Gândindu-mă
o vreme la pulsari, am constatat că există o problemă cu
[url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t453p30-nu-sunt-de-acord-cu-explicaia-actuala-a-magnetismului-planetar#9734]explicaţia
pe care i-am dat-o lui Virgil[/url] pentru înclinarea axei magnetice a
Pământului. Spuneam acolo că axa de rotaţie a scoarţei nu coincide cu
axa de rotaţie a miezului şi am lăsat impresia că această explicaţie ar
fi completă.
Din
păcate, explicaţia nu este completă (sau poate chiar e eronată), căci
apare o problemă importantă aici. Axa magnetică [b]precesează[/b] odată
cu scoarţa terestră (cu o perioadă de 24 de ore), pe când axa de rotaţie
a scoarţei şi cea a miezului este (aproape) fixă în timp.
O
explicaţie mai corectă ar fi că în scoarţa terestră există minereuri de
magnetită „îngheţate”. O asemenea explicaţie ne-ar permite să înţelegem
şi migraţia axei magnetice, admiţând că porţiunile cu magnetită sunt
variabile, depinzând de activitatea vulcanică ce permite răcirea rapidă a
lavei în diferite poziţii ale suprafeţei terestre. Desigur, fenomenul
de răcire poate avea loc şi în interiorul Pământului, la adâncime, acolo
unde sunt separate miezul de scoarţă şi unde miezul mai pierde
substanţă caldă care se lipeşte de interiorul scoarţei reci şi se
răceşte.
Hmmm... complicată treaba...
[quote
author=Dagothur link=topic=159.msg2354#msg2354 date=1325342971]Ştiinţa
nu poate deocamdată contrazice ipoteza cauzei prime, dar nici nu o
confirmă. [/quote]Echivalenţa propoziţiilor este cel puţin reflexivă.
Asta înseamnă că dacă ar exista o cauză primă, atunci aceasta nu ar fi
unică, deoarece ar exista cel puţin o alta care să fie echivalentă cu
ea. Prin urmare, neunicitatea cauzei prime o aruncă în inexistenţă. Aşa
că eu cred că Ştiinţa poate contrazice ipoteza cauzei prime. Dacă vrei,
în ultimă instanţă, toate cauzele sunt prime, căci Universul este în
esenţă independent de timp, mereu la fel (transformările sale sunt doar
locale sau doar aparente).[quote]Însă chiar dacă se confirmă această
ipoteză, cine poate spune dacă nu cumva această cauză primă e inanimată?
De ce e musai să fie o fiinţă vie? De ce nu o cauză moartă, o lege
fizică necunoscută? [/quote]Frumoase întrebări, justificate. Ele trebuie
să dea de gândit, deopotrivă.[quote]Ce, toate gropile din asfalt au
drept cauze şoferii? [/quote]Te rog să ai grijă ce vorbeşti despre
şoferi! :D [quote]Viaţa a apărut foarte târziu [/quote]Aici am o mică
îndoială. Eu consider că viaţa a apărut deodată cu neviaţa, adică viaţa a
fost dintotdeauna. Să nu uităm că Ştiinţa actuală nu ştie încă unde se
termină viaţa şi începe neviaţa sau invers. În teoriile mele (Fizica
elicoidală), corpurile vii au traiectorii infinit de complicate, pe când
corpurile nevii au traiectorii finit de complicate (ordinul
traiectoriei este finit).
[quote
author=pavel link=topic=159.msg2357#msg2357 date=1325346208]Dacă ar fi
să acceptăm indeterminismul eu mă întreb cum există sau care-ar fi rolul
unui [i]creator[/i] într-un astfel de univers? ... ar trebui să
propunem o cauzalitate (ontologic) indeterminabilă. Pentru mine este un
nonsens. Poate mă luminează cineva în privinţa aceasta. [/quote]Problema
este bine pusă. Chiar şi Einstein spunea că „Dumnezeu nu joacă zaruri”.
Cred că soluţia este mai simplă. Realitatea nu poate fi un sistem
nedeterminist. Într-o lume nedeterministă ar exista şi efecte aleatorii
macroscopice, nu doar microscopice. În plus, nu putem ridica ignoranţa
noastră la rangul de postulat. Nu putem spune (aşa cum pretinde mecanica
cuantică atunci când formulează absurdul principiul de nedeterminare)
că dacă noi nu putem înţelege astăzi ceva, nu va putea nimeni înţelege
nici în viitor. Chiar dacă observatorul influenţează experimentul,
această influenţă este cuantificabilă, măsurabilă şi poate duce la
determinare.
În
orice caz, un Dumnezeu ar fi inutil atât într-o lume deterministă, cât
şi într-una nedeterministă. În prima (o lume cognoscibilă),
intervenţiile sale ar contraveni determinismului şi cognoscibilităţii,
iar în a doua (lume incognoscibilă), acţiunile lui Dumnezeu ar putea fi
invalidate de liberul arbitru, de forţa conştiinţei.[quote]Problema
răului e mai bine rezolvată prin existenţa unor extratereştrii, decât a
unui d-zeu biblic [/quote]Problema răului nu are sens decât în raport cu
un Creator [b]infinit[/b] de inteligent şi de puternic. Extratereştii
nu sunt astfel, sunt imperfecţi, coruptibili.[quote]totul s-ar putea să
fie o
[url=http://www.ipod.org.uk/reality/reality_simulated_reality.asp]simulare[/url]...
însă una făcută de [i]mine[/i] pentru [i]mine[/i] în scop distractiv...
:o
[/quote]O
simulare atât de complexă încât te poate ucide este de-a dreptul
obiectivă, independentă de capacitatea ta limitată de a te distra.
[quote
author=pavel link=topic=159.msg2369#msg2369 date=1325434341]Tocmai
pentru că nu ştim ce se întâmplă după moarte, orice e posibil.
[/quote]Ştim ce este după moarte, dacă ne referim la esenţe. Ştim că
după moarte este inacţiune. Ştim că după moarte nu mai putem produce
mişcare mecanică.[quote]Nu-i greu de imaginat ca un d-zeu... să facă un
simulator pentru [i]el[/i], astfel încât să experimenteze[/quote]Mie
mi-e greu să-mi imaginez aşa ceva. Eu, în locul său, n-aş mai avea ce
experimenta şi nici nu m-aş plictisi.[quote]până la urmă totul este doar
o [i]întâmplare[/i].[/quote]Desigur, asta o spui pentru tine. Eu nu
sunt de acord. Ceva ce poate fi explicat nu poate fi întâmplător. Eu văd
în jurul meu doar lucruri explicabile, nimic inexplicabil, nimic
incognoscibil ca să-l pot numi întâmplător.
Nu. Aminteşte-ţi de corăbiile care se apropiau de mal şi cărora li se vedea iniţial catargul.
Găsiţi mai jos o listă cu cei care au fost premiaţi pe acest forum, data premierii, premiul primit şi motivul.
-curiosul,
[url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t412p60-pentru-premierea-de-1-decembrie-2011#8891]premiat
în 1 Decembrie 2011[/url] cu 220 lei, pentru cercetările sale în
matematică;
-
Gândeşte-te
cum ar fi dacă nu ar exista uscat, ci doar apă pe tot globul. Mai
precis, globul ar fi rotund şi în asemenea condiţii, căci suprafeţele
echipotenţiale gravitaţionale sunt [b]sfere[/b], nu plane.
[quote
author=pavel link=topic=159.msg2372#msg2372 date=1325450165]dacă suntem
într-o simulare, experienţa nu reflectă realitatea. [/quote]Simulatorul
nu este identic cu realitatea. Simulatorul este un laborator ce
încearcă doar să [b]imite[/b] realitatea. Mai precis, în simulator nu se
conservă energia, impulsul sau momentul cinetic. În simulator ai putea
face experimente care să prezinte la un moment dat anumite valori şi la
alt moment alte valori, tocmai pentru că energia simulatorului ar putea
scădea în timp. Mai devreme sau mai târziu, observatorul aflat în
simulator [b]poate[/b] realiza (concepe) experimente prin care poate
deduce că este într-un simulator, nu într-o realitate. Singurul sistem
logic complet şi necontradictoriu este realitatea, restul sistemelor
sunt ori incomplete, ori contradictorii.
Dacă,
în schimb, simulatorul este identic cu realitatea, comportându-se fidel
acesteia în cele mai mici amănunte, atunci nici nu mai are rost făcută
distincţia dintre cele două.[quote]În cel determinabil e vorba de
întâmplarea că universul se află într-o anumită stare (unica posibilă)
şi nu alta[/quote]Pentru un zar cu o singură faţă nu e o întâmplare ca
el să prezinte mereu aceeaşi faţă. Dacă există o singură posibilitate,
atunci aceasta nu este întâmplătoare, ci este consecinţa logică a
tuturor premiselor sale. Întâmplarea are sens doar pentru mai multe
posibilităţi şi este prezentă doar alături de ignoranţa obserrvatorului,
care nu poate stabili care dintre posibilităţi urmează să apară. Dacă
arunc pe masă un zar cu şase feţe şi apare faţa 2, nu faţa 3, apariţia
acelei feţe este pentru mine o întâmplare, căci eu sunt incapabil să
calculez toţi factorii fizici implicaţi în apariţia feţei. Dar pentru
realitate, apariţia feţei 2 în acest caz este o certitudine, o
necesitate, nu o întâmplare. Pentru realitate era imposibil ca în
momentul respectiv şi în locul respectiv să apară altă faţă.
Noa, da' să nu ne-ndepărtăm de subiect...
Din
câte ştiu, nu ai nevoie de linc extern, căci transformarea în linc se
realizează automat. Dacă totuşi te referi la un linc pentru creare de
formule, atunci eu zic că merită să înveţi câteva expresii mai uzuale,
căci oricum nu ai nevoie de elemente foarte complicate. De exemplu, dacă
vrei să scrii o fracţie, formula în LaTeX este
\frac{numărător}{numitor} .
Dacă vrei o putere, foloseşti
{bază}^{exponent} .
Dacă vrei indice, foloseşti
{bază}_{indice} .
Poţi folosi şi editorul [url=http://www.codecogs.com/latex/eqneditor.php]http://www.codecogs.com/latex/eqneditor.php[/url].
Interesante rezultate! O mică observaţie în legătură cu concluzia 2).
[quote="curiosul"]2)
un numar este prim daca nu se poate scrie ca suma de numere naturale
consecutive, cu exceptia sumei <a
href="http://www.codecogs.com/eqnedit.php?latex=\frac{p-1}{2}@plus;\frac{p@plus;1}{2}"
target="_blank"><img
src="http://latex.codecogs.com/gif.latex?\frac{p-1}{2}+\frac{p+1}{2}"
title="\frac{p-1}{2}+\frac{p+1}{2}" /></a>
[/quote]Dacă
un număr nu se poate scrie ca o sumă de numere naturale consecutive,
atunci nu pot trage concluzia că este număr prim, ci invers.
Exact.
Aşa cum ai demonstrat la punctul 1, numărul 8 nu se poate scrie ca sumă
de numere naturale consecutive. Totuşi, nu pot trage concluzia că este
număr prim.
Problema
nu este una de logică, ci de formulare. Trebuie scos în evidenţă că
excepţia este obligatorie, nu opţională. Desigur, excepţia este
echivalentă cu faptul ca numărul să fie impar. Altfel spus, ai putea
formula rezultatul şi astfel: „orice număr (obligatoriu) impar care nu
poate fi scris ca o sumă de numere naturale consecutive (cu excepţia de
rigoare) este prim”.
[quote="curiosul"]Crezi ca poate fi folosita cumva?[/quote]
Sunt
convins că poate fi folosită! Este o legătură minunată (clară) între o
proprietate simplă (sumă de numere naturale consecutive) şi o
proprietate complexă (număr prim). O legătură pe care cel puţin eu n-am
întâlnit-o încă. Şi demonstrată atât de frumos! Eşti un geniu în acest
domeniu, ştii asta!
Dealtfel,
de aşa ceva este nevoie în Ştiinţă: rezultate cât mai simple (pot fi
predate chiar şi la liceu), cât mai clare (pot fi demonstrate cât mai
uşor) şi cu consecinţe cât mai cuprinzătoare.
O
primă aplicaţie a ceea ce ai descoperit tu îmi pare a fi o metodă mai
simplă de stabilire a faptului că un număr este sau nu prim. Este mai
uşor să variezi doi parametri (k şi n) pentru a determina dacă un număr
este prim, decât să foloseşti ciurul lui Eratostene!
[quote="curiosul"]O
sa revin cu o formula si cu demonstratia ei, prin care orice numar
[b]CARE NU ESTE PRIM SAU O PUTERE DE 2[/b] , se scrie ca suma de cel
putin trei numere naturale consecutive si de cate ori acel numar se
scrie ca suma de cel putin trei numere naturale consecutive.
Crezi
ca ar fi importanta o asemenea demonstratie?[/quote]În lumea
calculatoarelor electronice, viteza de calcul depinde de simplitatea
operaţiilor, iar consecutivitatea este ceva ce ar prefera orice
programator. Cu cât vei găsi mai multe proprietăţi bazate pe
consecutivitate, cu atât vei ajuta mai mult acest domeniu important al
matematicii.[quote][i][b]Multumesc Abel ![/b][/i][/quote]Bucuria este de
partea mea, desigur! Eu îţi mulţumesc pentru darurile inestimabile pe
care le faci comunităţii noastre!
Am
înţeles tabelul, dar am înţeles şi că el nu este unic. De exemplu, 15
poate fi scris atât ca 7+8, cât şi ca 1+2+3+4+5. Deci, în coloana
corespunzătoare numărului 15 şi pe prima linie ar putea apărea (în loc
de 7,8) la fel de bine şi 1,5. Aşa-i?
Şi pe coloana lui 3 şi linia lui 5. Da, interesant.
Evident,
sunt liberi şi ceilalţi să-şi dea cu părerea privind corectitudinea şi
noutatea acestor rezultate interesante. Dacă ele sunt corecte şi
necunoscute încă, atunci într-adevăr, au consecinţe adânci în matematică
şi în tehnologia securităţii datelor bazată pe complexitatea numerelor
prime.
[quote
author=Dagothur link=topic=159.msg2377#msg2377 date=1325505260]Nu
discutăm de teorii, ipoteze neverificate încă. Ce se vede cu ochiul
liber e că Universul are vreo 14 miliarde de ani şi viaţa pe singura
planetă care o posedă (la momentul ăsta, din ce ştim noi) datează de mai
puţin de 6 miliarde de ani. Ce e iar clar e că 99.9 % din masa
Universului e nevie şi nu e propice vieţii.[/quote]Discutabil. Cu ochiul
liber vedem mult mai puţin. Restul este interpretabil. Cei 14 miliarde
de ani sunt interpretare. Viaţa pe bază de carbon este interpretare.
Când a apărut viaţa pe planeta noastră este interpretabil (nimeni n-a
fost acolo să le vadă). Deci, în ultimă instanţă, vorbim doar ipoteze,
iar verificarea lor nu este indubitabilă decât, eventual, prin prisma
Ştiinţei actuale efemere.
[quote
author=pavel link=topic=159.msg2379#msg2379 date=1325511174]Nu sunt de
acord că un simulator creat de o fiinţă foarte avansată ([i]d-zeul
etern[/i] cum l-ar denumi unii) poate avea limitaţiile pe care le
menţionezi. [/quote]Simulatorul este prin definiţie ceva limitat şi nu
poate fi confundat cu realitatea. Dacă zici simulator, atunci eu înţeleg
simulator.[quote]Totul cade doar pornind de la premisa că ceea ce
gândeşti într-o astfel de simulare [i]face parte din[/i] simulare...
[/quote][b]Logica este la fel[/b] atât în simulator, cât şi în afara
acestuia. Mai exact, în simulator poţi deduce logic cum ar trebui să fie
în realitate. Aşadar, dacă eşti în simulator şi gândeşti logic, există
posibilitatea (cel puţin teoretică) să observi că anumite fenomene din
simulator nu sunt logice, nu sunt aşa cum ar trebui să fie dacă ar fi
realitate.[quote]Nu înţeleg ce vrei să spui. [/quote]Trebuie doar să
faci efortul de a înţelege ce este realitatea şi [b]prin ce poate ea
diferi[/b] de un simulator. Abia atunci vei înţelege că (numai) un
simulator care îţi poate pune la dispoziţie tot ceea ce îţi pune la
dispoziţie realitatea nu mai este simulator, ci este [b]realitatea
însăşi[/b].[quote]Dar o stare, la un anumit moment, luată individual, eu
o consider întâmplătoare deoarece e o întâmplare că acum o eternitate
(ştiu că nu-i o exprimare tocmai corectă) a existat o anumită stare şi
nu alta care a condus la starea unică actuală... Sau din alt punct de
vedere, poate fi văzută ca o întâmplare faptul că legile de tranziţie
sunt unele şi nu altele...[/quote]Chiar şi în această interpretare,
„întâmplarea” că legile naturii sunt aşa cum sunt şi nu altfel este o
aparenţă. Considerăm că valoarea vitezei luminii în vid e o întâmplare
pentru că încă nu ştim ceva. Nu ştim tot ce trebuie să ştim pentru a nu
le considera întâmplătoare. Întâmplarea merge mână în mână (numai) cu
ignoranţa.[quote author=pavel link=topic=159.msg2380#msg2380
date=1325514031]Întâmplarea într-un univers determinabil ar putea fi
înţeleasă mai bine astfel: ne imaginăm că în acest moment ar putea
exista o infinitate de universuri determinabile paralele dar aflate în
stări diferite. Întâmplarea se referă la faptul că doar unul din acestea
este cel real... [/quote]Universul acesta este real şi nu altul tocmai
pentru că [b]numai[/b] acest univers este posibil. Restul ni se par nouă
posibile atunci când suntem ignoranţi şi nu ştim ce le lipseşte acelor
universuri pentru a putea fi reale.
[quote
author=Dagothur link=topic=159.msg2426#msg2426 date=1325620060]Uiţi
mereu că până şi computerul la care îţi scrii ideile, mai bune sau
stupide, e rezultatul ştiinţei "efemere" şi al şirului de reuşite şi
eşecuri şi "de la început"-uri care o alcătuiesc.[/quote]Văd că ai căzut
şi tu în capcana avansului tehnologic. Ei bine,
[url=http://abelcavasi.blogspot.com/2011/03/avansul-tehnologic-nu-probeaza.html]avansul
tehnologic nu probează veridicitatea unei teorii[/url]. Faptul că eu
scriu la acest calculator nu demonstrează că omenirea ştie tot ce ţine
de calculator sau că ştie ce e viaţa. Acele 0,1 procente (echivalente cu
ideile ce ţie ţi se par stupide) pot face o revoluţie în Ştiinţă.
