Din profunzimile teoriei relativității

Prietenului meu Tiberiu Teşileanu

Deşi a trecut aproape un secol de la apariţia teoriei relativităţii restrânse, timp în care omenirea a beneficiat de multe realizări datorate acestei teorii, se pare că ea ne mai pune la dispoziţie încă multe fapte ce merită a fi studiate mai profund. Unul dintre acestea este tulburătoarea lege a variaţiei masei cu viteza

.

Am înţeles, oare, suficient de bine ce ne spune această lege? Suntem pregătiţi să ducem oricât de departe concluziile ei? Raţionamentele care urmează încearcă sa evidenţieze importanţa acestor întrebări.

În primul rând, trebuie să analizăm un lucru fundamental: masa unui punct geometric care se deplasează cu viteza luminii. Relaţia de mai sus, care ne dă legea de variaţie a masei cu viteza, ne spune că un corp care, în repaus, are masa nulă, poate avea, la viteza luminii, o altă masă, nenulă, deoarece, în această situaţie, valoarea masei este un caz exceptat în analiza matematică şi anume

.

Deci, un punct geometric care se deplasează cu viteza luminii în vid are masă. Această concluzie ne permite să facem următoarele afirmaţii, deocamdată, calitative. Spaţiul fizic este un spaţiu geometric ale cărui puncte se mişcă cu viteza luminii în toate direcţiile. Să numim preon un punct geometric care se mişcă cu viteza luminii în vid, după fizicianul Sorin Vlaicu. Preonii se comportă ca şi moleculele unui gaz ideal, iar vidul devine un sistem termodinamic aflat în echilibru. Un corp aflat în vid este lovit din toate părţile de preoni şi absoarbe o parte dintre aceştia. Preonii transportă energie cinetică, dată de masa lor de mişcare. În funcţie de câţi preoni absoarbe corpul se poate stabili masa corpului. Un corp modifică densitatea preonilor, astfel că numărul preonilor care intră în corp nu este egal cu numărul preonilor care ies din corp. Interacţiunea gravitaţională este dată de gradul de absorbţie a preonilor de către corpuri. Mai putem observa că interacţiunea electrică a două corpuri va fi posibilă atunci când ele absorb toţi preonii care intră în ei. Un corp nu trebuie să fie doar absorbant de preoni, ci poate fi şi sursă. Această posibilitate permite existenţa corpurilor încărcate pozitiv sau negativ. De asemenea, am putea considera corpul ca fiind o urnă care conţine bile negre şi bile albe pentru a-i putea aplica rezultatele teoriei probabilităţilor. În acest caz, repartiţia binomială s-ar aplica interacţiunii gravitaţionale, iar repartiţia hipergeometrică s-ar aplica interacţiunii electrice.

Mă opresc aici cu aceste consideraţii calitative, rămânând dator să revin cu formule care ar permite calcularea constantei gravitaţionale, a sarcinii electrice elementare, aflarea unei legături între gravitaţie şi electromagnetism şi, de ce nu, unificarea forţelor. Până atunci, însă, nu m-aş supăra dacă minţi mai luminate decât a mea ar dori să mă greveze de o parte a acestor calcule, dăruind omenirii, mai repede decât pot eu, beneficiile la care ar putea duce raţionamentele de mai sus.

BIBLIOGRAFIE

Sorin Vlaicu, „Electronul inel”;

Petrescu, „Ireversibilitate, entropie, timp”;

Cursul de Fizică Berkeley, volumul 5, Fizica statistică;

Matematici speciale.