Căutați ceva anume?

vineri, 24 februarie 2012

Proprietăţile particulelor elementare sunt date de proprietăţile traiectoriilor acestora

Ştim că o elice este caracterizată deja de cel puţin doi parametri: curbura şi torsiunea. Iar cu aceşti doi parametri putem construi alţii precum torsiunea complexă, lancretianul (echivalent cu argumentul unghiular complex al torsiunii complexe) sau modulul vectorului lui Darboux.
​
Apoi ştim că o curbă cu un ordin mai complicată decât o elice (adică, o curbă de precesie constantă) are deja patru parametri: pe lângă cei doi parametri daţi de curbură şi torsiune, mai apar doi pe care i-am numit curbură de ordinul 2 şi torsiune de ordinul 2.
​
Şi, desigur, pe măsură ce forma traiectoriei devine din ce în ce mai complicată, îndepărtându-se de forma unei drepte (care este elice de ordinul 0) sau a unei elice (de ordinul 1), apar din ce în ce mai mulţi parametri independenţi asociaţi traiectoriei date.
​
În esenţă, pentru o elice de ordinul întâi apar doi parametri reali (sau, echivalent, un singur parametru complex: torsiunea complexă). Apoi, pentru o elice de ordin mai mare, numărul parametrilor reali independenţi rămâne par (multiplul par al ordinului traiectoriei, adică ordinului n îi corespund 2n parametri), (sau, echivalent, numărul parametrilor complecşi asociaţi rămâne egal cu ordinul traiectoriei).
​
Această diversitate ne permite atunci să întrevedem posibilitatea ca fiecărei particule să-i asociem de fapt numai parametrii traiectoriei pe care se deplasează particula, cu menţiunea fundamentală că aceşti parametri sunt tocmai cei necesari şi suficienţi pentru a caracteriza complet orice particulă.
​
Dealtfel, o asemenea concluzie are şi o justificare filozofică: nu ştim nimic despre o particulă până când aceasta nu se mişcă şi nu ştim nimic în plus despre o particulă decât ceea ce putem deduce din mişcarea sa.
​
În consecinţă, este foarte posibil ca viitorii fizicieni care vor studia Fizica elicoidală să identifice parametrii asociaţi traiectoriilor pe care se deplasează particulele (curburile lor şi torsiunile lor de diferitele ordine) cu masa particulelor, sarcina lor electrică, spinul, stranietatea, etcetera.

joi, 23 februarie 2012

Despre forma descoperirilor


Care sunt rezultatele pe care le poate obţine un cercetător? Ce formă pot avea ele? Care este cea mai generală formă a lor, una care să poată fi tradusă şi în limbajul calculatorului?
​
Un răspuns direct este că orice cunoştinţă posibilă poate fi scrisă sub forma generală: „dacă P, atunci Q”, unde P este o propoziţie simplă (sau o conjuncţie de propoziţii simple), iar Q este o propoziţie simplă (sau o disjuncţie de propoziţii simple).
​
Într-un asemenea context, orice nouă descoperire se concretizează prin adăugarea unei propoziţii simple la conjuncţia din P (sau echivalent, la disjuncţia din Q). Înaintea unei descoperiri, omenirea consideră, de exemplu, că este adevărată propoziţia „dacă X, atunci Z”, iar după descoperire omenirea constată că abia propoziţia „dacă X şi Y, atunci Z” este adevărată (nefiind suficient doar X ca să Z). Aşadar, o descoperire nouă aduce o condiţie suplimentară în premisa unei implicaţii.
​
Să luăm un exemplu concret. Înaintea descoperirii teoriei relativităţii se considerau valabile transformările lui Galilei. Însă, după apariţia teoriei einsteiniene, transformările lui Galilei rămâneau valabile doar dacă puneam condiţia suplimentară ca raportul v/c să fie mic.
​
În limbajul propus aici, acest exemplu poate fi tradus astfel: înaintea lui Einstein am avut adevărul (cunoştinţa) „dacă evaluăm compunerea vitezelor, atunci putem folosi transformările lui Galilei”, iar după Einstein avem adevărul „dacă evaluăm compunerea vitezelor şi aceste viteze sunt mici în comparaţie cu viteza luminii în vid, atunci putem folosi transformările lui Galilei”.
​
N-am întâlnit cunoştinţe care să nu poată fi puse sub forma generală „dacă P, atunci Q”. Dar, bineînţeles, această formă este greu de utilizat pentru a formaliza unitar toate cunoştinţele omenirii.

