există altceva decât nimic, o infinitate de nimicuri: lumea este o infinitate de nimicuri.

      Aşadar, dacă vrem să credem că azi există mai degrabă ceva decât nimic, trebuie să avem în vedere că acest ceva nu este altceva decât o infinitate de nimicuri.

      P.S. Am înlocuit imaginile (pe care, nu ştiu din ce motive, nu le văd nici eu) cu simboluri şi am refăcut raţionamentul într-o formă echivalentă care să nu aibă nevoie de fracţii.

      Ștergere
    2. 1. Logic presupune un fapt just, si nu un numen. Cand tu nu ai bani in buzunar si instinctiv bagi mana sa ii cauti e logic sa nu gasesti. Identic, cand nimic (nu) exista e logic sa nu existe nici ulterios si ilogic sa apara ceva din nimic, oricat nimic de mult ar fi el. E logic, n-am scos-o "noi".
      2. Demonstratia ta e gresita din punctul in care afirmi "Infinit de mic înseamnă egal cu zero". Niciodata infinit de mic n-o sa fie 0. Prezumtiv, daca ar fi adevarat atunci lunad-o in sens invers: daca ceva "infinit de mic" = 0 atunci si ceva "infinit de mic" X 2 tot 0 e, extrapoland ajungem la totul = 0, afirmatie deasemenea gresita. Ai facut harcea parcea din asimptote, dupa logica ta, ele ar putea atinge marginile, lucru imposibil.
      3. Am sa comentez si demonstratia de mai sus: ∞ • 0 ≠ 0 pe care ai refacut-o.
      Problema demontratiei tale e ca pleci de la o premiza gresita, ∞ • 0 nu e ≠ 0, ci e un caz de nedeterminare. Intamplator am trecut si eu prin verbiajul algebric cativa ani buni si mai stiu cate ceva desi n-am crezut niciodata ca-mi va ajuta. Un caz de nedeterminare presupune imposibilitatea stabilirii ce e dupa =, eu, folosind acelasi algoritm, vin si scriu ∞ • 0 = 0 pe acelasi rationament facut de tine si e la fel de valida afirmatia - e corecta? Nu.

      N-am crezut ca-mi vei aproba comentariul, am ramas placut surprins de asta.

      Ștergere
  43. -1). Ai dreptate. Dacă înţelegi atât de mult prin "logic", atunci ai dreptate. Rămâne să analizăm ce este "ceva" pentru a stabili dacă şi prin ce diferă el de "nimic".
    -2). Trebuie să faci diferenţa între finit şi infinit, altfel nu vei putea înţelege de ce "infinit de mic" este exact zero. Numai finit de mic poate fi diferit de zero! În momentul în care faci trecerea de la finit la infinit faci şi saltul prăpăstios de la nenul la nul.
    -3). Când am afirmat că exemplul cu 5 se poate aplica şi lui 8 sau oricărui alt număr, am lăsat să se înţeleagă că exemplul este valabil desigur şi pentru 0, aşa cum spui. Deci, da, este o nedeterminare. Totuşi, e o nedeterminare suficient de interesantă încât să-l pună pe gânduri pe cineva care doreşte să înţeleagă cu adevărat cum "a apărut" Universul. Dimpotrivă, cine vrea cu orice chip să lase loc supranaturalului, acela va pune beţe în roate oricărei altfel de încercări.

    Nu văd de ce te-ar fi surprins aprobarea comentariului tău, din moment ce s-a încadrat bine în toate condiţiile pe care le-am cerut pentru publicare. Am publicat şi comentarii dezastruoase chiar, atunci când acest lucru a fost impus de relevarea adevărului.

    RăspundețiȘtergere
  44. 1. Bine ca am cazut de acord.
    2. E gresit afirmat ca e = 0. Judiciosi fiind, tot ce putem afirma e ca tinde spre 0 insa niciodata n-o sa fie 0. E usor de facut afirmatii nesustenabile si nedemonstrabile fara nici o invocare a vreunui argument de ce ar fi asa.
    3. Stii... pentru cineva care a facut 5 clase i se pare folosofic si viabil argumentul pentru diletantismul lui insa pentru cei care au trecut mai departe te zgarie pe ochi cand vezi ca cineva iti arata cum s-a format universul dintr-un caz de nedeterminare. In cazul de fata prefer teoria hipersimetrica M sau cea a stringurilor. Cu acelasi rationament le pot demonstra pe ambele ca fiind valide si in acelasi timp invalide insa modul de argumentare e distonant.