[quote
author=pavel link=topic=159.msg2429#msg2429 date=1325625852]Dacă
mecanismul de funcţionare al minţii ar fi independent de simulare nu aş
avea nici o obiecţie la ce ai scris. [/quote]Capacitatea de a raţiona
(chiar şi în simulator) nu este limitată de posibilităţile reduse ale
minţii, aşa cum capacitatea de a ridica în simulator (cu ajutorul unei
macarale, de exemplu) nu este limitată la capacitatea de a ridica a
omului. Aşadar, chiar şi cu mijloacele „limitate” din simulator există
posibilitatea teoretică de a descoperi [b]orice[/b], deci şi faptul că
eşti în simulator. Această posibilitate nu poate fi limitată nicicum,
pentru că toate faptele sunt legate cauzal (simulatorul este
[b]legat[/b] cauzal de realitate) şi poţi să le descoperi cauzele pe
orice cale o iei în raţionamente.[quote]Înţeleg că legi cuvântul
[i]întâmplare[/i] doar de existenţa unor variante alternative reale.
Pentru mine are şi un sens mai extins, indicând ceva incontrolabil. Este
incontrolabil că în prezent acesta este universul determinabil şi nu
altul...[/quote]Numai ceva incognoscibil poate fi incontrolabil. Şi
numai ceva supranatural poate fi incognoscibil. Cum nu există lucruri
supranaturale, nu există nici lucruri incontrolabile.
[quote
author=pavel link=topic=159.msg2463#msg2463 date=1325685337]Capacitatea
de a raţiona este produsul mecanismului de funcţionare al minţii...
acesta odată modificat a.î. să prevină conştientizarea
simulării[/quote]Ce sens ar mai avea atunci pentru un zeu să se mai
joace cu noi din moment ce nu l-am mai putea surprinde cu nimic?
Apropo, aprofundează printre altele şi ceea ce spuneam despre legătura cauzală dintre realitate şi simulator.
[quote]Eu
mă refeream la faptul că situaţia / starea de lucruri că trăim într-un
anumit univers (nu are importanţă tipul lui în acest context) şi nu
altul, este ceva ce nu depinde de nimeni, ceva incontrolabil... o
întâmplare.
[/quote]Desigur
că realitatea este cu certitudine obiectivă, dar asta nu înseamnă că
este întâmplătoare. Eu nu pot face confuzie între întâmplător şi
obiectiv. Întâmplarea are sens atunci când [b]chiar există[/b] şi alte
soluţii, nu una singură. Ori eu susţin că [b]nu există alte soluţii[/b]
de univers decât Universul actual, căci Universul trebuie să fie un
sistem [b]complet şi necontradictoriu[/b], iar un asemenea sistem nu
poate fi multiplu, ci numai [b]unic[/b].
Eu zic că trebuie dezvoltată Ştiinţa 100% şi înţeleg prin Ştiinţă şi ştiinţa de a şti să folosim bine Ştiinţa :D .
[quote
author=pavel link=topic=159.msg2484#msg2484 date=1325703117]De aceea
propunerea mea a fost că însuşi d-zeu este subiectul simulării ...adică
[i]eu[/i], simularea a fost făcută de [i]mine[/i] pentru [i]mine[/i] (de
aici a pornit discuţia). [/quote]Iar eu spuneam că o asemenea simulare
coincide cu realitatea însăşi.[quote]Nu înţeleg de ce această legătură
ar compromite simularea... [/quote]Faptul că există o legătură între
interiorul şi exteriorul simulatorului denotă că între realitate şi
simulator nu există un perete despărţitor (de orice natură) dincolo de
care să nu poată trece observatorul. Altfel spus, un simulator
(imperfect prin definiţie) va avea suficiente slăbiciuni pentru a putea
fi deconspirat cu mijloace interne simulatorului.
[quote]Dacă
determinismul este adevărat atunci orice aspect al universului trebuie
să fie descris printr-o funcţie continuă pentru totdeauna. [/quote]Cu
asta sunt de acord şi îmi place exemplul. Şi chiar aşa şi este: mişcarea
nu poate fi decât continuă.[quote]Dacă indeterminismul este adevărat,
atunci nu este nici o restricţie pentru o funcţie continuă. Este o
funcţie ale cărei rezultate sunt definite individual de ceea ce am putea
eticheta [i]factorul întâmplare[/i]. [/quote]Aici m-ai pierdut. La ce
fel de restricţii te referi? Cum pot fi „definite individual”
„rezultatele” unei funcţii?[quote]Astfel determinismul poate fi văzut ca
un caz special de indeterminism.
[/quote]Mă tem că asta e o concluzie cam ciudată, ce necesită completări serioase.
[quote
author=Dagothur link=topic=159.msg2492#msg2492 date=1325713753]Ştie
suficient de mult ca să îl perfecţioneze încontinuu în mod dramatic.
Adică "ştie tot". [/quote]Practica poate fi mult înaintea teoriei, dar
asta nu înseamnă că se ştie.[quote] Ideile alea pot face într-adevăr o
revoluţie. S-a mai întâmplat. Dar de obicei fac "fâs".[/quote]Ideile
greşite sunt printre cele 99,9 procente, constituind „minereul” din care
se scoate aurul.
Remarcabil!
Remarcabil modul în care ai reuşit să sintetizezi rezultatul şi
remarcabile aplicaţiile la care te gândeşti! Mulţumesc pentru ceea ce
faci!
Excelente observaţii în legătură cu credinţa!
Să
mai constatăm atunci cu această ocazie că credinţa poate fi
[b]variabilă[/b] în funcţie de dovezile care ni se pun la dispoziţie, pe
când Ştiinţa (mulţimea de dovezi) este invariabilă. Tocmai din acest
motiv există şi acest topic, de a încerca să ne analizăm credinţa
variabilă şi să ne bazăm statornic pe cât mai multe [b]dovezi[/b].
[quote="curiosul"][b]Orice
particula, atom, fiinta vie, existenta fizica din prisma perceptiei
umane, este de fapt o structura numerica, mai mult sau mai putin
complexa.
Orice structura numerica are un tipar de baza in constructia lui, bazat pe puterile lui 2 si numerele prime.[/b]
[u][b]ACEASTA
ESTE REALITATEA.[/b][/u][/quote]Excelente cugetări! Merită să-ţi dedici
viaţa pentru a demonstra ceea ce spui aici! Eu sunt în totalitate de
acord cu prima frază şi sunt absolut fascinat de eventualitatea
veridicităţii celei de-a doua.
Eu
am speranţa că într-o bună zi Fizica va deveni un capitol al
geometriei. Asta se va întâmpla atunci când vom reuşi să identificăm
absolut toate proprietăţile particulelor elementare cu proprietăţile
traiectoriilor descrise de acestea.
Deschid aici un topic în care să prezentăm nişte trucuri care să ne uşureze viaţa pe forum.
Un
prim truc la care m-am gândit să vi-l comunic şi vouă este următorul.
Ştiţi că [b]atunci când votaţi[/b] un anumit mesaj, pagina se modifică
şi nu mai aveţi acces la topic decât după ce intraţi din nou în lincul
topicului. Pentru a putea vota fără să reîmprospătaţi pagina [b]ţineţi
apăsat butonul CTRL[/b] în momentul în care votaţi. Prin aceasta votul
se va actualiza în alt tab şi nu vă va deranja lectura prin
împrospătarea paginii. Probabil, mulţi dintre voi nu votează tocmai din
cauză că nu vor să le fie întreruptă lectura, iar această metodă vine în
sprijinul lor.
Dragi vizitatori,
Vă prezint mai jos câteva dintre avantajele pe care le puteţi avea dacă vă înregistraţi pe forum.
-1).
Aveţi posibilitatea să vizualizaţi sau să răspundeţi în [b]mai multe
secţiuni[/b] ale forumului, la care accesul este interzis vizitatorilor.
-2).
Aveţi posibilitatea să [b]acumulaţi reputaţie şi puncte[/b], acestea
fiindu-vă de folos pentru a putea şi voi să acordaţi la rândul vostru
reputaţie altor membri ale căror mesaje v-au mulţumit şi chiar să fiţi
premiat pe baza lor.
-3). Aveţi posibilitatea să fiţi [b]informaţi[/b] prin e-mail atunci când se actualizează topicul care vă interesează.
-4).
Puteţi să vă identificaţi ca utilizatori ai forumului, creându-vă şi
întreţinându-vă un [b]profil[/b] care să spună ceva despre voi.
Probabil mai sunt şi nu-mi vin mie în minte acum...
[quote="curiosul"]imaginativa infinitatea numerelor ca fiind spatiul infinit.
Cum va imaginati aceasta "forma" a numerelor ?
In
relatia infinit-numere-spatiu.[/quote]Dreapta poate fi identificată cu
mulţimea numerelor reale, planul poate fi identificat cu mulţimea
numerelor complexe, iar spaţiul (cuadridimensional) poate fi identificat
cu mulţimea cuaternionilor.
[quote="curiosul"]Ce
forma atribui unui numar, interpretandu-l tridimensional?[/quote]Din
punctul meu de vedere, un număr este un punct.
[quote="curiosul"]Deci orice numar real este un punct.
Orice
punct, toate punctele au aceeasi forma?[/quote]Da, toate punctele au
aceeaşi formă. Pentru un punct (cu dimensiunile nule) (şi pentru Univers
(cu dimensiunile infinite)), faptul că este o sferă este echivalent cu
faptul că este un cub.
[quote="curiosul"]Intrebati-va
macar, ce este un numar?[/quote]După cum spuneam, un număr este [b]un
punct[/b]. Ce nu te mulţumeşte la această afrmaţie?
Sunt
importante toate aceste asemenea frământări. Sunt importante toate
ideile care pot veni. Dar mai importante sunt acelea care se leagă
indisolubil [b]de practică[/b]. Atunci când nu putem transcende nişte
sensuri, să ne oprim măcar la cele mai practice.
Eugen, premiat de Crăciun pentru realizările sale practice cu un multimetru
[img]http://www.aidetek.com/New_products_info/Photo/Multimeter/VC97_U38_1.JPG[/img]
pe care l-a primit recent.
Felicitări
premiatului pentru meritele sale concretizate prin activitatea sa
practică publicată pe forumul nostru şi mulţumiri deosebite donatorului
Anonim1 care găseşte de cuviinţă să ne stimuleze atât de des!
[quote
author=Dagothur link=topic=159.msg2587#msg2587 date=1325872155]da,
ideile greşite contribuie la progres. Important e să existe idei, fie
bune ori rele.[/quote]Este o constatare ce trebuie subliniată cu orice
ocazie. Avem nevoie de idei în orice domeniu, de cât mai multe idei.
Să-i încurajăm pe toţi cei care pot veni cu idei! Dacă putem învăţa ceva
din acest topic, atunci măcar asta să învăţăm, despre importanţa
ideilor.
[quote
author=pavel link=topic=159.msg2589#msg2589 date=1325888161]Realitatea
obiectivă nu-i obligatoriu să coincidă cu cea subiectivă. Scopul
simulatorului este să facă această separare. Acceptând faptul că (P1) un
singur om nu poate ajunge la o înţelegere obiectivă a universului în
viaţa aceasta, şi că (P2) un d-zeu ar fi capabil să reproducă această
stare pentru mintea lui, se poate trage concluzia că un d-zeu poate fi
un astfel de om. Aştept argument care să demonstreze falsitatea premisei
P2. [/quote]Cu certitudine, „realitatea” subiectivă nu este realitatea
obiectivă. Cu alte cuvinte, este chiar obligatoriu ca „realitatea”
subiectivă (bazată pe o mulţime de impresii şi prejudecăţi) să fie
[b]diferită[/b] de realitatea obiectivă. Totuşi, aici există un aspect
important de subliniat: partea subiectivă a realităţii, chiar dacă este
diferită, poate fi [b]oricare[/b]. Altfel spus, nu există limite pe care
să le poată impune cineva sau ceva asupra părţii din realitate pe care
nu o putem cunoaşte. Sau încă, dacă cunoaştem cu precizie o mică parte a
realităţii, nu există vreo restricţie logic posibilă privind
cunoaşterea restului din realitate.
La
chestia cu (P2) n-am înţeles ce vrei să spui. Prin definiţie, un zeu nu
este om şi omul nu este un zeu.[quote]într-un univers indeterminabil nu
există nici o conexiune între stările succesive[/quote]Asta nu-mi pare a
fi evident. Poţi demonstra aşa ceva?[quote]starea lui nu poate fi
definită decât individual la fiecare secundă. [/quote]Definiţiile pot fi
oricum, sunt subiective. Eventual măsurătorile nu sunt oricum şi au
rezultate obiective. Aşadar, ce vrei să spui, de fapt? Că tot nu reuşesc
să înţeleg (sunt poate mai greu de cap).[quote]Dacă ar fi să acceptăm
că universul este indeterminabil[/quote]Deocamdată, neînţelegând ce vrei
să spui, nu pot accepta că universul ar fi nedeterminist.[quote]de ce
aceeaşi întâmplare nu poate fi responsabilă şi pt. un univers
determinabil? [/quote]Un univers determinist este un univers bazat pe
logică. Consecinţele logice nu pot fi întâmplătoare, ci au cauze
cognoscibile. Nu poate apărea în mod natural ceva logic din ceva ilogic.
Încearcă să aprofundezi ce înseamnă „întâmplare” şi cum poate fi (dacă
poate fi) ceva întâmplător în realitate.[quote]eu personal am fost şocat
când am ajuns la concluzia aceasta. [/quote]Cum ai ajuns la concluzia
că universul este nedeterminist doar local? Ne poţi arăta şi nouă modul
în care ai raţionat? Chiar că pare interesant, în măsura în care
universul ar putea fi nedeterminist undeva, cândva.[quote]Determinismul
de care vorbim chiar dacă ar fi real este limitat...[/quote]Nu ştiu...
Am impresia că te contrazici. Ce este limitat, până la urmă,
determinismul sau nedeterminismul?
Aşa este, Virgil, dar asta nu exclude ca şi Fizica să fie o ramură a geometriei.
Mă gândesc pentru început că ar trebui să arăţi că din relaţia
[tex]{\frac{p}{\sqrt{P_n}}<\sqrt{2}}[/tex]
rezultă şi relaţia
[tex]{\frac{m}{\sqrt{n}}<\sqrt{2}}[/tex].
[quote author=pavel link=topic=159.msg2638#msg2638 date=1325964552]Vezi
de ex. pagina de pe wiki privind
[url=http://en.wikipedia.org/wiki/Simulation_hypothesis]ipoteza
simulării[/url]. Acolo este dat un exemplu cu un creier (aflat într-un
vas) conectat la un calculator.
Creierul crede că se află afară în soare. Acum propunerea mea era că
de fapt acest creier (de data aceasta are şi un corp) este şi creatorul
calculatorului care face simularea... ceva asemănător ar fi posibil
pt. un zeu (nu-i obligatoriu să fie singurul din univers). Zeul nu este
om (realitatea obiectivă), dar în timpul simulării crede aceasta
(realitatea subiectivă simulată).[/quote]Eu
consider că o astfel de simulare este imposibilă. Nu tot ce ne
imaginăm este posibil. E ca şi cum mi-ai cere să mă pronunţ asupra
uzurii anvelopelor camionului care se află sub tasta 3 a laptopului
meu. Nu am niciun camion sub tastatură, deci nu am cum să-i verific
anvelopele. Nu există (pentru că nu poate exista) calculator (sau zeu)
care să simuleze realitatea în toată complexitatea ei.[quote][quote
author=Abel Cavaşi link=topic=159.msg2625#msg2625
date=1325956016][quote]într-un univers indeterminabil nu există nici o
conexiune între stările succesive[/quote]Asta nu-mi pare a fi evident.
Poţi demonstra aşa ceva?[/quote]Nu eşti de acord cum am definit
universul indeterminabil (n-am ce demonstra aici) sau crezi că am
afirmat (n-am făcut asta) că universul real în care trăim este
indeterminabil conform definiţiei date?[/quote]Nici
una din două. Eu spuneam că nu-mi pare evident că „[i]într-un univers
indeterminabil nu există (absolut) nici o conexiune între stările
succesive[/i]”.[quote][quote
author=Abel Cavaşi link=topic=159.msg2625#msg2625
date=1325956016][quote]starea lui nu poate fi definită decât individual
la fiecare secundă. [/quote]Definiţiile pot fi oricum, sunt subiective.
Eventual măsurătorile nu sunt oricum şi au rezultate obiective.
Aşadar, ce vrei să spui, de fapt? Că tot nu reuşesc să
înţeleg[/quote]Mă refeream că un univers determinabil trebuie să fie
descris obligatoriu de funcţii continue definite prin formule,
într-unul indeterminabil e vorba de funcţii definite doar prin valori.[/quote]Aha!
Deci vrei să spui, funcţii discontinue. Atunci apare alt bai. De ce
alegi definirea în fiecare secundă şi nu în fiecare microsecundă, de
exemplu?[quote]Eu nu afirm că universul este nici determinist, nici nedeterminist, din perspectiva existenţei variantelor alternative.[/quote]Noa, nu-i bai, că încet, încet, ne-om înţelege noi despre ce este vorba :D.[quote]Întâmplător
pt. mine înseamnă şi că orice e posibil[/quote]Sunt posibile chiar şi
lucrurile false? Este posibil să am şi un camion sub tasta 3? Sunt
posibile şi cercurile pătrate? Dacă nu, care şi câte reguli se respectă?