marți, 14 februarie 2012

Axa diavolului confirmă Fizica elicoidală

Am aflat recent pe saitul Scientia despre o descoperire interesantă a cosmologiei moderne. Este vorba despre aşa numita „axă a diavolului”, adică despre o axă care pare să concentreze radiaţia de fond şi contravine astfel cunoştinţelor actuale privind răspândirea acesteia în toate direcţiile.
​
Aşadar, pentru cosmologia actuală, axa diavolului este un mister de nepătruns. În schimb, nu aşa stau lucrurile în Fizica elicoidală. După cum am arătat recent într-un alt material privind deplasarea spre roşu, Fizica elicoidală prevede că în Univers, pentru fiecare sistem posibil, mai există un alt sistem, mult mai masiv, în jurul căruia se roteşte sistemul dat.
​
În consecinţă, Fizica elicoidală prezice că şi Galaxia noastră face parte dintr-un alt sistem de galaxii. Şi cum forma lenticulară a sistemelor este cea preponderentă, rezultă că toate sistemele cosmologice în jurul cărora se roteşte Galaxia noastră sunt şi ele la rândul lor lenticulare.
​
Dar dacă Galaxia noastră face parte dintr-un sistem lenticular, atunci ea se află în planul format de acest sistem lenticular. Asta înseamnă că undeva pe cer trebuie să vedem o aglomerare de galaxii aflate în acelaşi plan şi trebuie să vedem acel plan pe muchie, deoarece şi noi facem parte din planul respectiv.

Dealtfel, prima asemenea „axă a diavolului” a fost tocmai Galaxia noastră. Şi ea ne apare pe cer aproape ca o axă pe motiv că facem parte din planul ei. Desigur, aglomerarea de stele pe care o vedem de-a lungul unei axe este doar o parte a Galaxiei noastre, căci noi vedem acolo doar stelele situate de aceeaşi parte cu centrul Galaxiei şi nu vedem acolo stelele care sunt în partea opusă centrului Galaxiei. Asta înseamnă că densitatea axei galactice nu este uniformă, ci este mai mare în porţiunea care conţine centrul galactic. Atunci, această constatare trebuie considerată ca fiind o altă previziune a Fizicii elicoidale, şi anume, că proaspăt-descoperita axă a diavolului nu are densitatea uniformă.

Prin urmare, pe măsură ce instrumentele noastre evoluează, devenim în stare să observăm din ce în ce mai multe „axe ale diavolului” pe cer, fiecare axă fiind mult mai departe decât precedenta. Se pare că trăim într-o perioadă în care am început să vedem cea de-a doua axă a diavolului, asta însemnând că am început să vedem uriaşul sistem lenticular din care face parte Galaxia noastră.

În fine, important este să se înţeleagă că axa diavolului nu este un mister pentru Fizica elicoidală, ci este o consecinţă firească a ei. Dacă se va descoperi şi faptul că densitatea acesteia este mai mare spre centrul ei, atunci explicaţia dată de Fizica elicoidală se impune cu atât mai mult.

miercuri, 1 februarie 2012

Pe forumuri în ianuarie 2012


Gândindu-mă o vreme la pulsari, am constatat că există o problemă cu [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t453p30-nu-sunt-de-acord-cu-explicaia-actuala-a-magnetismului-planetar#9734]explicaţia pe care i-am dat-o lui Virgil[/url] pentru înclinarea axei magnetice a Pământului. Spuneam acolo că axa de rotaţie a scoarţei nu coincide cu axa de rotaţie a miezului şi am lăsat impresia că această explicaţie ar fi completă.
Din păcate, explicaţia nu este completă (sau poate chiar e eronată), căci apare o problemă importantă aici. Axa magnetică [b]precesează[/b] odată cu scoarţa terestră (cu o perioadă de 24 de ore), pe când axa de rotaţie a scoarţei şi cea a miezului este (aproape) fixă în timp.

