Având
în vedere faptul că nu sunt de acord cu Big Bangul, am fost pus în
situaţia de a căuta o altă explicaţie pentru deplasarea spre roşu a
liniilor spectrale observate la corpurile îndepărtate. Ei bine, din punctul meu de vedere, deplasarea spre roşu este tot un efect Doppler, dar un efect Doppler transversal!
Mai
mult, această ipoteză (că e vorba, de fapt, de o ipoteză) este în acord
cu consecinţele teoremei de recurenţă a formulelor lui Frenet. În baza
acestei teoreme, rezultă obligatoriu că nu doar Pământul se roteşte în
jurul Soarelui sau Soarele în jurul Galaxiei, ci chiar şi Galaxia se
roteşte în jurul unui Centru comun. Mai departe, acest Centru comun se
roteşte şi el în jurul unui alt Supercentru, apoi Supercentrul se
roteşte în jurul unui Megacentru, Megacentrul în jurul unui Gigacentru
şi aşa mai departe (denumirile pe care le-am dat acestor centre sunt
primitive şi vă las pe voi să găsiţi altele mai bune).
În
acest context, să observăm că, pe măsură ce sistemul considerat este
mai mare, cresc şi vitezele corpurilor implicate. Mai precis, dacă
viteza de translaţie a unui om în jurul centrului Pământului este de
ordinul sutelor de metri pe secundă, deja viteza Pământului în jurul
Soarelui este de ordinul zecilor de kilometri pe secundă. Apoi, viteza
Soarelui faţă de Galaxie este de ordinul sutelor de kilometri pe
secundă. Atunci nu este greu să presupunem că viteza Galaxiei faţă de
Centrul comun este mult mai mare decât viteza Soarelui faţă de Galaxie.
De asemenea, ar rezulta că viteza de translaţie a Centrului comun faţă de
Supercentru este mai mare decât viteza de translaţie a Galaxiei faţă de
Centrul comun, apoi viteza de translaţie a Supercentrului faţă de
Megacentru ar fi mai mare decât viteza de translaţie a Centrului faţă de
Supercentru şi aşa mai departe. Mai condensat spus, viteza
de translaţie a Centrului de ordinul n faţă de Centrul de ordinul n+1 este
mai mare decât viteza de translaţie a Centrului de ordinul n-1 faţă de
Centrul de ordinul n.
Dealtfel,
nici nu ştiu dacă ultima constatare este o ipoteză sau nu. Chiar am
impresia că poate fi dedusă din teorema de recurenţă. Aşa cum am arătat
într-un material anterior, produsul dintre o viteză de rotaţie a unui sistem şi viteza lui de translaţie nu depinde de ordinul sistemului.
Doar că o concretizare în acest sens ar necesita elaborarea noţiunilor
pentru a vorbi de viteza medie de rotaţie a unui sistem în relaţie cu
viteza sa de translaţie sau de momentul său cinetic propriu în relaţie
cu impulsul. Oricum ar fi, această consecinţă a teoremei de recurenţă
sugerează posibilitatea utilizării ei în cosmologie, permiţându-ne pe
viitor să deducem (nu să presupunem) că vitezele de translaţie (rotaţie)
ale sistemelor mari sunt mai mari (mici) decât ale sistemelor mici.
Ok,
să trecem mai departe. Deci, am presupus că deplasarea spre roşu se
datorează vitezelor de translaţie din ce în ce mai mari ale sistemelor
din ce în ce mai îndepărtate. Cu cât privim mai departe, cu atât putem
vedea sub acelaşi unghi sisteme mai mari. Ba, mai mult, cu cât privim mai departe, scad şansele noastre de a mai vedea sisteme mici. Şi cum, în conformitate cu
raţionamentul anterior, sistemelor mari le corespund viteze de
translaţie (rotaţie) mari (mici), rezultă şi faptul că cu cât privim mai
departe, cu atât vedem viteze de translaţie mai mari.
Acum
se pune problema de ce vedem mai multă deplasare spre roşu decât spre
albastru. Răspunsul ni-l dă următoarele observaţii. Să presupunem că
vedem un sistem îndepărtat cu planul de rotaţie perpendicular pe raza
vizuală. În acest caz, toate componentele sale vor prezenta efect
Doppler transversal, deoarece acest efect nu depinde de sensul de
mişcare. Apoi, să presupunem că vedem un sistem îndepărtat cu planul său
de rotaţie paralel cu raza vizuală. În acest caz, cel mult sfertul
componentelor care se apropie de noi vor fi deplasate spre albastru,
restul de trei sferturi (un sfert care se îndepărtează, un sfert care
merge spre stânga (sau în sus) şi un sfert care merge spre dreapta (sau în jos)) vor fi deplasate
spre roşu. Şi cum orice altă poziţie ar avea sistemul îndepărtat, ea poate fi descompusă în acestea două analizate, rezultă că deplasarea spre roşu este mult mai probabilă decât cea spre albastru.
Desigur,
aceste raţionamente sunt valabile pentru orice direcţie în care am
privi. În orice direcţie privim cu telescoapele, creşte probabilitatea ca privind mai departe
să vedem doar sisteme mai mari, cărora să le aplicăm raţionamentele de mai
sus.
Însă,
după cum observaţi, ipoteza din acest material face previziunea că
există un Centru în jurul căruia se roteşte Galaxia, un Supercentru în
jurul căruia se roteşte Centrul, un Megacentru în jurul căruia se roteşte
Supercentrul şi aşa mai departe, la infinit. Dacă se vor descoperi
asemenea centre, atunci
ipoteza efectului Doppler transversal va trebui (re)luată serios în
discuţie, eliminându-se pentru totdeauna din Fizică toate presupunerile
privind absurdul Big Bang.