Se regăsesc aceste reguli în realitate?[quote][quote
author=Abel Cavaşi link=topic=159.msg2625#msg2625
date=1325956016][quote]eu personal am fost şocat când am ajuns la
concluzia aceasta.[/quote]Cum ai ajuns la concluzia că universul este
nedeterminist doar local? Ne poţi arăta şi nouă modul în care ai
raţionat? Chiar că pare interesant, în măsura în care universul ar putea
fi nedeterminist undeva, cândva.[/quote]Am spus doar că ar putea fi o
posibilitate.[/quote]Iar
eu vreau să-ţi demonstrez treptat (dacă-mi vei da această ocazie) că
nu poate fi o asemenea posibilitate. Iar pentru asta, evident, trebuie
să-mi răspunzi la întrebări, altfel nu vom putea aprofunda nimic din
ceea ce spunem şi vom spune lucruri pe care nu le putem demonstra.[quote][quote
author=Abel Cavaşi link=topic=159.msg2625#msg2625
date=1325956016][quote]Determinismul de care vorbim chiar dacă ar fi
real este limitat...[/quote]Nu ştiu... Am impresia că te contrazici. Ce
este limitat, până la urmă, determinismul sau
nedeterminismul?[/quote]Poate dacă citez din pagina de unde mi-a venit
ideea mai clarific treburile (nu-s de acord cu tot ce scrie acolo):
[quote="[url=http://www.spaceandmotion.com/Philosophy-Free-Will-Determinism.htm]Filosofie: Liber Arbitru vs Determinism[/url]"]Pentru ca un sistem să fie absolut determinabil trebuie să fie:
I. În mod necesar interconectat (astfel logic)
II. Trebuie cunoscută poziţia şi mişcarea iniţială a părţilor sale
Pentru structura sub formă de unde [i][sferice][/i] a materiei prima parte este corectă, realitatea fiind în mod logic interconectată datorită interacţiunii undelor [i][sferice][/i] în spaţiu. Totuşi, un sistem infinit de unde [i][sferice][/i] într-un spaţiu infinit nu poate fi niciodată predeterminat [i][din cauza undelor sferice care vin dinspre infinit][/i].[/quote]
[/quote]Mă tem că tot acest raţionament este greşit. Pentru că un sistem poate fi determinist chiar şi dacă noi nu cunoaştem nimic despre el. Ba, mai mult, poate fi determinist chiar şi dacă noi nu existăm (Universul a avut această natură şi înaintea apariţiei omului (a subiectului cunoscător)).
[quote="[url=http://www.spaceandmotion.com/Philosophy-Free-Will-Determinism.htm]Filosofie: Liber Arbitru vs Determinism[/url]"]Pentru ca un sistem să fie absolut determinabil trebuie să fie:
I. În mod necesar interconectat (astfel logic)
II. Trebuie cunoscută poziţia şi mişcarea iniţială a părţilor sale
Pentru structura sub formă de unde [i][sferice][/i] a materiei prima parte este corectă, realitatea fiind în mod logic interconectată datorită interacţiunii undelor [i][sferice][/i] în spaţiu. Totuşi, un sistem infinit de unde [i][sferice][/i] într-un spaţiu infinit nu poate fi niciodată predeterminat [i][din cauza undelor sferice care vin dinspre infinit][/i].[/quote]
[/quote]Mă tem că tot acest raţionament este greşit. Pentru că un sistem poate fi determinist chiar şi dacă noi nu cunoaştem nimic despre el. Ba, mai mult, poate fi determinist chiar şi dacă noi nu existăm (Universul a avut această natură şi înaintea apariţiei omului (a subiectului cunoscător)).
[quote
author=pavel link=topic=159.msg2685#msg2685 date=1326054610]Ilustrarea
ta nu mă ajută, nu fac legătura între ea şi ce-am propus eu. N-am
afirmat că simularea respectivă reflectă realitatea obiectivă în toată
complexitatea ei.[/quote]Atunci ori eu am înţeles greşit, ori tu ai
uitat de unde am plecat. Am plecat de la ceea ce spuneai la
început:[quote author=pavel link=topic=159.msg2357#msg2357
date=1325346208]...sau ce-mi place mie să cred: că totul s-ar putea să
fie o
[url=http://www.ipod.org.uk/reality/reality_simulated_reality.asp]simulare[/url]...
însă una făcută de [i]mine[/i] pentru [i]mine[/i] în scop
distractiv... :o
[/quote]„[i]Totul[/i]” este totuna cu „[i]realitatea obiectivă în toată complexitatea ei[/i]” sau nu? Dacă da, atunci eu am încercat în toate mesajele care au urmat să-ţi demonstrez că realitatea nu poate fi o simulare. Dacă nu, atunci iar e bai, că nu ne înţelegem asupra a ceea ce înseamnă „tot” sau, mai grav, că schimbăm sensul cuvintelor pe parcursul discuţiei, ceea ce trebuie evitat cu orice preţ.[quote]În plus, parte din simulare este şi modificarea mecanismului de funcţionare al minţii zeului, al memoriei... altfel zeul ar ştii că este într-o simulare pe toată durata acesteia. [/quote]Să ne înţelegem atunci asupra scopului simulării.
Ce vrea zeul? Să se joace cu mintea mea aşa cum este ea pentru că îl pot surprinde cu ceva ce el nu ştie, iar această surpriză l-ar putea distra? Dacă răspunsul ar fi afirmativ, atunci nu ar mai avea rost modificarea minţii.
Şi dacă tot e vorba de o simulare, de ce nu face zeul simularea după mintea mea? De ce mai trebuie modificată mintea când poate fi modificată mai uşor realitatea, dacă tot e o simulare. Sau, încă, de ce trebuie modificate ambele? Un zeu care ar putea modifica mintea, ar putea s-o facă în aşa fel încât să nu fie nevoit să mai modifice realitatea. Ar modifica doar mintea în aşa fel încât realitatea aşa cum este ea ar apărea simulată.
Mai mult, de ce trebuie considerată mintea ca nefăcând parte din realitate? De ce trebuie modificată mintea „separat” de realitate?
[quote]definirea corectă este că într-un univers indeterminabil nu-i obligatoriu să existe o conexiune între stările succesive. Însă chiar dacă acestea ar exista, ele nu se pot demonstra.[/quote]Păi, există stări succesive ale universului între care putem găsi o conexiune, căci putem explica anumite fenomene ca fiind efecte ale altor fenomene. Atunci ce ne facem? Între care stări succesive nu există conexiune, din moment ce între unele există? Prin ce diferă stările conexate de cele neconexate? O definiţie a universului care nu ţine seama de asemenea probleme este o definiţie incorectă.[quote]Odată ce se acceptă existenţa întâmplării (ceva ce nu se poate demonstra că nu există în opinia mea) orice aparentă conexiune se poate explica prin această întâmplare.[/quote]Dacă un fenomen apare din întâmplare, înseamnă că acel fenomen nu poate fi explicat. Invers, dacă un fenomen poate fi explicat, înseamnă că acel fenomen nu este întâmplător. Aşadar, nu poţi explica ceva folosindu-te de întâmplare. Dacă ceva este întâmplător, atunci el este inexplicabil.[quote][quote author=Abel Cavaşi link=topic=159.msg2625#msg2625 date=1325956016][quote]Mă refeream că un univers determinabil trebuie să fie descris obligatoriu de funcţii continue definite prin formule, într-unul indeterminabil e vorba de funcţii definite doar prin valori.[/quote]Aha! Deci vrei să spui, funcţii discontinue. Atunci apare alt bai. De ce alegi definirea în fiecare secundă şi nu în fiecare microsecundă, de exemplu?[/quote]Doar pentru ilustrare am folosit o secundă.[/quote]Păi, nu merge asta aşa. Este un aspect esenţial. Nu degeaba ţi-am cerut amănunte. Vreau să-ţi scot în evidenţă faptul că procesul de definire pe care îl propui tu pentru universul „nedeterminabil” este imposibil şi incorect. Definirea valorilor pentru o secundă implică o oarecare continuitate în intervalul de timp de o secundă. Trebuie să te hotărăşti dacă vorbim de continuitate sau de discontinuitate, căci discontinuitatea este ceva foarte pretenţios, cu multe consecinţe (la care dă-mi voie să mă îndoiesc că te-ai gândit).[quote]În contextul respectiv, prin [i]orice[/i] mă refeream că orice stare a universului este posibilă. Adică poate exista un univers determinabil iar aceasta să fie o întâmplare, deoarece [b]ar exista posibilitatea reală să nu fie aşa[/b]. De aici şi determinismul văzut ca un caz special de indeterminism.[/quote]Am subliniat ceea ce vreau să-mi demonstrezi. Pe ce te bazezi când spui că ar exista o asemenea posibilitate? Cum este posibil ceva ce nu este posibil?
[quote]cum universul este infinit... la "marginile" lui există o stare indeterminabilă (întâmplătoare/incontrolabilă)[/quote]De ce crezi tu că la marginile universului infinit ar exista o stare indeterminabilă? Dacă noi nu percepem infinitul, asta nu înseamnă că nici natura nu-l percepe. Mai riguros spus, dacă noi nu putem construi modele necontradictorii şi complete, asta nu înseamnă că realitatea n-ar fi un asemenea sistem complet şi necontradictoriu. Aşadar, trebuie să-mi arăţi demonstraţia afirmaţiei tale, ea nefiind evidentă, aşa cum ai observat ulterior.
[/quote]„[i]Totul[/i]” este totuna cu „[i]realitatea obiectivă în toată complexitatea ei[/i]” sau nu? Dacă da, atunci eu am încercat în toate mesajele care au urmat să-ţi demonstrez că realitatea nu poate fi o simulare. Dacă nu, atunci iar e bai, că nu ne înţelegem asupra a ceea ce înseamnă „tot” sau, mai grav, că schimbăm sensul cuvintelor pe parcursul discuţiei, ceea ce trebuie evitat cu orice preţ.[quote]În plus, parte din simulare este şi modificarea mecanismului de funcţionare al minţii zeului, al memoriei... altfel zeul ar ştii că este într-o simulare pe toată durata acesteia. [/quote]Să ne înţelegem atunci asupra scopului simulării.
Ce vrea zeul? Să se joace cu mintea mea aşa cum este ea pentru că îl pot surprinde cu ceva ce el nu ştie, iar această surpriză l-ar putea distra? Dacă răspunsul ar fi afirmativ, atunci nu ar mai avea rost modificarea minţii.
Şi dacă tot e vorba de o simulare, de ce nu face zeul simularea după mintea mea? De ce mai trebuie modificată mintea când poate fi modificată mai uşor realitatea, dacă tot e o simulare. Sau, încă, de ce trebuie modificate ambele? Un zeu care ar putea modifica mintea, ar putea s-o facă în aşa fel încât să nu fie nevoit să mai modifice realitatea. Ar modifica doar mintea în aşa fel încât realitatea aşa cum este ea ar apărea simulată.
Mai mult, de ce trebuie considerată mintea ca nefăcând parte din realitate? De ce trebuie modificată mintea „separat” de realitate?
[quote]definirea corectă este că într-un univers indeterminabil nu-i obligatoriu să existe o conexiune între stările succesive. Însă chiar dacă acestea ar exista, ele nu se pot demonstra.[/quote]Păi, există stări succesive ale universului între care putem găsi o conexiune, căci putem explica anumite fenomene ca fiind efecte ale altor fenomene. Atunci ce ne facem? Între care stări succesive nu există conexiune, din moment ce între unele există? Prin ce diferă stările conexate de cele neconexate? O definiţie a universului care nu ţine seama de asemenea probleme este o definiţie incorectă.[quote]Odată ce se acceptă existenţa întâmplării (ceva ce nu se poate demonstra că nu există în opinia mea) orice aparentă conexiune se poate explica prin această întâmplare.[/quote]Dacă un fenomen apare din întâmplare, înseamnă că acel fenomen nu poate fi explicat. Invers, dacă un fenomen poate fi explicat, înseamnă că acel fenomen nu este întâmplător. Aşadar, nu poţi explica ceva folosindu-te de întâmplare. Dacă ceva este întâmplător, atunci el este inexplicabil.[quote][quote author=Abel Cavaşi link=topic=159.msg2625#msg2625 date=1325956016][quote]Mă refeream că un univers determinabil trebuie să fie descris obligatoriu de funcţii continue definite prin formule, într-unul indeterminabil e vorba de funcţii definite doar prin valori.[/quote]Aha! Deci vrei să spui, funcţii discontinue. Atunci apare alt bai. De ce alegi definirea în fiecare secundă şi nu în fiecare microsecundă, de exemplu?[/quote]Doar pentru ilustrare am folosit o secundă.[/quote]Păi, nu merge asta aşa. Este un aspect esenţial. Nu degeaba ţi-am cerut amănunte. Vreau să-ţi scot în evidenţă faptul că procesul de definire pe care îl propui tu pentru universul „nedeterminabil” este imposibil şi incorect. Definirea valorilor pentru o secundă implică o oarecare continuitate în intervalul de timp de o secundă. Trebuie să te hotărăşti dacă vorbim de continuitate sau de discontinuitate, căci discontinuitatea este ceva foarte pretenţios, cu multe consecinţe (la care dă-mi voie să mă îndoiesc că te-ai gândit).[quote]În contextul respectiv, prin [i]orice[/i] mă refeream că orice stare a universului este posibilă. Adică poate exista un univers determinabil iar aceasta să fie o întâmplare, deoarece [b]ar exista posibilitatea reală să nu fie aşa[/b]. De aici şi determinismul văzut ca un caz special de indeterminism.[/quote]Am subliniat ceea ce vreau să-mi demonstrezi. Pe ce te bazezi când spui că ar exista o asemenea posibilitate? Cum este posibil ceva ce nu este posibil?
[quote]cum universul este infinit... la "marginile" lui există o stare indeterminabilă (întâmplătoare/incontrolabilă)[/quote]De ce crezi tu că la marginile universului infinit ar exista o stare indeterminabilă? Dacă noi nu percepem infinitul, asta nu înseamnă că nici natura nu-l percepe. Mai riguros spus, dacă noi nu putem construi modele necontradictorii şi complete, asta nu înseamnă că realitatea n-ar fi un asemenea sistem complet şi necontradictoriu. Aşadar, trebuie să-mi arăţi demonstraţia afirmaţiei tale, ea nefiind evidentă, aşa cum ai observat ulterior.
[quote
author=pavel link=topic=159.msg2759#msg2759 date=1326146186]"Totul" se
referea la toată experienţa subiectivă personală. Aceasta este
simulată.[/quote]Ok, e bine că ţi-ai clarificat asta. Păi, nu sunt de
acord nici cu asta. Nici experienţa subiectivă nu poate fi simulată în
totalitate. Pentru că ea este într-o legătură [b]directă[/b] cu
experienţa obiectivă, cu realitatea. Gândeşte-te, de exemplu, cum
experienţa ta subiectivă este bulversată complet când în jurul tău
izbucneşte un incendiu şi realitatea obiectivă te arde fără menajamente,
indiferent de trăirile tale interioare, indiferent de concepţia ta
personală despre lume, indiferent de faptul că tu eşti daltonist sau nu.
Aşadar, pentru a putea simula [b]complet[/b] realitatea subiectivă
trebuie să simulezi complet şi realitatea obiectivă, căci cele două sunt
indisolubil legate împreună, se intercondiţionează reciproc în cele mai
mici amănunte.[quote]În cazul meu doar eu exist obiectiv.[/quote]Cred
că n-am înţeles eu ce vrei să spui. Adică eul tău (care este subiectiv)
este obiectiv? Ceva ca să fie obiectiv trebuie să fie perceput şi de
alţii. Eu pot percepe eul tău?
Am impresia că, în concepţia ta, obiectivitatea îşi pierde sensul, aria ei se anulează, fiind redusă la nimic, lăsând loc numai subiectivităţii (concepţie idealistă). Cred că tu redefineşti noţiunile de simulare, zeu, obiectivitate, motiv pentru care aş prefera să explicitezi modul în care vezi tu definiţia acestor noţiuni ca să putem să ne înţelegem asupra corectitudinii acestor definiţii.[quote]Nu există conexiune între stările succesive discontinue.[/quote]Ok, pot fi de acord cu asta, în măsura în care ar putea fi vorba de discontinuitate. Acuma să vedem dacă este posibilă o asemenea discontinuitate între stările universului (eu zic că nu ar fi posibilă şi voi încerca să-ţi demonstrez asta în cele ce urmează).
Să presupunem, prin absurd, că ar fi posibilă discontinuitatea. Atunci va trebui să-mi explici cum se naşte o stare (din senin, este creată de cineva sau ceva?), cum şi de ce dispare (cum se termină starea?) şi cât durează (de ce durează o secundă şi nu durează o microsecundă?). Mai trebuie să-mi explici ce apare între două stări consecutive, în ce constă pauza lor, cât durează pauza lor şi de ce durează atât şi nu mai mult sau mai puţin. Mai spune-mi cum împăcăm, de exemplu, legea de conservare a energiei cu o asemenea concepţie a golurilor şi plinurilor infinitezimale.[quote]Dacă pornim de la premisa existenţei întâmplării[/quote]Păi, tocmai cu asta nu sunt de acord (şi tot repet asta aproape în fiecare mesaj). Consider că [b]nimic nu este întâmplător[/b]. Nu am cum să pornesc de la premisa existenţei întâmplării din moment ce totul în jurul meu îşi manifestă în mod pregnant cauzalitatea, determinismul. Trebuie să pornim de la premise comune, cu care suntem de acord amândoi. Chiar, oare am clarificat cu ce suntem de acord amândoi? Ajută-mă puţin în privinţa aceasta!
[quote]Mă refeream că un univers determinabil trebuie să fie descris obligatoriu de funcţii continue definite prin formule, într-unul indeterminabil e vorba de funcţii definite doar prin valori.[/quote][quote]Mă gândesc că ar fi o unitate de timp infinitezimal de mică.[/quote]Trebuie să recunoşti, în primul rând, că o secundă nu poate fi echivalentă cu o unitate de timp infinitezimală. Mai mult, reducerea de la o secundă la o infinitezimalitate nu-mi clarifică modul în care defineşti tu universul nedeterminist. Aceeaşi nedumerire am explicitat-o şi mai sus când am obiectat privind discontinuitatea. Câte valori defineşti pentru funcţia universului nedeterminist? Sunt ele în număr finit sau infinit? Sunt ele numărabile sau nenumărabile? Care este domeniul de definiţie al funcţiei şi care este codomeniul ei? Fiecare asemenea clarificare ne va ajuta pe amândoi să înţelegem dacă Universul poate sau nu poate fi determinist.[quote]nu afirm nici determinismul, nici indeterminismul.[/quote]Iar eu nu tolerez această incertitudine, căci afirm determinismul. Tocmai de aceea îţi provoc argumentele prin întrebările de rigoare.[quote]Deocamdată sunt nevoit să renunţ.[/quote]Ok, să facem un minirezumat. Se pare că noi doi discutăm două chestiuni:
-1). Dacă universul (subiectiv sau obiectiv) ar putea fi simulat;
-2). Dacă Universul este determinist sau nedeterminist.
Şi încercăm să integrăm concluziile noastre în obiectivul topicului, acela de a stabili dacă există sau nu există Dumnezeu (un Creator viu şi conştient al Universului care poate interveni după voinţă în desfăşurarea fenomenelor fizice şi psihice).
Într-un asemenea context, consider că
-1). Universul în toată generalitatea sa nu poate fi simulat de nimeni şi pentru nimeni;
-2). Universul este eminamente determinist, făcând posibilă cunoaşterea ştiinţifică a legilor sale şi utilizarea lor cu succes în practică.
Aceste două motive (şi multe altele) fac imposibilă existenţa lui Dumnezeu.