marți, 24 ianuarie 2012

Deplasarea spre roşu este efect Doppler transversal

Având în vedere faptul că nu sunt de acord cu Big Bangul, am fost pus în situaţia de a căuta o altă explicaţie pentru deplasarea spre roşu a liniilor spectrale observate la corpurile îndepărtate. Ei bine, din punctul meu de vedere, deplasarea spre roşu este tot un efect Doppler, dar un efect Doppler transversal!
​
Mai mult, această ipoteză (că e vorba, de fapt, de o ipoteză) este în acord cu consecinţele teoremei de recurenţă a formulelor lui Frenet. În baza acestei teoreme, rezultă obligatoriu că nu doar Pământul se roteşte în jurul Soarelui sau Soarele în jurul Galaxiei, ci chiar şi Galaxia se roteşte în jurul unui Centru comun. Mai departe, acest Centru comun se roteşte şi el în jurul unui alt Supercentru, apoi Supercentrul se roteşte în jurul unui Megacentru, Megacentrul în jurul unui Gigacentru şi aşa mai departe (denumirile pe care le-am dat acestor centre sunt primitive şi vă las pe voi să găsiţi altele mai bune).
​
În acest context, să observăm că, pe măsură ce sistemul considerat este mai mare, cresc şi vitezele corpurilor implicate. Mai precis, dacă viteza de translaţie a unui om în jurul centrului Pământului este de ordinul sutelor de metri pe secundă, deja viteza Pământului în jurul Soarelui este de ordinul zecilor de kilometri pe secundă. Apoi, viteza Soarelui faţă de Galaxie este de ordinul sutelor de kilometri pe secundă. Atunci nu este greu să presupunem că viteza Galaxiei faţă de Centrul comun este mult mai mare decât viteza Soarelui faţă de Galaxie. De asemenea, ar rezulta că viteza de translaţie a Centrului comun faţă de Supercentru este mai mare decât viteza de translaţie a Galaxiei faţă de Centrul comun, apoi viteza de translaţie a Supercentrului faţă de Megacentru ar fi mai mare decât viteza de translaţie a Centrului faţă de Supercentru şi aşa mai departe. Mai condensat spus, viteza de translaţie a Centrului de ordinul n faţă de Centrul de ordinul n+1 este mai mare decât viteza de translaţie a Centrului de ordinul n-1 faţă de Centrul de ordinul n.
​
Dealtfel, nici nu ştiu dacă ultima constatare este o ipoteză sau nu. Chiar am impresia că poate fi dedusă din teorema de recurenţă. Aşa cum am arătat într-un material anterior, produsul dintre o viteză de rotaţie a unui sistem şi viteza lui de translaţie nu depinde de ordinul sistemului. Doar că o concretizare în acest sens ar necesita elaborarea noţiunilor pentru a vorbi de viteza medie de rotaţie a unui sistem în relaţie cu viteza sa de translaţie sau de momentul său cinetic propriu în relaţie cu impulsul. Oricum ar fi, această consecinţă a teoremei de recurenţă sugerează posibilitatea utilizării ei în cosmologie, permiţându-ne pe viitor să deducem (nu să presupunem) că vitezele de translaţie (rotaţie) ale sistemelor mari sunt mai mari (mici) decât ale sistemelor mici.
​
Ok, să trecem mai departe. Deci, am presupus că deplasarea spre roşu se datorează vitezelor de translaţie din ce în ce mai mari ale sistemelor din ce în ce mai îndepărtate. Cu cât privim mai departe, cu atât putem vedea sub acelaşi unghi sisteme mai mari. Ba, mai mult, cu cât privim mai departe, scad şansele noastre de a mai vedea sisteme mici. Şi cum, în conformitate cu raţionamentul anterior, sistemelor mari le corespund viteze de translaţie (rotaţie) mari (mici), rezultă şi faptul că cu cât privim mai departe, cu atât vedem viteze de translaţie mai mari.
​
Acum se pune problema de ce vedem mai multă deplasare spre roşu decât spre albastru. Răspunsul ni-l dă următoarele observaţii. Să presupunem că vedem un sistem îndepărtat cu planul de rotaţie perpendicular pe raza vizuală. În acest caz, toate componentele sale vor prezenta efect Doppler transversal, deoarece acest efect nu depinde de sensul de mişcare. Apoi, să presupunem că vedem un sistem îndepărtat cu planul său de rotaţie paralel cu raza vizuală. În acest caz, cel mult sfertul componentelor care se apropie de noi vor fi deplasate spre albastru, restul de trei sferturi (un sfert care se îndepărtează, un sfert care merge spre stânga (sau în sus) şi un sfert care merge spre dreapta (sau în jos)) vor fi deplasate spre roşu. Şi cum orice altă poziţie ar avea sistemul îndepărtat, ea poate fi descompusă în acestea două analizate, rezultă că deplasarea spre roşu este mult mai probabilă decât cea spre albastru.
​
Desigur, aceste raţionamente sunt valabile pentru orice direcţie în care am privi. În orice direcţie privim cu telescoapele, creşte probabilitatea ca privind mai departe să vedem doar sisteme mai mari, cărora să le aplicăm raţionamentele de mai sus.
​
Însă, după cum observaţi, ipoteza din acest material face previziunea că există un Centru în jurul căruia se roteşte Galaxia, un Supercentru în jurul căruia se roteşte Centrul, un Megacentru în jurul căruia se roteşte Supercentrul şi aşa mai departe, la infinit. Dacă se vor descoperi asemenea centre, atunci ipoteza efectului Doppler transversal va trebui (re)luată serios în discuţie, eliminându-se pentru totdeauna din Fizică toate presupunerile privind absurdul Big Bang.