Am deschis o discuţie şi pe forumul meu. Chiar sunt curios să văd cât de repede percutează lumea la o asemenea descoperire :) .
RăspundețiȘtergereAbel, ipoteza Big-Bang este sustinuta de un cumul de observatii experimentale, nu numai de deplasarea spre rosu. Faptul ca nu esti de acord cu unul din aspecte nu le invalideaza pe toate celelalte.
RăspundețiȘtergereDe exemplu, cum ai explica tu abundenta elementelor chimice (H, He, Li etc.) in Univers?
Am scris recent un articol care încearcă să explice mai concret abundenţa elementelor uşoare în Univers din perspectiva Fizicii elicoidale şi independent de absurdul Big Bang. Mai exact, Fizica elicoidală spune că traiectoria particulelor uşoare din jurul nostru este asemănătoare în complexitate cu traiectoria corpurilor aflate foarte departe. Te mulţumeşte explicaţia dată?
ȘtergereUau! Profundă observaţie! Desigur! Dacă explic altfel deplasarea spre roşu, nu înseamnă că am contestat „tot” Big Bangul. Dar să nu uităm că toată aiureala asta cu Big Bangul a pornit de la incapacitatea fizicienilor din secolul trecut de a explica altfel deplasarea spre roşu. Probabil, pe vremea aceea, niciun fizician nu a înţeles suficient de bine teoria relativităţii. În consecinţă, nu a înţeles nici mecanismul după care se produce efectul Doppler transversal. Ce să mai vorbim de faptul că pe vremea aceea nu era nici teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet care să ne sugereze fractalitatea elicoidală a lumii.
RăspundețiȘtergereRămâne, într-adevăr, să mă gândesc la modul în care aş putea explica abundenţa elementelor uşoare, precum şi radiaţia de fond. Sincer, sunt convins că teorema de recurenţă are un as în mânecă şi aici. Până atunci, însă, ar fi nedrept ca explicaţiei propuse de mine să nu i se dea atenţia cuvenită.
Nu conteaza cum a pornit, ideea este ca de la prima formulare si pana azi ipoteza Big-Bangului a incorporat si alte elemente pe langa deplasarea spre rosu. Suntem in 2012 nu in 1900 toamna.
RăspundețiȘtergereDaca te consideri om de stiinta si ai pretentia ca ceea ce afirmi e important atunci trebuie sa te pui la zi cu toate aspectele, altfel e ca si cum am discuta pe forumul tau despre "cercetare" :D
„Nu conteaza cum a pornit, ideea este ca de la prima formulare si pana azi ipoteza Big-Bangului a incorporat si alte elemente pe langa deplasarea spre rosu. Suntem in 2012 nu in 1900 toamna.”
RăspundețiȘtergereDin punctul meu de vedere, contează enorm cum a pornit ideea de Big Bang, chiar dacă ea a încorporat ulterior cu chiu, cu vai, (şi fără succes deplin!) observaţiile ulterioare. E normal că, în absenţa unei alte explicaţii iniţiale a deplasării spre roşu, oamenii de ştiinţă să se chinuie să încorporeze (peticească) toate observaţiile ulterioare în explicaţia lor iniţială. Dar asta nu demonstrează că teoria iniţială ar fi corectă.
Şi în antichitate, oamenii „de ştiinţă” de atunci au reuşit să încorporeze (cu chiu, cu vai) toate observaţiile în teoria conform căreia Pământul stă pe spinarea unor elefanţi. De exemplu, această „teorie” era în stare să explice chiar şi cutremurele de pământ! Îţi dai seama ce realizare? E-adevărat, ulterior a mai trebui introdusă şi o broască ţestoasă pe carapacea căreia să stea elefanţii, aşa cum Big Bangul a mai avut nevoie şi de materia întunecată. Dar ce mai contează asta dacă se pot explica 90% dintre observaţii? Restul de 10% le lăsăm altora. Nu-i aşa? Şi culmea, au trecut sute de ani de tolerare a unei asemenea teorii în care Pământul era în centrul Universului şi stătea pe elefanţi. Cu toate astea, s-a demonstrat mai târziu că teoria nu a fost corectă.
„Daca te consideri om de stiinta si ai pretentia ca ceea ce afirmi e important atunci trebuie sa te pui la zi cu toate aspectele, altfel e ca si cum am discuta pe forumul tau despre "cercetare" :D”
Bine, n-oi fi eu om de ştiinţă (în sensul pe care îl dai tu acestei calităţi), dar nu ştiu de unde ai scos tu faptul că trebuie să explic absolut totul ca să fiu luat în serios. Ba dimpotrivă, eu zic că un om de ştiinţă adevărat (pe care îl preocupă adevărul) nu poate avea pretenţia ca eu să explic din start toate aspectele şi să nu public nimic până atunci.
În fine, înainte de a face asemenea aprecieri negative ca acelea pe care te-ai grăbit să le faci, este de dorit să-mi spui ce este greşit la ipoteza mea lansată în acest articol, dacă este greşit ceva. Dacă poţi s-o faci, te aştept cu braţele deschise. Dacă nu, rişti să devii irelevant...
Citez din ce ai scris:
RăspundețiȘtergere"Având în vedere faptul că nu sunt de acord cu Big Bangul, am fost pus în situaţia de a căuta o altă explicaţie pentru deplasarea spre roşu a liniilor spectrale observate la corpurile îndepărtate."
si in incheiere:
"(...)Dacă se vor descoperi asemenea centre, atunci ipoteza efectului Doppler transversal va trebui (re)luată serios în discuţie, eliminându-se pentru totdeauna din Fizică toate presupunerile privind absurdul Big Bang."
Aşa. Să înţeleg că aceste citate arată ce am greşit?
RăspundețiȘtergere