Am impresia că, în concepţia ta, obiectivitatea îşi pierde sensul, aria ei se anulează, fiind redusă la nimic, lăsând loc numai subiectivităţii (concepţie idealistă). Cred că tu redefineşti noţiunile de simulare, zeu, obiectivitate, motiv pentru care aş prefera să explicitezi modul în care vezi tu definiţia acestor noţiuni ca să putem să ne înţelegem asupra corectitudinii acestor definiţii.[quote]Nu există conexiune între stările succesive discontinue.[/quote]Ok, pot fi de acord cu asta, în măsura în care ar putea fi vorba de discontinuitate. Acuma să vedem dacă este posibilă o asemenea discontinuitate între stările universului (eu zic că nu ar fi posibilă şi voi încerca să-ţi demonstrez asta în cele ce urmează).
Să presupunem, prin absurd, că ar fi posibilă discontinuitatea. Atunci va trebui să-mi explici cum se naşte o stare (din senin, este creată de cineva sau ceva?), cum şi de ce dispare (cum se termină starea?) şi cât durează (de ce durează o secundă şi nu durează o microsecundă?). Mai trebuie să-mi explici ce apare între două stări consecutive, în ce constă pauza lor, cât durează pauza lor şi de ce durează atât şi nu mai mult sau mai puţin. Mai spune-mi cum împăcăm, de exemplu, legea de conservare a energiei cu o asemenea concepţie a golurilor şi plinurilor infinitezimale.[quote]Dacă pornim de la premisa existenţei întâmplării[/quote]Păi, tocmai cu asta nu sunt de acord (şi tot repet asta aproape în fiecare mesaj). Consider că [b]nimic nu este întâmplător[/b]. Nu am cum să pornesc de la premisa existenţei întâmplării din moment ce totul în jurul meu îşi manifestă în mod pregnant cauzalitatea, determinismul. Trebuie să pornim de la premise comune, cu care suntem de acord amândoi. Chiar, oare am clarificat cu ce suntem de acord amândoi? Ajută-mă puţin în privinţa aceasta!
[quote]Mă refeream că un univers determinabil trebuie să fie descris obligatoriu de funcţii continue definite prin formule, într-unul indeterminabil e vorba de funcţii definite doar prin valori.[/quote][quote]Mă gândesc că ar fi o unitate de timp infinitezimal de mică.[/quote]Trebuie să recunoşti, în primul rând, că o secundă nu poate fi echivalentă cu o unitate de timp infinitezimală. Mai mult, reducerea de la o secundă la o infinitezimalitate nu-mi clarifică modul în care defineşti tu universul nedeterminist. Aceeaşi nedumerire am explicitat-o şi mai sus când am obiectat privind discontinuitatea. Câte valori defineşti pentru funcţia universului nedeterminist? Sunt ele în număr finit sau infinit? Sunt ele numărabile sau nenumărabile? Care este domeniul de definiţie al funcţiei şi care este codomeniul ei? Fiecare asemenea clarificare ne va ajuta pe amândoi să înţelegem dacă Universul poate sau nu poate fi determinist.[quote]nu afirm nici determinismul, nici indeterminismul.[/quote]Iar eu nu tolerez această incertitudine, căci afirm determinismul. Tocmai de aceea îţi provoc argumentele prin întrebările de rigoare.[quote]Deocamdată sunt nevoit să renunţ.[/quote]Ok, să facem un minirezumat. Se pare că noi doi discutăm două chestiuni:
-1). Dacă universul (subiectiv sau obiectiv) ar putea fi simulat;
-2). Dacă Universul este determinist sau nedeterminist.
Şi încercăm să integrăm concluziile noastre în obiectivul topicului, acela de a stabili dacă există sau nu există Dumnezeu (un Creator viu şi conştient al Universului care poate interveni după voinţă în desfăşurarea fenomenelor fizice şi psihice).
Într-un asemenea context, consider că
-1). Universul în toată generalitatea sa nu poate fi simulat de nimeni şi pentru nimeni;
-2). Universul este eminamente determinist, făcând posibilă cunoaşterea ştiinţifică a legilor sale şi utilizarea lor cu succes în practică.
Aceste două motive (şi multe altele) fac imposibilă existenţa lui Dumnezeu.
[color=red][Offtopic][/color]
Ce se întâmplă pe-aici, dragii mei? Vă rog mult să nu luaţi decizii majore în momente de cumpănă, când sunteţi iritaţi! O să vă treacă (aşa ceva trece) şi va rămâne atitudinea lucidă faţă de subiect. Daţi-mi voie să vă amintesc că aceia care vin după noi sunt mai importanţi decât micile noastre mofturi de moment. Gândiţi-vă la ei când postaţi şi reveniţi-vă. Să încercăm să facem [b]cercetări[/b] pe aici, nu altceva. Prezentaţi-vă în public doar întrebările, rezultatele şi modul în care aţi ajuns la ele. Restul faceţi-o în privat şi mai încercaţi să şi răbdaţi anumite lucruri, că doamne grea-i viaţa asta şi dacă ar fi să reacţionăm la cele mai mici nedreptăţi, n-am mai avea timp de alte lucruri mai nobile. Părerea noastră momentană despre voi doi (dacă ea contează în luarea deciziilor voastre) o puteţi găsi în reputaţia care vă este acordată şi în calificativele voastre.
[color=red][/Offtopic][/color]
Ce se întâmplă pe-aici, dragii mei? Vă rog mult să nu luaţi decizii majore în momente de cumpănă, când sunteţi iritaţi! O să vă treacă (aşa ceva trece) şi va rămâne atitudinea lucidă faţă de subiect. Daţi-mi voie să vă amintesc că aceia care vin după noi sunt mai importanţi decât micile noastre mofturi de moment. Gândiţi-vă la ei când postaţi şi reveniţi-vă. Să încercăm să facem [b]cercetări[/b] pe aici, nu altceva. Prezentaţi-vă în public doar întrebările, rezultatele şi modul în care aţi ajuns la ele. Restul faceţi-o în privat şi mai încercaţi să şi răbdaţi anumite lucruri, că doamne grea-i viaţa asta şi dacă ar fi să reacţionăm la cele mai mici nedreptăţi, n-am mai avea timp de alte lucruri mai nobile. Părerea noastră momentană despre voi doi (dacă ea contează în luarea deciziilor voastre) o puteţi găsi în reputaţia care vă este acordată şi în calificativele voastre.
[color=red][/Offtopic][/color]
Mulţumim
pentru exprimarea părerii tale sincere şi pertinente! Doar asemenea
mesaje pot contribui la adâncirea seriozităţii forumului, ea neputând fi
obţinută altfel.
Într-adevăr,
e trist că (prin „grija” lui sandokhan) subiecte absurde precum cele
de la teorii ale conspiraţiei apar mai vizualizate, dar eu sper că un
ochi isteţ care se uită la reputaţia ce i-o acordăm noi lui sandokhan
descoperă repede părerea noastră despre asemenea bazaconii şi înţelege
că acest forum pune (mai) mare preţ pe [b]libertatea cuvântului[/b], a
ideilor, oricât ar fi acestea de absurde.
Salut prietene! Şi eu sper :) .
[quote author=ConstantinStancu link=topic=159.msg2985#msg2985 date=1326545735]Ai putea să spui dacă vezi vre-o diferenţă între INTELIGENŢĂ şi ÎNŢELEPCIUNE?[/quote]La
om da, există o diferenţă, aşa cum ai exemplificat tu mai jos. Omul nu
are suficientă inteligenţă pentru ca aceasta să poată deveni
şi înţelepciune. Dar la Dumnezeu nu există o asemenea diferenţă, căci a
fi infinit de inteligent este echivalent cu a fi infinit de înţelept.
[b]Dacă eşti infinit de inteligent, înseamnă că ştii tot ce ai nevoie
pentru a fi şi înţelept.[/b][quote]Deci
Puterea Infinită nu este suficientă.[/quote]Exemplul tău nu
demonstrează asta aşa cum verificarea unei teoreme pentru câteva cazuri
particulare nu constituie o demonstraţie a acelei teoreme. Infinitul
este ceva extrem de diferit de finit şi nu ne putem juca aşa simplu cu
el.[quote]Dacă
totuşi există o lume imperfectă în care răul efectiv debordează,
atunci şi în această situaţie ca în oricare alta există două
posibilităţi care, înainte de a cerceta şi a decela lucrurile pot fi
considerate valabile amândouă:
1. Chiar să nu existe Dumnezeu
2. Să existe totuşi Dumnezeu iar răul să fie temporar permis pentru un scop înţelept, scopul neputând fi desoperit decât prin cercetare, ca orice alt fenomen.[/quote]A doua variantă nu este posibilă, fiind incompatibilă cu existenţa unui Dumnezeu infinit de inteligent şi de puternic care, tocmai pe motiv că este [b]infinit[/b] de inteligent şi puternic, este obligatoriu să ştie şi să poată rezolva [b]orice problemă[/b] instantaneu.[quote]Deci nu uita, efectiv nu poate fi contrazisă această afirmaţie, adică aceste cel puțin două alternative.[/quote]E ciudat că eşti atât de sigur. Aici sună puţin a superficialitate. Te rog, [b]aprofundează[/b] ce am spus mai sus![quote]Problema este că dacă nu există Dumnezeu atunci ok! end of story! [/quote]Nu ştiu, mie mi se pare că abia acum începe adevărata poveste a realităţii. Abia o minte eliberată de prejudecăţi poate înţelege profund şi corect realitatea în toată splendoarea sa.[quote]alte motive mult mai subtile[/quote]Nu există motive atât de subtile încât noi să nu le putem înţelege. Mai grav, nu pot exista motive care să fie compatibile cu omnipotenţa şi omniscienţa lui Dumnezeu. Orice tergiversare cât de mică a rezolvării problemei răului denotă că Dumnezeu nu are puterea sau ştiinţa să rezolve această problemă (la urma urmei, extrem de banală, apărută, chipurile, pe fondul unor neînţelegeri puerile cu Satan).[quote]În această situaţie iar se despart două posibilităţi:
1. Dumnezeu ne-a creat dar nu se mai amestecă în treburile noastre şi atunci nu mai avem nici o obligaţie[/quote]Într-un sens mai profund, însăşi creaţia ar fi o imixtiune în „treburile” noastre pentru că nu ne-ar permite să înţelegem modul în care a apărut Universul.[quote]2. Dumnezeu promite în viitor o îndreptare a lucrurilor şi ne explică (numai celor care cercetează, şi mi se pare elementar de firesc lucrul acesta) când şi de ce va face acest lucru şi de ce nu l-a făcut până acum.[/quote]O asemenea atitudine ar fi specifică doar unui om, ale cărui puteri şi cunoştinţe sunt profund limitate. Un Dumnezeu infinit de puternic şi de cunoscător nu mai are de ce să amâne rezolvarea unor probleme (mai ales de o asemenea importanţă).[quote]Există o cauză şi pentru Dumnezeu, dar nu este de dimensiunea competenţei noastre.[/quote]Trebuie să înţelegi ce înseamnă Dumnezeu şi în ce măsură poate acesta să fie efectul unui alt Dumnezeu. Trebuie să înţelegi că Dumnezeu este [b]unic[/b]. De aici rezultă imposibilitatea ca el să fi putut fi creat de către un alt Dumnezeu (şi mai complex decât cel care este deja infinit de complex).[quote]Produsul, întotdeauna este inferior producătorului.[/quote]Aş putea fi de acord cu asta. Dar totul depinde de amănunte. Ce ne facem când produsul este deja infinit de complex? Faţă de cine mai poate fi el inferior?[quote]Şi poate nici nu ne-ar folosi la nimic să ştim cauza.[/quote]Nu există nimic pe lumea asta care să nu ne poată fi folositor. Dacă nu ştim noi astăzi cum să folosim ceva, ar fi o dovadă de crasă aroganţă să credem că nimeni nu va putea folosi acel ceva în viitor. Ce să mai spunem atunci de cunoaşterea cauzei Universului? Păi, cum să nu ne folosească la nimic cunoaşterea cauzei Universului? Dacă asta nu ne foloseşte, atunci ce ne-ar mai putea folosi? Ne sunt cumva mai folositori banii (de exemplu), decât liniştea sufletească oferită de cunoaşterea celor mai profunde taine ale Universului?[quote]Să-ţi spun ceva: Ştii ce diametru are axa turbinei a doua de la Cernavodă? Bănuiesc că nu ştii! Dar asta nu înseamnă că acea turbină nu există. Şi apoi la urma urmei, la ce ţi-ar folosi să şti.[/quote]Păi, eu nu am negat existenţa lui Dumnezeu pe motiv că nu-i cunosc diametrul degetului mare, ci din motive mult mai profunde pentru care nu ar trebui să ajung în preajma lui. Eu nu neg (dacă neg cumva) existenţa turbinei pe vreun motiv banal cum că nu i-aş cunoaşte diametrul (inaccesibil), ci eventual din motivul findamental (care-mi stă la îndemână) că nu pot exista nicăieri atomi din care să fie constituită o turbină atât de specială încât să poată fi comparată cu specialul Dumnezeu.[quote]Așa că unele lucruri nu trebuiesc evaluate (cuantificate) punctual. Este necesar să le tratăm la nivel sistemic. Părerea mea este că toți cei ce gândesc lucrurile la nivel sistemic au mult mai multe șanse de a evalua corect anumite valori decât ceilalți.[/quote]Nu înseamnă că dacă în prezent nu cunosc diametrul, nici nu ar trebui să-l cunosc vreodată. După cum spuneam mai sus, nu ştim noi cât trebuie să ştim. Sau chiar este mai sigur că [b]trebuie să ştim totul[/b], fără nicio limită, sub orice formă, punctual, cuantificat şi oricum altfel vrei tu să fie. Aşadar, nu este necesară nicio limitare a cunoaşterii (la nivel sistemic). Orice cunoaştere, oricât de amănunţită ar fi ea, nu poate fi decât benefică în timp. Adevărul (despre orice) (care nu poate fi obţinut doar prin sinteze şi care, din acest motiv, nu există doar la nivel sistemic, ci şi la orice alt nivel) nu poate fi inutil decât în „mâna” cuiva care nu-l poate înţelege.
1. Chiar să nu existe Dumnezeu
2. Să existe totuşi Dumnezeu iar răul să fie temporar permis pentru un scop înţelept, scopul neputând fi desoperit decât prin cercetare, ca orice alt fenomen.[/quote]A doua variantă nu este posibilă, fiind incompatibilă cu existenţa unui Dumnezeu infinit de inteligent şi de puternic care, tocmai pe motiv că este [b]infinit[/b] de inteligent şi puternic, este obligatoriu să ştie şi să poată rezolva [b]orice problemă[/b] instantaneu.[quote]Deci nu uita, efectiv nu poate fi contrazisă această afirmaţie, adică aceste cel puțin două alternative.[/quote]E ciudat că eşti atât de sigur. Aici sună puţin a superficialitate. Te rog, [b]aprofundează[/b] ce am spus mai sus![quote]Problema este că dacă nu există Dumnezeu atunci ok! end of story! [/quote]Nu ştiu, mie mi se pare că abia acum începe adevărata poveste a realităţii. Abia o minte eliberată de prejudecăţi poate înţelege profund şi corect realitatea în toată splendoarea sa.[quote]alte motive mult mai subtile[/quote]Nu există motive atât de subtile încât noi să nu le putem înţelege. Mai grav, nu pot exista motive care să fie compatibile cu omnipotenţa şi omniscienţa lui Dumnezeu. Orice tergiversare cât de mică a rezolvării problemei răului denotă că Dumnezeu nu are puterea sau ştiinţa să rezolve această problemă (la urma urmei, extrem de banală, apărută, chipurile, pe fondul unor neînţelegeri puerile cu Satan).[quote]În această situaţie iar se despart două posibilităţi:
1. Dumnezeu ne-a creat dar nu se mai amestecă în treburile noastre şi atunci nu mai avem nici o obligaţie[/quote]Într-un sens mai profund, însăşi creaţia ar fi o imixtiune în „treburile” noastre pentru că nu ne-ar permite să înţelegem modul în care a apărut Universul.[quote]2. Dumnezeu promite în viitor o îndreptare a lucrurilor şi ne explică (numai celor care cercetează, şi mi se pare elementar de firesc lucrul acesta) când şi de ce va face acest lucru şi de ce nu l-a făcut până acum.[/quote]O asemenea atitudine ar fi specifică doar unui om, ale cărui puteri şi cunoştinţe sunt profund limitate. Un Dumnezeu infinit de puternic şi de cunoscător nu mai are de ce să amâne rezolvarea unor probleme (mai ales de o asemenea importanţă).[quote]Există o cauză şi pentru Dumnezeu, dar nu este de dimensiunea competenţei noastre.[/quote]Trebuie să înţelegi ce înseamnă Dumnezeu şi în ce măsură poate acesta să fie efectul unui alt Dumnezeu. Trebuie să înţelegi că Dumnezeu este [b]unic[/b]. De aici rezultă imposibilitatea ca el să fi putut fi creat de către un alt Dumnezeu (şi mai complex decât cel care este deja infinit de complex).[quote]Produsul, întotdeauna este inferior producătorului.[/quote]Aş putea fi de acord cu asta. Dar totul depinde de amănunte. Ce ne facem când produsul este deja infinit de complex? Faţă de cine mai poate fi el inferior?[quote]Şi poate nici nu ne-ar folosi la nimic să ştim cauza.[/quote]Nu există nimic pe lumea asta care să nu ne poată fi folositor. Dacă nu ştim noi astăzi cum să folosim ceva, ar fi o dovadă de crasă aroganţă să credem că nimeni nu va putea folosi acel ceva în viitor. Ce să mai spunem atunci de cunoaşterea cauzei Universului? Păi, cum să nu ne folosească la nimic cunoaşterea cauzei Universului? Dacă asta nu ne foloseşte, atunci ce ne-ar mai putea folosi? Ne sunt cumva mai folositori banii (de exemplu), decât liniştea sufletească oferită de cunoaşterea celor mai profunde taine ale Universului?[quote]Să-ţi spun ceva: Ştii ce diametru are axa turbinei a doua de la Cernavodă? Bănuiesc că nu ştii! Dar asta nu înseamnă că acea turbină nu există. Şi apoi la urma urmei, la ce ţi-ar folosi să şti.[/quote]Păi, eu nu am negat existenţa lui Dumnezeu pe motiv că nu-i cunosc diametrul degetului mare, ci din motive mult mai profunde pentru care nu ar trebui să ajung în preajma lui. Eu nu neg (dacă neg cumva) existenţa turbinei pe vreun motiv banal cum că nu i-aş cunoaşte diametrul (inaccesibil), ci eventual din motivul findamental (care-mi stă la îndemână) că nu pot exista nicăieri atomi din care să fie constituită o turbină atât de specială încât să poată fi comparată cu specialul Dumnezeu.[quote]Așa că unele lucruri nu trebuiesc evaluate (cuantificate) punctual. Este necesar să le tratăm la nivel sistemic. Părerea mea este că toți cei ce gândesc lucrurile la nivel sistemic au mult mai multe șanse de a evalua corect anumite valori decât ceilalți.[/quote]Nu înseamnă că dacă în prezent nu cunosc diametrul, nici nu ar trebui să-l cunosc vreodată. După cum spuneam mai sus, nu ştim noi cât trebuie să ştim. Sau chiar este mai sigur că [b]trebuie să ştim totul[/b], fără nicio limită, sub orice formă, punctual, cuantificat şi oricum altfel vrei tu să fie. Aşadar, nu este necesară nicio limitare a cunoaşterii (la nivel sistemic). Orice cunoaştere, oricât de amănunţită ar fi ea, nu poate fi decât benefică în timp. Adevărul (despre orice) (care nu poate fi obţinut doar prin sinteze şi care, din acest motiv, nu există doar la nivel sistemic, ci şi la orice alt nivel) nu poate fi inutil decât în „mâna” cuiva care nu-l poate înţelege.
