Căutați ceva anume?

marți, 24 ianuarie 2012

Deplasarea spre roşu este efect Doppler transversal

Având în vedere faptul că nu sunt de acord cu Big Bangul, am fost pus în situaţia de a căuta o altă explicaţie pentru deplasarea spre roşu a liniilor spectrale observate la corpurile îndepărtate. Ei bine, din punctul meu de vedere, deplasarea spre roşu este tot un efect Doppler, dar un efect Doppler transversal!
Mai mult, această ipoteză (că e vorba, de fapt, de o ipoteză) este în acord cu consecinţele teoremei de recurenţă a formulelor lui Frenet. În baza acestei teoreme, rezultă obligatoriu că nu doar Pământul se roteşte în jurul Soarelui sau Soarele în jurul Galaxiei, ci chiar şi Galaxia se roteşte în jurul unui Centru comun. Mai departe, acest Centru comun se roteşte şi el în jurul unui alt Supercentru, apoi Supercentrul se roteşte în jurul unui Megacentru, Megacentrul în jurul unui Gigacentru şi aşa mai departe (denumirile pe care le-am dat acestor centre sunt primitive şi vă las pe voi să găsiţi altele mai bune).
În acest context, să observăm că, pe măsură ce sistemul considerat este mai mare, cresc şi vitezele corpurilor implicate. Mai precis, dacă viteza de translaţie a unui om în jurul centrului Pământului este de ordinul sutelor de metri pe secundă, deja viteza Pământului în jurul Soarelui este de ordinul zecilor de kilometri pe secundă. Apoi, viteza Soarelui faţă de Galaxie este de ordinul sutelor de kilometri pe secundă. Atunci nu este greu să presupunem că viteza Galaxiei faţă de Centrul comun este mult mai mare decât viteza Soarelui faţă de Galaxie. De asemenea, ar rezulta că viteza de translaţie a Centrului comun faţă de Supercentru este mai mare decât viteza de translaţie a Galaxiei faţă de Centrul comun, apoi viteza de translaţie a Supercentrului faţă de Megacentru ar fi mai mare decât viteza de translaţie a Centrului faţă de Supercentru şi aşa mai departe. Mai condensat spus, viteza de translaţie a Centrului de ordinul n faţă de Centrul de ordinul n+1 este mai mare decât viteza de translaţie a Centrului de ordinul n-1 faţă de Centrul de ordinul n.
Dealtfel, nici nu ştiu dacă ultima constatare este o ipoteză sau nu. Chiar am impresia că poate fi dedusă din teorema de recurenţă. Aşa cum am arătat într-un material anterior, produsul dintre o viteză de rotaţie a unui sistem şi viteza lui de translaţie nu depinde de ordinul sistemului. Doar că o concretizare în acest sens ar necesita elaborarea noţiunilor pentru a vorbi de viteza medie de rotaţie a unui sistem în relaţie cu viteza sa de translaţie sau de momentul său cinetic propriu în relaţie cu impulsul. Oricum ar fi, această consecinţă a teoremei de recurenţă sugerează posibilitatea utilizării ei în cosmologie, permiţându-ne pe viitor să deducem (nu să presupunem) că vitezele de translaţie (rotaţie) ale sistemelor mari sunt mai mari (mici) decât ale sistemelor mici.
Ok, să trecem mai departe. Deci, am presupus că deplasarea spre roşu se datorează vitezelor de translaţie din ce în ce mai mari ale sistemelor din ce în ce mai îndepărtate. Cu cât privim mai departe, cu atât putem vedea sub acelaşi unghi sisteme mai mari. Ba, mai mult, cu cât privim mai departe, scad şansele noastre de a mai vedea sisteme mici. Şi cum, în conformitate cu raţionamentul anterior, sistemelor mari le corespund viteze de translaţie (rotaţie) mari (mici), rezultă şi faptul că cu cât privim mai departe, cu atât vedem viteze de translaţie mai mari.
Acum se pune problema de ce vedem mai multă deplasare spre roşu decât spre albastru. Răspunsul ni-l dă următoarele observaţii. Să presupunem că vedem un sistem îndepărtat cu planul de rotaţie perpendicular pe raza vizuală. În acest caz, toate componentele sale vor prezenta efect Doppler transversal, deoarece acest efect nu depinde de sensul de mişcare. Apoi, să presupunem că vedem un sistem îndepărtat cu planul său de rotaţie paralel cu raza vizuală. În acest caz, cel mult sfertul componentelor care se apropie de noi vor fi deplasate spre albastru, restul de trei sferturi (un sfert care se îndepărtează, un sfert care merge spre stânga (sau în sus) şi un sfert care merge spre dreapta (sau în jos)) vor fi deplasate spre roşu. Şi cum orice altă poziţie ar avea sistemul îndepărtat, ea poate fi descompusă în acestea două analizate, rezultă că deplasarea spre roşu este mult mai probabilă decât cea spre albastru.
Desigur, aceste raţionamente sunt valabile pentru orice direcţie în care am privi. În orice direcţie privim cu telescoapele, creşte probabilitatea ca privind mai departe să vedem doar sisteme mai mari, cărora să le aplicăm raţionamentele de mai sus.
Însă, după cum observaţi, ipoteza din acest material face previziunea că există un Centru în jurul căruia se roteşte Galaxia, un Supercentru în jurul căruia se roteşte Centrul, un Megacentru în jurul căruia se roteşte Supercentrul şi aşa mai departe, la infinit. Dacă se vor descoperi asemenea centre, atunci ipoteza efectului Doppler transversal va trebui (re)luată serios în discuţie, eliminându-se pentru totdeauna din Fizică toate presupunerile privind absurdul Big Bang.