vineri, 6 ianuarie 2012

CV Europass




Curriculum vitae
Europass



Informaţii personale

Nume / Prenume
Cavaşi Ioan Abel
Adresă
România, jud. Satu Mare, loc. Satu Mare
Telefon(oane)
+40.0361.XXX.XXX
Mobil:
+40.0740.XXX.XXX
E-mail
abel.cavasi@gmail.com


Naţionalitate
Română


Data naşterii
XX.XX.1965


Sex
Masculin


Locul de muncă vizat / Domeniul ocupaţional
Conducător auto


Experienţa profesională



Perioada
1993-prezent
Funcţia sau postul ocupat
Impiegat de mişcare responsabil
Activităţi şi responsabilităţi principale
Coordonarea circulaţiei trenurilor şi a activităţii de manevră, realizarea de grafice de lucru şi pontaje la nivel de subunitate
Numele şi adresa angajatorului
CNCF „CFR” SA Bucureşti, Sucursala „Centrul Regional de Exploatare, Întreţinere şi Reparaţii CF, Cluj, Divizia Trafic, Complexul CFR, Halmeu
Tipul activităţii sau sectorul de activitate
Transporturi
Perioada
1988-1993
Funcţia sau postul ocupat
Mecanic ajutor pe locomotivă şi fochist
Activităţi şi responsabilităţi principale
Secund la conducerea locomotivei diesel-electrică, hidraulică şi cu abur, supravegherea stării de funcţionare a aparatelor din sala maşinilor, alimentarea în timp util a locomotivei cu abur
Numele şi adresa angajatorului
Depoul CFR, Satu Mare
Tipul activităţii sau sectorul de activitate
Transporturi
Perioada
1986-1988
Funcţia sau postul ocupat
Electrician de întreţinere locomotive
Activităţi şi responsabilităţi principale
Verificarea şi întreţinerea periodică a aparatelor electrice de pe locomotivele scadente la revizii, precum şi remedierea problemelor intempestive apărute la aparatura electrică a locomotivelor aflate în exploatare
Numele şi adresa angajatorului
Depoul CFR, Satu Mare
Tipul activităţii sau sectorul de activitate
Transporturi


Educaţie şi formare



Perioada
1996 - 2001
Diploma obţinută
Diplomă de licenţă în matematică, Atestat lingvistic pentru limba engleză
Disciplinele principale studiate
Matematică, Informatică, Pedagogie
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ
Universitatea de Vest, Timişoara, Facultatea de Matematică şi Informatică
Perioada
1980-1984
Diploma obţinută
Diplomă de bacalaureat, Certificat de calificare electromecanici locomotive
Disciplinele principale studiate
Electrotehnică, Desen tehnic, Fizică, Matematică, Atelier – Utilizarea strungului, a maşinilor de frezat
Numele şi tipul instituţiei de învăţământ
Liceul Industrial nr. 1, Satu Mare
Perioada
1992-1993
Calificarea / diploma obţinută
Certificat de calificare impiegat de mişcare şi casier TR (toate ramurile)
Competenţe profesionale dobândite
Competenţe profesionale necesare pentru funcţia de impiegat de mişcare şi casier TR, privind dirijarea circulaţiei trenurilor în staţie şi în linie curentă, organizarea activităţii de manevră, precum şi întocmirea documentelor necesare contractului de transport marfă şi persoane
Numele şi tipul furnizorului de formare
Centrul de calificare, Cluj Napoca
Perioada
1987-1988
Calificarea / diploma obţinută
Certificat de calificare mecanic-ajutor locomotive şi fochist
Competenţe profesionale dobândite
Competenţe profesionale pentru funcţia de mecanic-ajutor locomotive şi fochist: cunoaşterea şi însuşirea modului de funcţionare şi exploatare raţională a locomotivelor electrice, diesel-electrice, hidraulice şi cu abur; cunoaşterea şi însuşirea regulilor de circulaţie feroviară; cunoştinţe de geografie feroviară
Numele şi tipul furnizorului de formare
Centrul de calificare, Cluj Napoca


Aptitudini şi competenţe personale



Limba maternă
Română


Limbii străine cunoscute

Autoevaluare

Înţelegere
Vorbire
Scriere
Nivel european (*)