Mulţumesc
pentru susţinerea cu argumente atât de clare, David! Într-adevăr, e
revoltător (în sensul moale, evident, al cuvântului) să vezi că mai
există oameni care mai cred încă în Dumnezeu (mai ales dacă pui
sentiment în asta). Dar nu trebuie să uităm că există încă şi oameni
care mai cred că Pământul este plat sau că astronauţii nu au ajuns pe
Lună.
Încearcă [url=http://abelcavasi.blogspot.com/2010/12/viteza-de-scapare-si-gaurile-negre.html]raţionamentele mele[/url]. Dacă nu eşti mulţumit, spune aici ce ţi se pare dubios.
[quote="curiosul"]EVRIKA!
EVRIKA!!EVRIKA!!
EVRICA!!!EVRIKA!!!EVRIKA!!!
EVRIKA!!!!EVRIKA!!!!EVRIKA!!!!EVRIKA!!!!
Am gasit relatia de recurenta intre n si P(n) !
Am gasit relatia care "transforma" n in P(n) !!
Atat de simpla !!!
Deja...situatia se complica !!!![/quote]
EVRIKA!!EVRIKA!!
EVRICA!!!EVRIKA!!!EVRIKA!!!
EVRIKA!!!!EVRIKA!!!!EVRIKA!!!!EVRIKA!!!!
Am gasit relatia de recurenta intre n si P(n) !
Am gasit relatia care "transforma" n in P(n) !!
Atat de simpla !!!
Deja...situatia se complica !!!![/quote]
[quote="curiosul"]Este o gresela sa fi sigur de ceva, AMOT.
Este valabil si pentru mine.
Poate ca ma insel.[/quote]
Este valabil si pentru mine.
Poate ca ma insel.[/quote]
Prefer
să te bucuri aici cu noi în public şi să te înşeli decât să duci cu
tine în mormânt gânduri preţioase pe care numai tu le-ai fi putut avea!
În varianta clasică avem formula
[tex]{v_{sc}=\sqrt{2\frac{GM}{R}}}[/tex]
pentru viteza de scăpare.
Eu
nu am găsit în cărţi o altă variantă a vitezei de scăpare relativiste.
Spuneam că formula (relativistă) scrisă de mine diferă de cea clasică,
nu de cea scrisă de alţii.
Nu, nu-ţi pot arăta, pentru că nu am găsit-o nici eu. Tocmai de aceea am fost nevoit s-o deduc eu însumi.
Ce treabă are darwinismul cu existenţa lui Dumnezeu? Aici nu discutăm dacă suntem sau nu suntem de acord cu darwinismul.
Ok,
dar asta nu înseamnă că, într-adevăr, n-ar exista mulţi oameni de
ştiinţă care să creadă încă în Dumnezeu, aşa cum sunt încă mulţi care
mai cred în găurile negre sau în Big Bang şi aşa cum nu de mult mai
credeau încă în faptul că un obiect mai greu decât aerul nu poate
zbura.
Iată nişte argumente solide de care aflu şi eu acum! E bine de ştiut...
[quote author=David link=topic=159.msg3028#msg3028 date=1326639708]imi place sa-mi sustin fratii atei :)[/quote]Ce fain sună! E pentru prima dată când mi se spune aşa (cu o sinceritate pe care am simţit-o).
[quote author=ConstantinStancu link=topic=159.msg3032#msg3032 date=1326640944]
Problema cea mai ciudată care se poate pune este:
Există un Dumnezeu Atotputernic care cere supunere, are intenția să ne judece, dar care să nu fie înstare să ne comunice (să ne informeze) cine este, ce vrea și unde este?[/quote]Păi, mie nu mi se pare ciudată deloc! Răspunsul are doar o singură posibilitate dintre „da” şi „nu”. Şi sunt convins că „nu”-ul înclină clar această balanţă, având o greutate incomparabil mai mare decât „da”-ul.
Problema cea mai ciudată care se poate pune este:
Există un Dumnezeu Atotputernic care cere supunere, are intenția să ne judece, dar care să nu fie înstare să ne comunice (să ne informeze) cine este, ce vrea și unde este?[/quote]Păi, mie nu mi se pare ciudată deloc! Răspunsul are doar o singură posibilitate dintre „da” şi „nu”. Şi sunt convins că „nu”-ul înclină clar această balanţă, având o greutate incomparabil mai mare decât „da”-ul.
[quote author=cimpean GABRIELL link=topic=159.msg3034#msg3034 date=1326642684]
Si ce sa credem noi muritorii astia simplii...ca sintem produsul unor accidente repetate alle materiei.[/quote]Nicidecum. Cei care spun că am apărut din întâmplare greşesc aproape la fel ca şi cei care spun că ne-a creat Dumnezeu. Nu suntem accidente, ci suntem [b]consecinţe[/b] fireşti ale tuturor legilor naturii.[quote]Si oricum mai ramin multe intrebari...de unde aparut materia,cine a gindit universul...sa fie materia inteligenta...bla bla bla. ::) ::)
[/quote]Dacă răspundem la întrebarea „de unde a apărut materia”, răspundem la toate celelalte întrebări. Şi culmea, cel mai mulţumitor răspuns este că materia a apărut [b]din nimic[/b]. Orice alt răspuns este nemulţumitor. Mai mult, [url=http://abelcavasi.blogspot.com/2007/11/cum-aprut-universul-majoritatea.html]matematica ne dă un pont[/url] pe care îl putem folosi în acest sens: o infinitate de nimicuri nu este obligatoriu tot un nimic!
Si ce sa credem noi muritorii astia simplii...ca sintem produsul unor accidente repetate alle materiei.[/quote]Nicidecum. Cei care spun că am apărut din întâmplare greşesc aproape la fel ca şi cei care spun că ne-a creat Dumnezeu. Nu suntem accidente, ci suntem [b]consecinţe[/b] fireşti ale tuturor legilor naturii.[quote]Si oricum mai ramin multe intrebari...de unde aparut materia,cine a gindit universul...sa fie materia inteligenta...bla bla bla. ::) ::)
[/quote]Dacă răspundem la întrebarea „de unde a apărut materia”, răspundem la toate celelalte întrebări. Şi culmea, cel mai mulţumitor răspuns este că materia a apărut [b]din nimic[/b]. Orice alt răspuns este nemulţumitor. Mai mult, [url=http://abelcavasi.blogspot.com/2007/11/cum-aprut-universul-majoritatea.html]matematica ne dă un pont[/url] pe care îl putem folosi în acest sens: o infinitate de nimicuri nu este obligatoriu tot un nimic!
[quote author=pavel link=topic=159.msg3048#msg3048 date=1326659996]însemnătatea
expresiei este că tinde spre 0 nu că este 0.[/quote]Ceea ce pentru om
„tinde”, pentru natură „este”. Omul nu poate percepe infinitul, ci doar
numere „apropiate” de infinit. Dar asta nu înseamnă că natura nu poate
fi infinită, fără să-i „pese” dacă omul o înţelege sau nu. Omul nu va
putea crea niciodată realitatea pornind de la nimic tocmai pentru că
omul nu percepe infinitul, nu îl poate număra. Dar natura poate. Ceea ce
pentru om este infinit potenţial, pentru natură este infinit actual.[quote]Cum
infinitul nu este un număr real, în acest sistem
[url=http://www.mathsisfun.com/calculus/limits-infinity.html]1/∞ este
nedefinit[/url].[/quote]Expresia poate fi uşor definită în mulţimea
barată a numerelor reale, adică mulţimea numerelor reale la care se
adaugă cele două infinituri, pozitiv şi negativ.[quote]Sunt
sisteme de numere unde 1/∞ este un
[url=http://en.wikipedia.org/wiki/0.999...#In_alternative_number_systems]număr
infinitezimal[/url], însă acolo sunt şi mai multe numere infinite.[/quote]Toate
aceste complicaţii apar doar în mintea omului, care nu poate percepe
infinitul şi încearcă să dea o valoare concretă expresiei ∞·0.
Pontul matematic de care vorbeam transcende mintea umană, dar este cea
mai bună propunere (filozofică) posibilă pentru a explica apariţia
lumii din nimic, mult mai bună decât orice altă explicaţie bazată pe
vreun creator.
Interesantă conjectură! Ea se verifică cel puţin până la 10^65+1. Bravo, AMOT!
Da, aşa este.
Dată
fiind conservativitatea câmpului gravitaţional, un corp aflat la
infinit care porneşte din repaus spre masa dată va atinge la suprafaţa
acesteia tocmai viteza de scăpare. Deci cred că nu sunt necesare calcule
suplimentare.
Singura diferenţă este că la energia potenţială de la infinit adaugi energia cinetică (relativistă) dată de viteza iniţială.
Da, aş putea, dar cred că şi tu poţi.
Atunci va trebui să aştepţi până când voi avea timp şi chef de aşa ceva.
Dând o căutare pe Google după „[url=https://www.google.com/search?client=ubuntu&channel=fs&q=relativistic+escape+velocity&ie=utf-8&oe=utf-8]relativistic escape velocity[/url]” am dat peste [url=http://www.mrelativity.net/RelEscapeVelocityPotKinEnergy/Relativistic%20Escape%20Velocity%20using%20Relativistic%20Forms%20of%20Potential%20and%20Kinetic%20Energy.htm]rezultatul domnului Joseph A. Rybczyk[/url]. Cum ţi se pare acest rezultat? Poţi să-mi spui unde este greşeala?
[quote="virtual_inside"]Ma
intereseaza o formula, eventual deducerea ei, folosind relativitatea
generala a lui Einstein pentru escape velocity...[/quote]Când o s-o
găseşti, arată-mi-o şi mie ca să-ţi arăt cât e de greşită (formula sau
deducerea ei).
Depăşirea
este permisă doar dacă ai spaţiu suficient ca să nu treci peste linia
continuă care se află la mai puţin de 50 de metri de trecerea la nivel.
[quote author=ar cobra 68 link=topic=5829.msg40293#msg40293 date=1326958106]Daca
esti angajat si scoti diagrama si cu un mesaj din partea firmei care te
obliga sa depasesti programul comutai toata amenda pe firma sau
disponent si aratai ca nu esti tu personal de acord cu ce iti cer ei.[/quote]Te poate obliga firma să depăşeşti programul?
Sper
că nu vorbeşti serios... Firma nu are cum să plătească toate
consecinţele legale la care te supui când depăşeşti programul. Ce te
faci dacă ucizi un om cu programul depăşit?
Singurul
organ care îţi poate permite să încalci o lege este legiuitorul însuşi.
Dacă firma este atât de presată şi are argumente, va face o cerere la
organul competent care te poate sancţiona pe tine ca şi conducător auto.
În consecinţă, va primi o derogare sub forma unui act scris pe care
ţi-l va transmite ţie şi doar aşa te vei putea disculpa în faţa legii.
[quote author=steluste2005 link=topic=5829.msg40345#msg40345 date=1326985887]amenda de la 6000 la 10000 lei aplicabila intreprinderi/operatorului de transport rutier.[/quote]Mulţumesc
pentru observaţia bine fondată! Aici se vede un exemplu în care
contează experienţa (eu am învăţat doar teoria ce mi-a fost necesară la
examene). Se pare că, într-adevăr, firma este cea care plăteşte (amenda,
desigur, nu celelalte consecinţe).
Ok.
Dar atunci cum decurge relaţia dintre şofer şi firmă? Dacă şoferul
depăşeşte programul fără voia firmei, este sancţionat de firmă? Sau cum
îşi manifestă firma voinţa ca tu să depăşeşti programul? Este suficient
un simplu mesaj pe telefon ca tu să accepţi depăşirea de program? Ce
mijloace legale ai să lupţi împotriva firmei dacă aceasta nu recunoaşte
că te-a obligat să depăşeşti programul? În contractul de muncă se
stipulează asemenea situaţii?
Mulţumesc!
Adică poţi depăşi cu trecerea peste linia continuă?
Sunt de acord cu asta. Dar ai văzut vreodată linie discontinuă la mai puţin de 50 de metri după calea ferată?
Foarte interesant şi drăguţ! Felicitări inventatorului!
Am
un [url=http://www.gsmarena.com/nokia_6710_navigator-2687.php]Nokia
6710 navigator[/url]. Oare l-aş putea folosi ca receptor GPS pe laptop
(linux, Ubuntu) sau trebuie să-mi cumpăr receptor GPS separat?
Ok, am mai învăţat ceva. Mulţumesc!
Încântător
filmuleţul şi foarte bine ales fondul muzical, Gabi! Felicitări
realizatorului Ungureanu Radu! Mulţumim pentru o aşa delectare de câteva
minute, care merită văzută!
Totuşi,
Gabi, dincolo de tot ceea ce vezi în filmuleţ se află [b]adevărul[/b].
După ce trec toate cele pe care le poţi vedea în filmuleţ, rămâne
adevărul. Adevărul este imuabil, veşnic. Oricât
de complexă şi frumoasă pare lumea din jurul nostru, [b]faptul că totul
rezultă din nimic este şi mai complex, şi mai frumos[/b]. Atât de
complex, atât de frumos, încât merită făcut efortul de a-l înţelege.
Un
exemplu care ne este mai la îndemână îl constituie lumea complexă a
matematicii. Matematica este plină de noţiuni, de teoreme, de tot felul
de calcule lungi şi laborioase. Şi, culmea, totul rezultă dintr-o bază
simplă de câteva axiome grupate în jurul noţiunii de [b]mulţime vidă[/b]
şi mulţimi formate cu mulţimea vidă.
Să înţeleg că şoferul nu are nicio obligaţie în legătură cu ora afişată?
[quote="curiosul"]Spre exemplu, in sirul 1,4,13,40,...,n
termenii sunt 1+(3^1) , 1+(3^1)+(3^2) , 1+(3^1)+(3^2)+3^3) , ...1+(3^1)+(3^2)+(3^3)+...+(3^n)
Termenul n din acest sir nu poate fi exprimat decat cu ajutorul acestei functii perioada: [/quote]Termenul n poate fi exprimat cu
termenii sunt 1+(3^1) , 1+(3^1)+(3^2) , 1+(3^1)+(3^2)+3^3) , ...1+(3^1)+(3^2)+(3^3)+...+(3^n)
Termenul n din acest sir nu poate fi exprimat decat cu ajutorul acestei functii perioada: [/quote]Termenul n poate fi exprimat cu
[tex]{T_n=\sum_{k=1}^{n}{(1+3^k)}}[/tex].
Da,
aşa e corect! Scuze pentru neatenţie! Trebuia să-l pun pe 1 în afara
sumei şi atunci avea forma pe care i-ai dat-o tu, Răzvan. Dar forma ta e
cea mai frumoasă, cea mai condensată a termenului lui curiosul.
Ipoteză:
deplasarea spre roşu a liniilor spectrale este un
[url=http://en.wikipedia.org/wiki/Relativistic_Doppler_effect#Transverse_Doppler_effect]efect
Doppler transversal[/url], datorat rotaţiilor. Cu cât privim mai
departe în Univers, cu atât vitezele transversale pe care le întâlnim
sunt mai mari pentru că întâlnim corpuri care fac parte din sisteme mai
mari.
Aş dori să ştiu care sunt părerile voastre despre această ipoteză. Având în vedere cele spuse de teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet, ar rezulta că şi Galaxia noastră se roteşte în jurul unui Centru comun, iar viteza de deplasare a Galaxiei pe orbita ei în jurul acestui Centru comun ar fi cu mult mai mare decât viteza de deplasare a Soarelui prin Galaxie. Desigur, tot în baza teoremei de recurenţă, şi acel Centru comun ar trebui să se rotească şi el (împreună cu noi) în jurul altui Supercentru, apoi Megacentru, Gigacentru şi aşa mai departe, în funcţie de ce denumiri le vom da noi în viitor.
Această ipoteză ar explica de ce corpurile mai îndepărtate apar şi mai deplasate spre roşu. De asemenea, ar prezice că există în Univers corpuri faţă de care ne rotim diferenţiat, aşa cum un om de pe suprafaţa Pământului se roteşte diferit faţă de centrul Pământului, apoi faţă de Soare şi apoi faţă de Galaxie.
Ce părere aveţi?
Aş dori să ştiu care sunt părerile voastre despre această ipoteză. Având în vedere cele spuse de teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet, ar rezulta că şi Galaxia noastră se roteşte în jurul unui Centru comun, iar viteza de deplasare a Galaxiei pe orbita ei în jurul acestui Centru comun ar fi cu mult mai mare decât viteza de deplasare a Soarelui prin Galaxie. Desigur, tot în baza teoremei de recurenţă, şi acel Centru comun ar trebui să se rotească şi el (împreună cu noi) în jurul altui Supercentru, apoi Megacentru, Gigacentru şi aşa mai departe, în funcţie de ce denumiri le vom da noi în viitor.
Această ipoteză ar explica de ce corpurile mai îndepărtate apar şi mai deplasate spre roşu. De asemenea, ar prezice că există în Univers corpuri faţă de care ne rotim diferenţiat, aşa cum un om de pe suprafaţa Pământului se roteşte diferit faţă de centrul Pământului, apoi faţă de Soare şi apoi faţă de Galaxie.
Ce părere aveţi?
[quote author=cimpean GABRIELL link=topic=159.msg3227#msg3227 date=1327164887]Mai cred ca exista viata superioara noua[/quote]Şi eu cred asta. Ba chiar sunt convins. Există extratereştrii, dar aceştia nu sunt dumnezei atotputernici.
[quote author=silviu link=topic=159.msg3230#msg3230 date=1327169765]Pe
linga materie si energie exista si informatie.Iar informatia nu poate
exista in afara unei constiinte.[/quote]Frumoasă şi profundă încercare!