    RăspundețiȘtergere
  45. 1. Ok.
    2. Indiferent cu cata fervoare crezi ceva distonant, tot distonant va ramane pentru ca natura lui e asa, credinta ta nu-l schimba cu nimic. Niciodata ceva infinit de mic n-o sa fie 0, tot ce putem spune e ca tinde spre 0. Demonstrabil matematic si nu doar afirmat intr-o doara.
    3. Cand vezi ca cineva iti prezinta incipitul universului dintr-un caz de nedeterminare matematica iti vine sa te zgarii, sincer. Daca eu neg ipoteza si concluzia ta eu arat ca nu s-a format de acolo (logic am voie si totul trebuie sa ramana la fel de valid). Interesanta e, insa sa scoti universul dintr-un caz doar interesant e diletantism edulcorat direct proportional cu dimensiunea universului. Hai sa incepem sa scoatem din fiecare caz interesant din matematica, cate un univers, putem? Bineinteles, nimic nu ne opreste. Ce iese fortand mana algebrei? Filosofii pentru adepti si idiosincrazii pentru restul, irelevant pentru toti.
    Am avut si eu astfel de marote o perioada si singura concluzie la care am ajuns a fost: acum stiu macar cum NU a fost facut.

    RăspundețiȘtergere
  46. Liviu, văd că mai trebuie să aprofundezi deosebirea inimaginabilă dintre finit şi infinit (deci şi dintre finit de mic şi infinit de mic). Când vei înţelege că numai finitul de mic este nenul, vei înţelege automat că infinitul de mic este strict nul. Ş-apoi vei înţelege mai multe.

    RăspundețiȘtergere
  47. Daca tu poti cunatifica o marime la infinit si poti afirma ca e nula, cand poti tu afirma ca e nula: la un moment dat sau la infinit? Daca e la infinit atunci nu poti face nici o prezicere pentru ca e la infinit, daca e la o perioada din infinit - atunci poti face o noncunatificare.
    Nu poti trata o marime dicreta ca fiind supusa lui pentru ca atunci nu ar mai fi discreta. Ori e discontinua, ori e infinita, alege...

    PS: Ciudat, ca desi m-am abonat la topic, nu primesc mesaje cu ca ai fi raspuns. Din cauza asta eventualele mele raspunsuri pot intarzia.

    RăspundețiȘtergere
  48. Dacă am înţeles bine comentariul tău, răspunsul este "la infinit", chiar dacă "nu poţi face nicio prezicere".

    RăspundețiȘtergere
  49. In cazul asta validitatea afirmatiei mele "la infinit ceva nu poate fi zero" e la fel de valida si nedemonstrabila. La fel de bine puteam sa zic si ca "timpul e bidirectional" - afirmatie imposibil de infirmat sau demonstrat insa eu o afirm ca fiind valida pentru ca asa am eu nevoie.
    Succes in continuare in domeniu.

    RăspundețiȘtergere
  50. Ok. Hai să facem un rezumat atunci. Ai contestat ceva din cele spuse de mine? Dar de confirmat ai confirmat?

    RăspundețiȘtergere
  51. Este greșit ca să consideri că prin inducție matematică să tragi concluzia că prin produsul dintre un număr real foarte mare dar finit și un număr real foarte mic dar nu infinit mic ar putea rezulta că acel produs ar poatea avea valoarea infinită ceea ce face ca autorul raționamentului din articolul de mai sus să tragă concluzia greșită că universul a apărut din sumarea unei infinităti de nimicuri egale cu zero.Autorul face o gravă eroare deoarece din punct de vedere al analizei matematice nedeterminarea de tipul zero înmulțit cu infinit este o nedterminare ce rezultă din calculul unei limite unui raport de funcții adică lim[(f(x):g(x))] pentru x=a din care ar rezulta nedeterminarea de tipul menționat , de exemplu lim(x:sin(x)) pentru x=0 este o nedeterminare de tipul zero înmulțit cu infinit iar limita are valoarea 1.

    RăspundețiȘtergere

Comentariile vor fi moderate în măsura timpului meu disponibil, după care vor apărea pe blog. Voi încerca să public doar comentariile consistente sau interesante sau adevărate sau corecte sau la obiect. Voi căuta să le elimin pe cele din care nu avem nimic de învățat sau pe cele care afectează negativ mintea cititorului sau reclamele fără legătură cu blogul. De asemenea, voi face tot posibilul să răspund la comentariile care cer un răspuns. Vă mulţumesc pentru efortul vostru de a scrie în lumina acestor consideraţii!

Postări populare

Arhivă blog

Etichete

Persoane interesate