Ascultare
Citire
Participare la conversaţie
Discurs oral
Exprimare scrisă
Limba engleză

B2
Utilizator independent
C1
Utilizator experimentat
B2
Utilizator independent
B1
Utilizator independent
B2
Utilizator independent
Limba franceză

B1
Utilizator independent
C1
Utilizator experimentat
B1
Utilizator independent
B1
Utilizator independent
B1
Utilizator independent
Limba maghiară

B1
Utilizator independent
B1
Utilizator independent
B1
Utilizator independent
B1
Utilizator independent
A2
Utilizator elementar



Competenţe şi abilităţi sociale
Sunt deschis, sociabil, înţelegător, am un spirit de echipă dezvoltat, mă pot adapta condiţiilor impuse de circumstanţele multiculturale şi sunt capabil să-mi descopăr şi să-mi exprim gândurile şi dorinţele cu precizie. Încerc să nu-i deranjez pe ceilalţi şi pot aplana conflicte, punând accentul pe rezolvarea problemelor.


Competenţe şi aptitudini organizatorice
Sunt un bun organizator, deoarece locul de muncă actual îmi pretinde acest lucru, fiind conducătorul unei echipe formate din 12 oameni. De asemenea, administrez cu succes un forum de cercetare prin intermediul căruia am bucuria să menţin o atmosferă propice activităţii de cercetare universală. Structurez problemele şi le planific rezolvarea, folosindu-mă de toate mijloacele tehnologice care îmi stau la dispoziţie. Sunt punctual şi de încredere, îndeplinindu-mi obligaţiile în termenul stabilit (puteţi fixa ceasul după mine).


Competenţe şi aptitudini tehnice
La actualul loc de muncă respectăm cu stricteţe o instrucţie de manipulare a instalaţiei de siguranţă a circulaţiei ce impune realizarea unor succesiuni concrete şi constante de operaţii. De asemenea, conducerea locomotivei a implicat aptitudini tehnice complexe, precum şi intuirea modului de remediere în timp util a defecţiunilor apărute. Fac în aşa fel încât lanţul acţiunilor de rutină să aibă o desfăşurare logică şi eficientă.


Competenţe şi aptitudini de utilizare a calculatorului
Folosesc calculatorul încă din 1993, de pe vremea lui Cip 03, deci cunosc bine tot ce ţine de informatică, adică Windows, Linux, Office, Basic, Pascal, Prolog, Maxima, Internet, browsere, clienţi de mesagerie, reţele, etcetera. Sunt deschis în acest domeniu, învăţ şi redactez foarte mult pe calculator, activez pe forumuri, completez blogul şi actualizez wiki-ul personal. De asemenea, am creat în LibreOffice un registru cu foi de lucru relaţionate prin formule complexe pe care îl utilizez la întocmirea graficului de lucru şi a pontajului personalului din subordine.




Alte competenţe şi aptitudini
Cu autovehiculele personale am condus mult prin ţară şi până în Italia, Roma, folosindu-mă de navigatoare GPS şi de hărţile obţinute cu Google Maps. Conduc politicos, calm, răbdător, economic, îngrijit şi respectând cu stricteţe regulile de circulaţie, astfel încât în ultimii ani nu am avut nici o amendă şi nici un accident. Pot să remediez rapid micile defecţiuni care apar, înţelegându-le cu uşurinţă cauzele. Îmi place şi pot să învăţ repede, bine şi cât mai mult din orice domeniu care mă fascinează, precum este cel al transporturilor rutiere.


Permis(e) de conducere
Deţin categoria B din 2001 şi C şi E din 2011, ultimele obţinute cu punctaj maxim (26 şi, respectiv, 11). Din decembrie 2011 deţin atestat de mărfuri generale (obţinut ca şef de promoţie cu 38 din 40) şi card tahograf digital. Din februarie 2012 deţin paşaport biometric.


Informaţii suplimentare
Am publicat articole de cercetare în revista de Fizică „Evrika!”, am descoperit printre altele o teoremă fundamentală în matematică şi cercetez în continuare implicaţiile acestei teoreme în Fizică, publicând rezultatele pe blog, wiki sau forumuri. Sunt nefumător şi beau foarte rar alcool. Optimizez cu orice ocazie mediul înconjurător, sunt în general binedispus şi nu mă plictisesc niciodată.


Anexe
La momentul oportun, pot trimite înţeleptului angajator còpii scanate după orice act doveditor.

Postări populare

Arhivă blog

Etichete

Persoane interesate