Chiar dacă nu este nouă. Ok. Doar că, aşa cum au sugerat David şi
Dagothur mai jos... În primul rând, nu există separat materie şi
energie. Ele există doar împreună. Nu există materie fără energie sau
energie care să nu fie a materiei. Câmpul este materie, chiar dacă nu
este substanţă.
De
asemenea, nu există materie fără informaţie sau informaţie în absenţa
materiei. Un CD este plin de informaţie pentru un om, dar este lipsit
de acea informaţie pentru o furnică. Informaţia este
[b]semnificaţia[/b] pe care o dăm noi materiei. Materia nu are
semnificaţie intrinsecă, ci doar semnificaţia pe care i-o oferă fiinţa
practică, fiinţa care are scopuri. Şi
o piatră conţine informaţie, atât de multă informaţie, încât o
civilizaţie cu un milion de ani mai avansată decât a noastră ar putea
afla dintr-o singură piatră când s-a născut Aristotel sau câte planete
are steaua Antares. În acest sens (şi numai în acesta!), am putea accepta că informaţia nu există în afara unei conştiinţe.
Dar
trebuie înţeles de aici că existenţa şi valoarea informaţiei nu
implică existenţa unei Conştiinţe universale, abstracte, omniprezente. E
adevărat, putem identifica toată informaţia din Univers cu Dumnezeul
însuşi, dar atunci calităţile pe care i le atribuim de regulă lui
Dumnezeu se reduc considerabil. Un asemenea Dumnezeu nu ar mai putea fi
înzestrat cu obiective, nu ar mai avea niciun interes în modificarea
Universului. Pentru El, Universul este finalizat, perfect,
imperfectibil. Ori noi, desigur, vorbim aici de un Dumnezeu viu, cu
obiective, dependent de timp, poate chiar răzbunător.[quote]Abel
cu el ai putea avea o discutie interesanta legata de existenta lui
Dumnezeu si poate te convingi ca totusi exista ca sa ai o speranta
legata de viitorul vesnic. :)[/quote]Este
liber să ne prezinte ideile sale. Este liber să vină aici, în public,
unde nu avem nimic de ascuns, ci dimpotrivă, dorim să dăruim şi
celorlalţi din frământările noastre pentru ca adevărul să nu se stingă
odată cu noi.
[quote="virgil"]Cat
priveste rotirile si deplasarile formatiunilor galactice, prin modul
nostru de perceptie, cred ca se pot compara cu deriva continentelor,
incet dar sigur.[/quote]Într-adevăr, continentele se mişcă foarte încet.
Dar această mişcare înceată este raportată doar la suprafaţa
Pământului, nu şi la centrul său. Aşadar, faţă de un observator din ce
în ce mai îndepărtat, Pământul, cu toate continentele sale, se va mişca
din ce în ce mai repede. Din acest motiv, pentru un observator
îndepărtat, suprafaţa continentelor va fi deplasată spre roşu.
[quote="nic"]Salut, prea multa rotire la rotire și iarăși rotire în care amețesc....
TEORII[/quote]Salut, nic! Sincer, nu înţeleg ce vrei să spui. Nu eşti de acord cu ipoteza mea? Gândeşte-te ce implicaţii ar avea ea dacă ar fi corectă!
Amănunte găsiţi pe blogul meu. Am scris acolo [url=http://abelcavasi.blogspot.com/2012/01/deplasarea-spre-rosu-este-efect-doppler.html]un articol recent[/url] cu următorul conţinut:
[quote="Pe blogul său, Abel Cavaşi"]
[color=blue]Având în vedere faptul că nu sunt de acord cu Big Bangul, am fost pus în situaţia de a căuta o altă explicaţie pentru deplasarea spre roşu a liniilor spectrale observate la corpurile îndepărtate. Ei bine, din punctul meu de vedere, deplasarea spre roşu este tot un efect Doppler, dar un efect Doppler transversal!
Mai mult, această ipoteză (că e vorba, de fapt, de o ipoteză) este în acord cu consecinţele teoremei de recurenţă a formulelor lui Frenet. În baza acestei teoreme, rezultă obligatoriu că nu doar Pământul se roteşte în jurul Soarelui sau Soarele în jurul Galaxiei, ci chiar şi Galaxia se roteşte în jurul unui Centru comun. Mai departe, acest Centru comun se roteşte şi el în jurul unui alt Supercentru, apoi Supercentrul se roteşte în jurul unui Megacentru, Megacentrul în jurul unui Gigacentru şi aşa mai departe (denumirile pe care le-am dat acestor centre sunt primitive şi vă las pe voi să găsiţi altele mai bune).
În acest context, să observăm că, pe măsură ce sistemul considerat este mai mare, cresc şi vitezele corpurilor implicate. Mai precis, dacă viteza de translaţie a unui om în jurul centrului Pământului este de ordinul sutelor de metri pe secundă, deja viteza Pământului în jurul Soarelui este de ordinul zecilor de kilometri pe secundă. Apoi, viteza Soarelui faţă de Galaxie este de ordinul sutelor de kilometri pe secundă. Atunci nu este greu să presupunem că viteza Galaxiei faţă de Centrul comun este mult mai mare decât viteza Soarelui faţă de Galaxie. De asemenea, ar rezulta că viteza de translaţie a Centrului comun faţă de Supercentru este mai mare decât viteza de translaţie a Galaxiei faţă de Centrul comun, apoi viteza de translaţie a Supercentrului faţă de Megacentru ar fi mai mare decât viteza de translaţie a Centrului faţă de Supercentru şi aşa mai departe. Mai condensat spus, viteza de translaţie a Centrului de ordinul n faţă de Centrul de ordinul n+1 este mai mare decât viteza de translaţie a Centrului de ordinul n-1 faţă de Centrul de ordinul n.
Dealtfel, nici nu ştiu dacă ultima constatare este o ipoteză sau nu. Chiar am impresia că poate fi dedusă din teorema de recurenţă. Aşa cum am arătat într-un material anterior, produsul dintre o viteză de rotaţie a unui sistem şi viteza lui de translaţie nu depinde de ordinul sistemului. Doar că o concretizare în acest sens ar necesita elaborarea noţiunilor pentru a vorbi de viteza medie de rotaţie a unui sistem în relaţie cu viteza sa de translaţie sau de momentul său cinetic propriu în relaţie cu impulsul. Oricum ar fi, această consecinţă a teoremei de recurenţă sugerează posibilitatea utilizării ei în cosmologie, permiţându-ne pe viitor să deducem (nu să presupunem) că vitezele de translaţie (rotaţie) ale sistemelor mari sunt mai mari (mici) decât ale sistemelor mici.
Ok, să trecem mai departe. Deci, am presupus că deplasarea spre roşu se datorează vitezelor de translaţie din ce în ce mai mari ale sistemelor din ce în ce mai îndepărtate. Cu cât privim mai departe, cu atât putem vedea sub acelaşi unghi sisteme mai mari. Ba, mai mult, cu cât privim mai departe, scad şansele noastre de a mai vedea sisteme mici. Şi cum, în conformitate cu raţionamentul anterior, sistemelor mari le corespund viteze de translaţie (rotaţie) mari (mici), rezultă şi faptul că cu cât privim mai departe, cu atât vedem viteze de translaţie mai mari.
Acum se pune problema de ce vedem mai multă deplasare spre roşu decât spre albastru. Răspunsul ni-l dă următoarele observaţii. Să presupunem că vedem un sistem îndepărtat cu planul de rotaţie perpendicular pe raza vizuală. În acest caz, toate componentele sale vor prezenta efect Doppler transversal, deoarece acest efect nu depinde de sensul de mişcare. Apoi, să presupunem că vedem un sistem îndepărtat cu planul său de rotaţie paralel cu raza vizuală. În acest caz, cel mult sfertul componentelor care se apropie de noi vor fi deplasate spre albastru, restul de trei sferturi (un sfert care se îndepărtează, un sfert care merge spre stânga (sau în sus) şi un sfert care merge spre dreapta (sau în jos)) vor fi deplasate spre roşu. Şi cum orice altă poziţie ar avea sistemul îndepărtat, ea poate fi descompusă în acestea două analizate, rezultă că deplasarea spre roşu este mult mai probabilă decât cea spre albastru.
Desigur, aceste raţionamente sunt valabile pentru orice direcţie în care am privi. În orice direcţie privim cu telescoapele, creşte probabilitatea ca privind mai departe să vedem doar sisteme mai mari, cărora să le aplicăm raţionamentele de mai sus.
Însă, după cum observaţi, ipoteza din acest material face previziunea că există un Centru în jurul căruia se roteşte Galaxia, un Supercentru în jurul căruia se roteşte Centrul, un Megacentru în jurul căruia se roteşte Supercentrul şi aşa mai departe, la infinit. Dacă se vor descoperi asemenea centre, atunci ipoteza efectului Doppler transversal va trebui (re)luată serios în discuţie, eliminând pentru totdeauna din Fizică toate presupunerile privind absurdul Big Bang.[/color][/quote]
Vă aştept cu păreri pro şi contra acestei ipoteze, precum şi cu păreri despre ce demersuri ar trebui să întreprindem în societatea fizicienilor şi astronomilor dacă ea este corectă.
[quote="nic"]Salut, prea multa rotire la rotire și iarăși rotire în care amețesc....
TEORII[/quote]Salut, nic! Sincer, nu înţeleg ce vrei să spui. Nu eşti de acord cu ipoteza mea? Gândeşte-te ce implicaţii ar avea ea dacă ar fi corectă!
Amănunte găsiţi pe blogul meu. Am scris acolo [url=http://abelcavasi.blogspot.com/2012/01/deplasarea-spre-rosu-este-efect-doppler.html]un articol recent[/url] cu următorul conţinut:
[quote="Pe blogul său, Abel Cavaşi"]
[color=blue]Având în vedere faptul că nu sunt de acord cu Big Bangul, am fost pus în situaţia de a căuta o altă explicaţie pentru deplasarea spre roşu a liniilor spectrale observate la corpurile îndepărtate. Ei bine, din punctul meu de vedere, deplasarea spre roşu este tot un efect Doppler, dar un efect Doppler transversal!
Mai mult, această ipoteză (că e vorba, de fapt, de o ipoteză) este în acord cu consecinţele teoremei de recurenţă a formulelor lui Frenet. În baza acestei teoreme, rezultă obligatoriu că nu doar Pământul se roteşte în jurul Soarelui sau Soarele în jurul Galaxiei, ci chiar şi Galaxia se roteşte în jurul unui Centru comun. Mai departe, acest Centru comun se roteşte şi el în jurul unui alt Supercentru, apoi Supercentrul se roteşte în jurul unui Megacentru, Megacentrul în jurul unui Gigacentru şi aşa mai departe (denumirile pe care le-am dat acestor centre sunt primitive şi vă las pe voi să găsiţi altele mai bune).
În acest context, să observăm că, pe măsură ce sistemul considerat este mai mare, cresc şi vitezele corpurilor implicate. Mai precis, dacă viteza de translaţie a unui om în jurul centrului Pământului este de ordinul sutelor de metri pe secundă, deja viteza Pământului în jurul Soarelui este de ordinul zecilor de kilometri pe secundă. Apoi, viteza Soarelui faţă de Galaxie este de ordinul sutelor de kilometri pe secundă. Atunci nu este greu să presupunem că viteza Galaxiei faţă de Centrul comun este mult mai mare decât viteza Soarelui faţă de Galaxie. De asemenea, ar rezulta că viteza de translaţie a Centrului comun faţă de Supercentru este mai mare decât viteza de translaţie a Galaxiei faţă de Centrul comun, apoi viteza de translaţie a Supercentrului faţă de Megacentru ar fi mai mare decât viteza de translaţie a Centrului faţă de Supercentru şi aşa mai departe. Mai condensat spus, viteza de translaţie a Centrului de ordinul n faţă de Centrul de ordinul n+1 este mai mare decât viteza de translaţie a Centrului de ordinul n-1 faţă de Centrul de ordinul n.
Dealtfel, nici nu ştiu dacă ultima constatare este o ipoteză sau nu. Chiar am impresia că poate fi dedusă din teorema de recurenţă. Aşa cum am arătat într-un material anterior, produsul dintre o viteză de rotaţie a unui sistem şi viteza lui de translaţie nu depinde de ordinul sistemului. Doar că o concretizare în acest sens ar necesita elaborarea noţiunilor pentru a vorbi de viteza medie de rotaţie a unui sistem în relaţie cu viteza sa de translaţie sau de momentul său cinetic propriu în relaţie cu impulsul. Oricum ar fi, această consecinţă a teoremei de recurenţă sugerează posibilitatea utilizării ei în cosmologie, permiţându-ne pe viitor să deducem (nu să presupunem) că vitezele de translaţie (rotaţie) ale sistemelor mari sunt mai mari (mici) decât ale sistemelor mici.
Ok, să trecem mai departe. Deci, am presupus că deplasarea spre roşu se datorează vitezelor de translaţie din ce în ce mai mari ale sistemelor din ce în ce mai îndepărtate. Cu cât privim mai departe, cu atât putem vedea sub acelaşi unghi sisteme mai mari. Ba, mai mult, cu cât privim mai departe, scad şansele noastre de a mai vedea sisteme mici. Şi cum, în conformitate cu raţionamentul anterior, sistemelor mari le corespund viteze de translaţie (rotaţie) mari (mici), rezultă şi faptul că cu cât privim mai departe, cu atât vedem viteze de translaţie mai mari.
Acum se pune problema de ce vedem mai multă deplasare spre roşu decât spre albastru. Răspunsul ni-l dă următoarele observaţii. Să presupunem că vedem un sistem îndepărtat cu planul de rotaţie perpendicular pe raza vizuală. În acest caz, toate componentele sale vor prezenta efect Doppler transversal, deoarece acest efect nu depinde de sensul de mişcare. Apoi, să presupunem că vedem un sistem îndepărtat cu planul său de rotaţie paralel cu raza vizuală. În acest caz, cel mult sfertul componentelor care se apropie de noi vor fi deplasate spre albastru, restul de trei sferturi (un sfert care se îndepărtează, un sfert care merge spre stânga (sau în sus) şi un sfert care merge spre dreapta (sau în jos)) vor fi deplasate spre roşu. Şi cum orice altă poziţie ar avea sistemul îndepărtat, ea poate fi descompusă în acestea două analizate, rezultă că deplasarea spre roşu este mult mai probabilă decât cea spre albastru.
Desigur, aceste raţionamente sunt valabile pentru orice direcţie în care am privi. În orice direcţie privim cu telescoapele, creşte probabilitatea ca privind mai departe să vedem doar sisteme mai mari, cărora să le aplicăm raţionamentele de mai sus.
Însă, după cum observaţi, ipoteza din acest material face previziunea că există un Centru în jurul căruia se roteşte Galaxia, un Supercentru în jurul căruia se roteşte Centrul, un Megacentru în jurul căruia se roteşte Supercentrul şi aşa mai departe, la infinit. Dacă se vor descoperi asemenea centre, atunci ipoteza efectului Doppler transversal va trebui (re)luată serios în discuţie, eliminând pentru totdeauna din Fizică toate presupunerile privind absurdul Big Bang.[/color][/quote]
Vă aştept cu păreri pro şi contra acestei ipoteze, precum şi cu păreri despre ce demersuri ar trebui să întreprindem în societatea fizicienilor şi astronomilor dacă ea este corectă.
[quote="AMOT"]La
ce distanta fata de zona centrala a Universului se afla
Soarele?[/quote]Nu este vorba despre un singur centru, ci despre mai
multe. Deci nu este vorba despre o singură distanţă, ci despre mai
multe.
[quote="mm"]Abel, e posibil sa ai dreptate in ipoteza pe care ai emis-o. Respectiv, ar trebui sa se observe astronomic atat deplasarea spre rosu cat si cea spre albastru. Ar trebui intrebate cunostintele noastre de pe "stronomy" daca ei inregistreaza si deplasarea spre albastru.
. In conditii de laborator s-a inregistrat deplasarea spre albastru si -cel putin odata- am semnalat acest lucru aici pe forum. [/quote]Mulţumesc pentru susţinere! Mulţumesc pentru că ai citit cu atenţie materialul! Da, o să încerc să deschid şi acolo pe astronomy un topic. Sunt curios ce reacţii vor avea.
[quote="CAdi"]Aceasta ipoteza induce concluzia ca galaxiile,supergalaxiile,roiurile de galaxii se ,,rotesc'' in jurul unei axe comune care este falsa dupa parerea mea.[/quote]Excelent, Adi! Într-adevăr, apare câte o axă pentru fiecare ordin şi una generală pentru toate ordinele. Dar ce ce crezi că ar fi falsă o asemenea concluzie? Apropo, ai înţeles ce spune [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t156-teorema-de-recurena-a-formulelor-lui-frenet#2003]teorema de recurenţă[/url]? Ai înţeles ce [b]ne obligă[/b] această teoremă să înţelegem?
[quote]Efectul Doppler relativist se datoreaza conform teoriei lui Einstein, deformarilor spatiu - timp si faptului ca spatiu se ,,intinde''.[/quote]Mă tem că n-ai înţeles despre ce efect Doppler vorbim noi aici... Eu zic că merită să mai aprofundezi chestiunea. Poate chiar îţi vine o idee interesantă şi corectă...
[quote="mm"]Abel, e posibil sa ai dreptate in ipoteza pe care ai emis-o. Respectiv, ar trebui sa se observe astronomic atat deplasarea spre rosu cat si cea spre albastru. Ar trebui intrebate cunostintele noastre de pe "stronomy" daca ei inregistreaza si deplasarea spre albastru.
. In conditii de laborator s-a inregistrat deplasarea spre albastru si -cel putin odata- am semnalat acest lucru aici pe forum. [/quote]Mulţumesc pentru susţinere! Mulţumesc pentru că ai citit cu atenţie materialul! Da, o să încerc să deschid şi acolo pe astronomy un topic. Sunt curios ce reacţii vor avea.
[quote="CAdi"]Aceasta ipoteza induce concluzia ca galaxiile,supergalaxiile,roiurile de galaxii se ,,rotesc'' in jurul unei axe comune care este falsa dupa parerea mea.[/quote]Excelent, Adi! Într-adevăr, apare câte o axă pentru fiecare ordin şi una generală pentru toate ordinele. Dar ce ce crezi că ar fi falsă o asemenea concluzie? Apropo, ai înţeles ce spune [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t156-teorema-de-recurena-a-formulelor-lui-frenet#2003]teorema de recurenţă[/url]? Ai înţeles ce [b]ne obligă[/b] această teoremă să înţelegem?
[quote]Efectul Doppler relativist se datoreaza conform teoriei lui Einstein, deformarilor spatiu - timp si faptului ca spatiu se ,,intinde''.[/quote]Mă tem că n-ai înţeles despre ce efect Doppler vorbim noi aici... Eu zic că merită să mai aprofundezi chestiunea. Poate chiar îţi vine o idee interesantă şi corectă...
[quote="Razvan"][justify]După ultimele teorii se pare că însăşi Big-Bang-ul a avut şi o mişcare de spin.[/justify][/quote]Super! Asta denotă puterea ipotezei mele. Ipoteza mea spune de la început de o mişcare de spin, nu doar după 100 de ani.
[quote="nic"]Da
am citit materialul, dacă urmăresc raționamentul este foarte ușor să
trag concluzia că cele mai îndepărtate galaxii se pot deplasa cu viteze
care tind spre infinit. Cum rămâne cu viteza luminii, limită în
univers?[/quote]Mulţumesc
că ai citit materialul, nic! Dar poţi să-mi arăţi cum tragi concluzia
(şi încă uşor) că cele mai îndepărtate galaxii au viteze ce tind spre
infinit?
[quote="nic"]Păi
simplu, Dacă pământul se învârtește cu o viteză în jurul soarelui,
soarele cu tot sistemul se învârtește cu o viteză mult mai mare,
galaxia noastră se învârtește cu o viteza și mai mare, unde putem
ajunge!? La viteze super luminoase[/quote]Cum să fie simplu, Nic? Ai auzit de [url=http://www.scritube.com/stiinta/fizica/Compunerea-relativista-a-vitez75963.php]legea de compunere relativistă a vitezelor[/url]?
Eu zic că merită să o studiezi şi ai să vezi că această lege nu
permite depăşirea vitezei luminii în vid, oricâte jonglări cu Centre de
diferite ordine am face.
[quote="CAdi"]Insa
eu am vrut sa spun ca la galaxiile indepartate, pe baza teoriei
relativitații generale, deplasarea spre rosu este in mare parte
rezultatul expansiunii spatiului[/quote]Bun, asta e varianta oficială de
care sunt sătul. Ce vrei, de fapt, când îmi repovesteşti despre ea?
Crezi că nu o cunosc? Eu vă propun aici o altă variantă. Ai
aprofundat-o? Ai ceva împotriva acestei variante? Ai ceva împotriva
faptului că deplasarea spre roşu este (conform ipotezei mele)
transversală, nu longitudinală? [quote]Ceea ce inseamna ca ipoteza ta:
.... [i]viteza de translaţie a Centrului de ordinul n faţă de Centrul de ordinul n+1 este mai mare decât viteza de translaţie a Centrului de ordinul n-1 faţă de Centrul de ordinul n[/i]
nu ar fi reala![/quote]Sincer, n-am înţeles cum ai ajuns la concluzia asta foarte interesantă. Fii bun şi explică mai amănunţit, ca la tutuluci.[quote]Eu raman pe ipoteza unui singur centru al universului actual care se afla in expansiune (Big-Bang fara miscare de ,,spin'')[/quote]Aha. Am înţeles. Rămâne să mai văd o argumentaţie mai clară privind faptul că ipoteza mea nu este corectă.[quote]In plus de asta, cred ca Nic are dreptate![/quote]Cu toate că există legea de compunere relativistă a vitezelor?
.... [i]viteza de translaţie a Centrului de ordinul n faţă de Centrul de ordinul n+1 este mai mare decât viteza de translaţie a Centrului de ordinul n-1 faţă de Centrul de ordinul n[/i]
nu ar fi reala![/quote]Sincer, n-am înţeles cum ai ajuns la concluzia asta foarte interesantă. Fii bun şi explică mai amănunţit, ca la tutuluci.[quote]Eu raman pe ipoteza unui singur centru al universului actual care se afla in expansiune (Big-Bang fara miscare de ,,spin'')[/quote]Aha. Am înţeles. Rămâne să mai văd o argumentaţie mai clară privind faptul că ipoteza mea nu este corectă.[quote]In plus de asta, cred ca Nic are dreptate![/quote]Cu toate că există legea de compunere relativistă a vitezelor?
Pe topicul „[url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t136p180-bancuri#10734]Bancuri......[/url]”
[quote="nic"]Salut toată lumea,
Domnule Abel Cavaşi eu nu încalc dreptul de autor al nimănui iar dacă sar întâmpla ar din eroare fără voința mea sau ne știință... Cele doua postări sunt primite pe e-mai-ul meu, poate fi vorba de infracțiune din partea mea?
Aveți ceva care nu va place la mine? Nu ma menajați... spuneți. Eu ma pot retrage de pe acest site...
Noapte buna.[/quote]
Domnule Abel Cavaşi eu nu încalc dreptul de autor al nimănui iar dacă sar întâmpla ar din eroare fără voința mea sau ne știință... Cele doua postări sunt primite pe e-mai-ul meu, poate fi vorba de infracțiune din partea mea?
Aveți ceva care nu va place la mine? Nu ma menajați... spuneți. Eu ma pot retrage de pe acest site...
Noapte buna.[/quote]
[quote="nic"]Salut toată lumea,
Domnule Abel Cavaşi eu nu încalc dreptul de autor al nimănui iar dacă sar întâmpla ar din eroare fără voința mea sau ne știință... [/quote]Dragul meu Nic! E posibil să fi fost vreo eroare, nu mă îndoiesc. Ştiu că nu eşti de rea credinţă şi apreciez asta. Eu doresc doar să protejez forumul nostru de orice suspiciune.[quote]Cele doua postări sunt primite pe e-mai-ul meu, poate fi vorba de infracțiune din partea mea?[/quote]Din păcate, nu orice primim pe e-mail putem să facem public de parcă ar fi scris de noi înşine. Poate că acel cineva care ţi le-a trimis pe e-mail le-a copiat de undeva fără drept de autor. E bine să fim mai atenţi la ceea ce postăm, mai ales dacă nu provine de la noi citire, ci de la altcineva.[quote]Aveți ceva care nu va place la mine? Nu ma menajați... spuneți. Eu ma pot retrage de pe acest site...
Noapte buna.[/quote]Nic, îmi eşti drag şi tu şi toţi cei de pe acest sait! Eu nu am niciodată ceva cu persoana, ci cu mesajele ei. Dacă ai fi în locul meu şi tu ai fi nevoit să ai grijă de forum. Fii bun şi nu mă acuza de lucruri grave şi care nu mă caracterizează. Mulţumesc!
Domnule Abel Cavaşi eu nu încalc dreptul de autor al nimănui iar dacă sar întâmpla ar din eroare fără voința mea sau ne știință... [/quote]Dragul meu Nic! E posibil să fi fost vreo eroare, nu mă îndoiesc. Ştiu că nu eşti de rea credinţă şi apreciez asta. Eu doresc doar să protejez forumul nostru de orice suspiciune.[quote]Cele doua postări sunt primite pe e-mai-ul meu, poate fi vorba de infracțiune din partea mea?[/quote]Din păcate, nu orice primim pe e-mail putem să facem public de parcă ar fi scris de noi înşine. Poate că acel cineva care ţi le-a trimis pe e-mail le-a copiat de undeva fără drept de autor. E bine să fim mai atenţi la ceea ce postăm, mai ales dacă nu provine de la noi citire, ci de la altcineva.[quote]Aveți ceva care nu va place la mine? Nu ma menajați... spuneți. Eu ma pot retrage de pe acest site...
Noapte buna.[/quote]Nic, îmi eşti drag şi tu şi toţi cei de pe acest sait! Eu nu am niciodată ceva cu persoana, ci cu mesajele ei. Dacă ai fi în locul meu şi tu ai fi nevoit să ai grijă de forum. Fii bun şi nu mă acuza de lucruri grave şi care nu mă caracterizează. Mulţumesc!
Ţi-am răspuns în topicul „[url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t509-despre-dreptul-de-autor#10735]Despre dreptul de autor[/url]”.
[quote="CAdi"]Nic
a dedus corect ca vitezele la galaxiile foarte indepartate de sursa ar
ajunge la viteza luminii pe baza declaratiei tale:
[......]
daca calculezi vei ajunge la concluzia lui![/quote]Adi, „declaraţia” mea nu are cum să ducă la concluzia că „[i]galaxiile foarte indepartate de sursa ar ajunge la viteza luminii[/i]”. N-ai ce să calculezi aici. Sau ai?
[quote="Razvan"][justify]Admit ipoteza Big-Bang, însă admit şi ipoteza lui Abel, ca fiind valabilă în cadrul diferitelor structuri cosmice.[/justify][/quote]Ipoteza mea presupune că nu a existat niciun Big Bang. Deci ea este incompatibilă cu Big Bangul. Ipoteza mea spune că se poate explica [b]toată[/b] deplasarea spre roşu fără să apelăm la Big Bang. Nu avem nevoie de Big Bang pentru a explica deplasarea spre roşu.
[quote="CAdi"]Viteza nu poate sa creasca asa de mult cum presupune teoria lui[/quote]Adi, nu mai insista în chestiunea asta până nu aduci argumente. Nu mi-ai arătat cu calcule că viteza din ipoteza mea este imposibilă.
[quote="AMOT"]Exista o zona centrala absoluta de forma sferica a Universului si aceasta zona centrala absoluta are un centru absolut si evident exista o infinitate de centre relative al tuturor tipurilor de sisteme stelare care se rotesc toate in jurul zonei centrale absolute.Zona centrala absoluta este imobila si din aceasta zona sunt emise radiatii subtile ale unei forte plasmatice foarte subtila care sustine in "suspensie" intregul Univers. [/quote]Este interesant ce spui, dar nu în totalitate adevărat. Există centre, dar niciunul nu este „absolut”. Nu există un centru absolut, ci există un centru pe care noi [b]îl considerăm[/b] absolut. Îl considerăm absolut pentru că nu putem vedea mai mult.
Iniţial, credeam că centrul absolut este centrul Pământului. Apoi, după mai multe chinuri, am constatat că trebuie să considerăm că centrul sistemului solar este centrul absolut. Acum am descoperit şi Galaxia. Urmează să descoperim un alt centru în jurul căruia se roteşte Galaxia noastră. Apoi, vom descoperi un centru în jurul căruia se roteşte însuşi sistemul în jurul căruia se roteşte Galaxia noastră. Şi tot aşa.
Deci, putem face un minirezumat al celor discutate.
[size=22]Ipoteza mea doreşte să [b]excludă[/b] complet Big Bangul. Ea spune mai mult decât simplul fapt că există şi deplasări spre roşu transversale. Că doar asta se ştia şi până acum. Ea spune că toată deplasarea observată spre roşu poate fi explicată fără niciun pic de Big Bang.
Desigur, asta nu înseamnă că n-ar exista deplasări spre roşu longitudinale. Nu înseamnă că n-ar exista galaxii care se îndepărtează de noi. Ci înseamnă că orice îndepărtare de noi se datorează unor cauze obişnuite, nu Big Bangului.
De asemenea, ipoteza mea nu contrazice teoria relativităţii. Ipoteza mea nu duce la concluzia că viteza luminii în vid ar putea fi depăşită.[/size]
[......]
daca calculezi vei ajunge la concluzia lui![/quote]Adi, „declaraţia” mea nu are cum să ducă la concluzia că „[i]galaxiile foarte indepartate de sursa ar ajunge la viteza luminii[/i]”. N-ai ce să calculezi aici. Sau ai?
[quote="Razvan"][justify]Admit ipoteza Big-Bang, însă admit şi ipoteza lui Abel, ca fiind valabilă în cadrul diferitelor structuri cosmice.[/justify][/quote]Ipoteza mea presupune că nu a existat niciun Big Bang. Deci ea este incompatibilă cu Big Bangul. Ipoteza mea spune că se poate explica [b]toată[/b] deplasarea spre roşu fără să apelăm la Big Bang. Nu avem nevoie de Big Bang pentru a explica deplasarea spre roşu.
[quote="CAdi"]Viteza nu poate sa creasca asa de mult cum presupune teoria lui[/quote]Adi, nu mai insista în chestiunea asta până nu aduci argumente. Nu mi-ai arătat cu calcule că viteza din ipoteza mea este imposibilă.
[quote="AMOT"]Exista o zona centrala absoluta de forma sferica a Universului si aceasta zona centrala absoluta are un centru absolut si evident exista o infinitate de centre relative al tuturor tipurilor de sisteme stelare care se rotesc toate in jurul zonei centrale absolute.Zona centrala absoluta este imobila si din aceasta zona sunt emise radiatii subtile ale unei forte plasmatice foarte subtila care sustine in "suspensie" intregul Univers. [/quote]Este interesant ce spui, dar nu în totalitate adevărat. Există centre, dar niciunul nu este „absolut”. Nu există un centru absolut, ci există un centru pe care noi [b]îl considerăm[/b] absolut. Îl considerăm absolut pentru că nu putem vedea mai mult.
Iniţial, credeam că centrul absolut este centrul Pământului. Apoi, după mai multe chinuri, am constatat că trebuie să considerăm că centrul sistemului solar este centrul absolut. Acum am descoperit şi Galaxia. Urmează să descoperim un alt centru în jurul căruia se roteşte Galaxia noastră. Apoi, vom descoperi un centru în jurul căruia se roteşte însuşi sistemul în jurul căruia se roteşte Galaxia noastră. Şi tot aşa.
Deci, putem face un minirezumat al celor discutate.
[size=22]Ipoteza mea doreşte să [b]excludă[/b] complet Big Bangul. Ea spune mai mult decât simplul fapt că există şi deplasări spre roşu transversale. Că doar asta se ştia şi până acum. Ea spune că toată deplasarea observată spre roşu poate fi explicată fără niciun pic de Big Bang.
Desigur, asta nu înseamnă că n-ar exista deplasări spre roşu longitudinale. Nu înseamnă că n-ar exista galaxii care se îndepărtează de noi. Ci înseamnă că orice îndepărtare de noi se datorează unor cauze obişnuite, nu Big Bangului.
De asemenea, ipoteza mea nu contrazice teoria relativităţii. Ipoteza mea nu duce la concluzia că viteza luminii în vid ar putea fi depăşită.[/size]
[quote="Razvan"][justify]Ipoteza
ta conduce la concluzia că la o distanţă suficient de mare vom observa
că toate corpurile cereşti, respectiv galaxiile, se îndepărtează de
noi cu viteza luminii.[/justify][/quote]Părerea
mea este că distanţa aceea este infinită. Numai faţă de un centru
infinit de îndepărtat putem avea viteza luminii. În rest, faţă de
oricare centru aflat la distanţă finită, legea de compunere relativistă a
vitezelor ne spune că viteza faţă de acel centru este subluminică.[quote][justify]Dacă
universul ar fi fost static, conform relativităţii generale, ar fi
avut timp suficient pentru ca toată materia să fi colapsat
gravitaţional.[/justify][/quote]Foarte
bună observaţia! Aşa este. Dar să mai observăm că nu era suficient să
fi fost doar static, ci trebuia să fie şi infinit în timp, ca să aibă
acel timp necesar pentru colapsare. Aşadar, dacă una dintre aceste
două condiţii nu ar fi fost îndeplinită, nu mai era necesară ipoteza
forţei opuse şi a Big Bangului.
Ei
bine, dar cine ne obligă să credem că Universul ar fi static? Poate
că, dimpotrivă, existenţa timpului este tocmai condiţia care ne obligă
să considerăm că ne aflăm într-[b]un Univers în rotaţie[/b]. Dealtfel,
chiar şi observaţiile la orice scară ne obligă să considerăm că
Universul este în rotaţie: corpurile de pe suprafaţa Pământului se
rotesc în jurul centrului Pământului, corpurile din Sistemul Solar se
rotesc în jurul centrului Sistemului Solar, corpurile din Galaxie se
rotesc în jurul centrului Galaxiei. Şi aşa mai departe. Nu putem
contesta nicicum că şi la scară mare lucrurile se petrec astfel. Nu avem
nici o dovadă că Universul nu ar fi în rotaţie.
Iar
dacă nu avem nici o dovadă a Universului static, nu putem să acceptăm o
teorie a relativităţii care porneşte de la această ipoteză. Iar dacă
nu avem nevoie de ipoteza unui Univers static, atunci nu avem nevoie
nici de ipoteza unei forţe de repulsie, căci la un Univers în rotaţie
avem forţă centrifugă. Aşadar, nici măcar în teorie nu avem nevoie de
Big Bang pentru a explica deplasarea spre roşu sau persistenţa
Universului.[quote][justify]De
aceea, eu nu văd nici o contradicţie în a accepta şi teoria Big-Bang,
cât şi ipoteza ta şi nu exclud faptul că am putea avea o deplasare spre
roşu datorată expansiunii plus una datorată
translaţiei.[/justify][/quote]Ok,
tu nu vezi nicio contradicţie cu Big Bangul, iar eu nu mai văd nici o
necesitate a Big Bangului în condiţiile enunţate în ipoteza mea. Mai
grav, [b]nu putem tolera două teorii care explică acelaşi fenomen[/b].
Deplasarea universală spre roşu are [b]o singură cauză[/b]. Trebuie să
renunţăm la o teorie în favoarea alteia. Una dintre ele trebuie să fie
greşită. Care este greşită?
[quote="Razvan"][justify]Asta
fusese părerea lui Einstein, că universul ar fi static în spaţiu şi
infinit în timp[/justify][/quote]Se pare că trebuie să considerăm că
Universul nu este static, ci se roteşte, la orice scară. O demonstrează
atât practica (prin observaţiile asupra tuturor corpurilor din
Univers), cât şi (mai nou) teoria (prin teorema de recurenţă a
formulelor lui Frenet).[quote][justify]În teoria ta cum este
considerat universul? Finit sau infinit (în
spaţiu)?[/justify][/quote]Din punctul meu de vedere, Universul (maxim)
este infinit, atât în spaţiu, cât şi timp. În plus, ipoteza de faţă
vine să spună că [b]orice parte finită a Universului se roteşte[/b]
(şi, de asemenea, se translatează), oricât de mare ar fi ea. Ultima
constatare derivă din teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet.
[quote="CAdi"][i]intr-adevar viteza luminii nu este deppasita[/i]!
[/quote]Ai văzut? Aşa te vreau.
[quote="CAdi"][i]intr-adevar viteza luminii nu este deppasita[/i]!
[/quote]Ai văzut? Aşa te vreau.
[quote="CAdi"]Da, dar dupa calculele facute conform teoriei tale ar rezulta
o viteza apropiata de viteza luminii[/quote]Aha. Ok, Păi, arată-mi calculele astea, că eu nu cred aşa ceva. Şi, apropo, „apropiată” de viteza luminii nu este totuna cu „depăşirea” vitezei luminii.
o viteza apropiata de viteza luminii[/quote]Aha. Ok, Păi, arată-mi calculele astea, că eu nu cred aşa ceva. Şi, apropo, „apropiată” de viteza luminii nu este totuna cu „depăşirea” vitezei luminii.
[quote="CAdi"]Ti le-am aratat la ora 14:41!
Urmareste cu atentie si link-ul!
:cheers:
La revedere![/quote]Adi, ce-i cu tine? Ce-i cu superficialitatea asta? Ne jucăm de-a mesajele? Calculele alea sunt cele pe care ţi le-am cerut eu? Nu cumva ţi-am cerut alte calcule? Ia vezi!
Urmareste cu atentie si link-ul!
:cheers:
La revedere![/quote]Adi, ce-i cu tine? Ce-i cu superficialitatea asta? Ne jucăm de-a mesajele? Calculele alea sunt cele pe care ţi le-am cerut eu? Nu cumva ţi-am cerut alte calcule? Ia vezi!
Mesajele aflate la „Mesaje în Curs de Trimitere”
nu dispar de acolo până când destinatarul nu le citeşte. Deci, mă
gândesc că mesageria funcţionează bine, doar că destinatarii nu au
apucat să citească încă mesajele. După ce vor citi mesajele, ele vor
dispărea din „Mesaje în Curs de Trimitere” şi vor apărea la „Mesaje trimise”.
[quote="CAdi"]Eu
ti le-am aratat pe ale mele.Arata-le si tu pe ale
tale.Superficialitatea cred ca este din partea ta!O teorie necesita si o
demonstratie.[/quote]Adi, tu mi-ai arătat calcule făcute independent de
ipoteza mea. Apoi, ai spus că
[quote="CAdi"]Da, dar dupa calculele facute conform teoriei tale ar rezulta
o viteza apropiata de viteza luminii[/quote]. Eu ţi-am cerut aceste calcule, cele „făcute conform teoriei mele”, din moment ce tu afirmi că aceste calcule ar implica o viteză apropiată de viteza luminii. Ai făcut o afirmaţie gratuită şi eu ţi-am cerut s-o demonstrezi. Eu am emis o ipoteză. Ipotezele nu pot fi demonstrate, ci eventual contrazise (cu argumente solide, nu cu gratuităţi şi „la revedere”). În momentul în care poţi demonstra o ipoteză, ea devine teoremă. Eu am susţinut că este o ipoteză. Deci nu-mi cere s-o demonstrez, încă.
o viteza apropiata de viteza luminii[/quote]. Eu ţi-am cerut aceste calcule, cele „făcute conform teoriei mele”, din moment ce tu afirmi că aceste calcule ar implica o viteză apropiată de viteza luminii. Ai făcut o afirmaţie gratuită şi eu ţi-am cerut s-o demonstrezi. Eu am emis o ipoteză. Ipotezele nu pot fi demonstrate, ci eventual contrazise (cu argumente solide, nu cu gratuităţi şi „la revedere”). În momentul în care poţi demonstra o ipoteză, ea devine teoremă. Eu am susţinut că este o ipoteză. Deci nu-mi cere s-o demonstrez, încă.
[quote="Razvan"][justify]Atunci,
un sistem de referinţă aflat la infinit faţă de al nostru (faţă de
Pământ de exemplu) poate fi considerat ca având viteza luminii faţă de
noi?[/justify][/quote]Da.
[quote="CAdi"]Ti-am spus la revedere pentru ca am avut un vizitator acasa!
[i]Scuza-ma,nu mi-am dat seama ca tu poti sa interpretezi altfel![/i][/quote]Vrei să spui că eu interpretez altfel mesajele decât ar trebui? Trebuie să-mi spui „la revedere” când ai un vizitator acasă? De când crezi tu că eu n-aş putea să înţeleg că tu vei reveni fără să-mi spui „la revedere”?[quote]Argumentele mele pe care ti le-am prezentat ,nu prea le urmaresti cu atentie :[/quote]Adi, eşti atât de sigur că nu le urmăresc cu atenţie? Nu crezi că mă cam jigneşti?
[i]Scuza-ma,nu mi-am dat seama ca tu poti sa interpretezi altfel![/i][/quote]Vrei să spui că eu interpretez altfel mesajele decât ar trebui? Trebuie să-mi spui „la revedere” când ai un vizitator acasă? De când crezi tu că eu n-aş putea să înţeleg că tu vei reveni fără să-mi spui „la revedere”?[quote]Argumentele mele pe care ti le-am prezentat ,nu prea le urmaresti cu atentie :[/quote]Adi, eşti atât de sigur că nu le urmăresc cu atenţie? Nu crezi că mă cam jigneşti?
Arată-mi [b]calculele[/b] cu care ziceai că ajungi la concluzii ce contrazic ipoteza mea.
[quote="Razvan"]Atunci,
dacă un SR situat la distanţă infinită poate fi considerat că se
deplasează cu viteza luminii faţă de Pământ, rezultă că şi Pământul se
deplasează cu viteza luminii faţă de acel SR.[/quote]Corect până aici.[quote]
Dar, atunci când un SR se deplasează cu viteza luminii faţă de altul,
el se deplasează cu viteza luminii faţă de orice sistem de
referinţă.[/quote]Asta este greşit. Un sistem A se deplasează cu viteza
luminii faţă de un sistem B doar dacă sistemul B nu are şi el la rândul
său viteza luminii. Deci, Pământul se deplasează cu viteza luminii doar
faţă de sistemele aflate la infinit. Restul concluziilor devin atunci
eronate.[quote]Ar
mai fi şi un alt aspect: la scară mare, după ultimele observaţii,
structura universului este filamentară. Conform teoriei tale, nu era de
aşteptat să întâlnim structuri din ce în ce mai mari, similare ca formă
unei galaxii, sau unui sistem planetar?[/quote]Consider că filamentele
respective sunt părţi ale structurilor mari pe care le prevede ipoteza
mea.[quote]cum se explică prin ipoteza ta existenţa radiaţiei de fond?[/quote]Radiaţia de fond ar putea fi gazul structurilor mari.[quote]părerea
mea o ştii: presupun ca adevărată teoria ta (de altfel poate explica
deplasările diferite spre roşu în cazul unor quasari), dar numai în
cadrul teoriei Big-Bang.[/quote]În
cadrul teoriei Big Bang nu mai este nevoie de ipoteza mea. Invers, în
cadrul ipotezei mele nu mai este nevoie de Big Bang. Big Bangul este
absurd pentru că încalcă legea de conservare a energiei, care spune că
nu există momente de timp privilegiate.
[quote="Razvan"][justify][quote="Abel
Cavaşi"][quote="Razvan"] Dar, atunci când un SR se deplasează cu viteza
luminii faţă de altul, el se deplasează cu viteza luminii faţă de orice
sistem de referinţă.[/quote]Asta este greşit. Un sistem A se deplasează
cu viteza luminii faţă de un sistem B doar dacă sistemul B nu are şi el
la rândul său viteza luminii.[/quote]
Ce vezi greşit aici? Ia exemplul unui foton care se mişcă cu viteza luminii atât faţă de Pământ sau un alt reper, cât şi faţă de un alt foton care se deplasează tot cu viteza luminii.[/justify][/quote]Este greşit când spui „orice”. Dacă sistemul B are şi el viteza luminii, nu mai rezultă că A are viteza luminii şi faţă de B. Mai precis, A nu are viteza luminii faţă de oricare alt sistem şi există sisteme faţă de care poate să nu aibă viteza luminii în vid. Asta rezultă din legea de compunere relativistă a vitezelor. Vezi cum se compun vitezele a doi luxoni şi vei constata că la un moment dat apare ca rezultat viteza 0/0 (caz de nedeterminare).
Ce vezi greşit aici? Ia exemplul unui foton care se mişcă cu viteza luminii atât faţă de Pământ sau un alt reper, cât şi faţă de un alt foton care se deplasează tot cu viteza luminii.[/justify][/quote]Este greşit când spui „orice”. Dacă sistemul B are şi el viteza luminii, nu mai rezultă că A are viteza luminii şi faţă de B. Mai precis, A nu are viteza luminii faţă de oricare alt sistem şi există sisteme faţă de care poate să nu aibă viteza luminii în vid. Asta rezultă din legea de compunere relativistă a vitezelor. Vezi cum se compun vitezele a doi luxoni şi vei constata că la un moment dat apare ca rezultat viteza 0/0 (caz de nedeterminare).
[quote="Razvan"][justify]acele
corpuri situate la infinit faţă de Pământ, având masă, nu vor exercita o
forţă de atracţie infinită faţă de centrul de translaţie?[/justify][/quote]Ba
da. Foarte bună observaţie! Dar nu uita că forţa de atracţie infinită
provine de la o distanţă infinită. Deci acceleraţia gravitaţională este
din nou un caz de nedeterminare.[quote][justify] Asta nu va duce la o dilatare a spaţiului?[/justify][/quote]Eu cred că nu.
Mi-ar
plăcea şi mie să pot face asemenea calcule. Dar pentru asta ar trebui
să am nişte date astronomice pe care să mă bazez şi să le coroborez cu
teorema de recurenţă. Ar trebui să ştiu vitezele de rotaţie şi
translaţie din Sistemul Solar, din Galaxie şi din alte părţi ale
Universului. O asemenea muncă m-ar abate de la alte cercetări
fundamentale pe care poate doar eu le pot face ca pionier în acest
domeniu.
Răzvan,
mulţumesc pentru că îţi exprimi nedumeririle cu înverşunare! Chiar este
obligatoriu să nu fi de acord cu ceea ce nu înţelegi.
Spuneam că [b]există[/b] sisteme faţă de care un luxon nu are viteza luminii. Şi îţi recomandam să compui viteza a doi luxoni ca să vezi ce iese. Am uitat, însă, să fiu mai concret şi să menţionez că un luxon A poate să nu aibă viteza luminii în vid faţă de un alt luxon B care se deplasează [b]în acelaşi sens[/b] cu luxonul A. Dacă faci această compunere, vei constata că ajungi la un caz de nedeterminare de genul 0/0.
De aceea, toate corpurile din vecinătatea Pământului pot fi considerate luxoni care se deplasează în acelaşi sens, în comparaţie cu centrul de la infinit la Universului. Aşadar, obiecţia ta nu demontează ipoteza mea.
Spuneam că [b]există[/b] sisteme faţă de care un luxon nu are viteza luminii. Şi îţi recomandam să compui viteza a doi luxoni ca să vezi ce iese. Am uitat, însă, să fiu mai concret şi să menţionez că un luxon A poate să nu aibă viteza luminii în vid faţă de un alt luxon B care se deplasează [b]în acelaşi sens[/b] cu luxonul A. Dacă faci această compunere, vei constata că ajungi la un caz de nedeterminare de genul 0/0.
De aceea, toate corpurile din vecinătatea Pământului pot fi considerate luxoni care se deplasează în acelaşi sens, în comparaţie cu centrul de la infinit la Universului. Aşadar, obiecţia ta nu demontează ipoteza mea.
Nu cumva va fi :
[img]http://www.forkosh.com/mimetex.cgi?{ V=\frac{c-c}{1-\frac{c*c}{c^2}}=\frac{0}{0}}[/img]
?
[img]http://www.forkosh.com/mimetex.cgi?{ V=\frac{c-c}{1-\frac{c*c}{c^2}}=\frac{0}{0}}[/img]
?
[quote="omuldinluna"]Teorema
spune că dacă un sistem S' se deplasează cu viteza v față de sistemul S
și o particulă are în S' viteza u', atunci viteza ei în S este dată de
suma celor două împărțită la suma dintre 1 și produsul lor pe pătratul
vitezei luminii, adică exact ce a scris Răzvan dacă cele două viteze
sunt egale cu c. (evident, am presupus că atât particula cât și S' se
deplasează în aceeași direcție, altfel ai formule diferite pentru
compuneri pe mai multe direcții, dar în final tot c obții în
modul).[/quote]Într-adevăr, asta spune teorema. Dar în cazul acesta ea
trebuie aplicată invers. Adică, ştim că particula are viteza c faţă de S
şi ştim că S' are viteza c faţă de S şi vrem să determinăm viteza
particulei faţă de S'. În cazul acesta vei înţelege de unde vine semnul
minus.
[quote="Razvan"][justify]Abel, în relaţia scrisă de tine trebuie să mai ţii cont că viteza este un vector, astfel, în funcţie de direcţia de deplasare a celor două SR-uri (se apropie sau se depărtează unul de altul) diferenţa [i]c-c[/i] va deveni [i]c-(-c)[/i] sau -c-c, deci vom obţine tot plus; la numitor, la fel.[/justify][/quote]Vezi cum am răspuns pentru omuldinluna.[quote][justify]Chiar dacă am avea nedeterminare, cum îţi iese ţie din calcule[/justify][/quote]Ar fi bine să menţionezi explicit dacă eşti deja de acord cu cele spuse de mine privind nedeterminarea ca să ştim dacă putem trece liniştiţi mai departe şi dacă ne putem baza pe cele spuse deja.[quote][justify]tot nu implică existenţa unui univers infinit în spaţiu. Pentru asta ar trebui să obţii undeva la un numărător termenul infinit, sau la un numitor termenul zero; dar nu simultan, în aceaşi ecuaţie.[/justify][/quote]Nu este un contraargument satisfăcător. Căci aici ar putea fi vorba de o serie infinită de termeni, care la infinit ar putea converge către valoarea c.[quote][justify]Mai mult decât atât, dacă la infinit avem SR-uri considerate a se deplasa cu viteza [i]c[/i] faţă de câte un centru de translaţie, respectiv fiecare centru de translaţie poate fi considerat a se deplasa cu viteza [i]c[/i] faţă de câte un SR situat la infinit, va însemna, pentru un univers infinit, că orice punct poate fi considerat centru de translaţie şi deci a se deplasa cu viteza [i]c[/i] faţă de oricare alt punct.[/justify][/quote]Acest raţionament este valabil numai pentru punctele de la infinit. Deci, va trebui să înlocuieşti în raţionamentul tău expresia „orice punct” cu „orice punct de la infinit”. Deci, din nou, raţionamentul tău nu contrazice ipoteza mea şi nu ne obligă să vorbim de un Univers finit.
[quote="Razvan"][justify]Abel, în relaţia scrisă de tine trebuie să mai ţii cont că viteza este un vector, astfel, în funcţie de direcţia de deplasare a celor două SR-uri (se apropie sau se depărtează unul de altul) diferenţa [i]c-c[/i] va deveni [i]c-(-c)[/i] sau -c-c, deci vom obţine tot plus; la numitor, la fel.[/justify][/quote]Vezi cum am răspuns pentru omuldinluna.[quote][justify]Chiar dacă am avea nedeterminare, cum îţi iese ţie din calcule[/justify][/quote]Ar fi bine să menţionezi explicit dacă eşti deja de acord cu cele spuse de mine privind nedeterminarea ca să ştim dacă putem trece liniştiţi mai departe şi dacă ne putem baza pe cele spuse deja.[quote][justify]tot nu implică existenţa unui univers infinit în spaţiu. Pentru asta ar trebui să obţii undeva la un numărător termenul infinit, sau la un numitor termenul zero; dar nu simultan, în aceaşi ecuaţie.[/justify][/quote]Nu este un contraargument satisfăcător. Căci aici ar putea fi vorba de o serie infinită de termeni, care la infinit ar putea converge către valoarea c.[quote][justify]Mai mult decât atât, dacă la infinit avem SR-uri considerate a se deplasa cu viteza [i]c[/i] faţă de câte un centru de translaţie, respectiv fiecare centru de translaţie poate fi considerat a se deplasa cu viteza [i]c[/i] faţă de câte un SR situat la infinit, va însemna, pentru un univers infinit, că orice punct poate fi considerat centru de translaţie şi deci a se deplasa cu viteza [i]c[/i] faţă de oricare alt punct.[/justify][/quote]Acest raţionament este valabil numai pentru punctele de la infinit. Deci, va trebui să înlocuieşti în raţionamentul tău expresia „orice punct” cu „orice punct de la infinit”. Deci, din nou, raţionamentul tău nu contrazice ipoteza mea şi nu ne obligă să vorbim de un Univers finit.
[quote="Razvan"][justify]Nu
pot fi de acord cu tine în ce priveşte nedeterminarea. Din compunerea
relativistă a vitezelor mie nu-mi iese aşa; îmi iese întotdeauna
[i]c[/i], indiferent de direcţia de deplasare a sistemelor de
referinţă.[/justify][/quote]Aşa iese [b]doar[/b] faţă de reperul S, nu
şi faţă de reperul S'. Când vei înţelege asta, vei constata că a fost
ceva banal.[quote][justify]De altfel, postulatul al doilea al lui
Einstein ne spune că: viteza luminii este constantă şi independentă de
starea de mişcarea sursei. Deci, faţă de orice SR am măsura viteza unui
luxon aceasta va fi întotdeauna [i]c[/i]. Apariţia unei nedeterminări
ar contrazice tocmai al doilea postulat al lui Einstein şi de aceea nu
pot fi de acord.[/justify][/quote]Sincer, nu ştiu cum să te fac să
înţelegi fleacul acesta. Încearcă să-ţi imaginezi că faci compunerea
vitezei luminii cu o viteză subluminică şi că pui viteza subluminică
într-o ecuaţie. Cum obţii viteza subluminică din acea ecuaţie? Îţi va
ieşi tot viteza luminii în loc de o viteză
subluminică?[quote][justify]Poţi accepta însă varianta unui univers
finit în spaţiu.[/justify][/quote]Credeam că atunci când am argumentat
pentru un Univers infinit s-a înţeles că nu sunt de acord cu un Univers
finit. Un Univers finit implică probleme filozofice insurmontabile.
Eventual, aş putea accepta varianta unui Univers finit, dar numai în
condiţiile în care s-ar demonstra experimental că legile fizicii nu sunt
invariante doar la viteze şi acceleraţii, ci chiar şi la poziţii
diferite. Altfel spus,
[url=http://abelcavasi.blogspot.com/2007/11/despre-raza-universului.html]într-un
Univers finit ar trebui să avem o altă lege de compunere a
distanţelor[/url] decât aceea banală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile vor fi moderate în măsura timpului meu disponibil, după care vor apărea pe blog. Voi încerca să public doar comentariile consistente sau interesante sau adevărate sau corecte sau la obiect. Voi căuta să le elimin pe cele din care nu avem nimic de învățat sau pe cele care afectează negativ mintea cititorului sau reclamele fără legătură cu blogul. De asemenea, voi face tot posibilul să răspund la comentariile care cer un răspuns. Vă mulţumesc pentru efortul vostru de a scrie în lumina acestor consideraţii!