8 comentarii:

  1. Am deschis o discuţie şi pe forumul meu. Chiar sunt curios să văd cât de repede percutează lumea la o asemenea descoperire :) .

    RăspundețiȘtergere
  2. Abel, ipoteza Big-Bang este sustinuta de un cumul de observatii experimentale, nu numai de deplasarea spre rosu. Faptul ca nu esti de acord cu unul din aspecte nu le invalideaza pe toate celelalte.

    De exemplu, cum ai explica tu abundenta elementelor chimice (H, He, Li etc.) in Univers?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am scris recent un articol care încearcă să explice mai concret abundenţa elementelor uşoare în Univers din perspectiva Fizicii elicoidale şi independent de absurdul Big Bang. Mai exact, Fizica elicoidală spune că traiectoria particulelor uşoare din jurul nostru este asemănătoare în complexitate cu traiectoria corpurilor aflate foarte departe. Te mulţumeşte explicaţia dată?

      Ștergere
  3. Uau! Profundă observaţie! Desigur! Dacă explic altfel deplasarea spre roşu, nu înseamnă că am contestat „tot” Big Bangul. Dar să nu uităm că toată aiureala asta cu Big Bangul a pornit de la incapacitatea fizicienilor din secolul trecut de a explica altfel deplasarea spre roşu. Probabil, pe vremea aceea, niciun fizician nu a înţeles suficient de bine teoria relativităţii. În consecinţă, nu a înţeles nici mecanismul după care se produce efectul Doppler transversal. Ce să mai vorbim de faptul că pe vremea aceea nu era nici teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet care să ne sugereze fractalitatea elicoidală a lumii.

    Rămâne, într-adevăr, să mă gândesc la modul în care aş putea explica abundenţa elementelor uşoare, precum şi radiaţia de fond. Sincer, sunt convins că teorema de recurenţă are un as în mânecă şi aici. Până atunci, însă, ar fi nedrept ca explicaţiei propuse de mine să nu i se dea atenţia cuvenită.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu conteaza cum a pornit, ideea este ca de la prima formulare si pana azi ipoteza Big-Bangului a incorporat si alte elemente pe langa deplasarea spre rosu. Suntem in 2012 nu in 1900 toamna.

    Daca te consideri om de stiinta si ai pretentia ca ceea ce afirmi e important atunci trebuie sa te pui la zi cu toate aspectele, altfel e ca si cum am discuta pe forumul tau despre "cercetare" :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu conteaza cum a pornit, ideea este ca de la prima formulare si pana azi ipoteza Big-Bangului a incorporat si alte elemente pe langa deplasarea spre rosu. Suntem in 2012 nu in 1900 toamna.

    Din punctul meu de vedere, contează enorm cum a pornit ideea de Big Bang, chiar dacă ea a încorporat ulterior cu chiu, cu vai, (şi fără succes deplin!) observaţiile ulterioare. E normal că, în absenţa unei alte explicaţii iniţiale a deplasării spre roşu, oamenii de ştiinţă să se chinuie să încorporeze (peticească) toate observaţiile ulterioare în explicaţia lor iniţială. Dar asta nu demonstrează că teoria iniţială ar fi corectă.

    Şi în antichitate, oamenii „de ştiinţă” de atunci au reuşit să încorporeze (cu chiu, cu vai) toate observaţiile în teoria conform căreia Pământul stă pe spinarea unor elefanţi. De exemplu, această „teorie” era în stare să explice chiar şi cutremurele de pământ! Îţi dai seama ce realizare? E-adevărat, ulterior a mai trebui introdusă şi o broască ţestoasă pe carapacea căreia să stea elefanţii, aşa cum Big Bangul a mai avut nevoie şi de materia întunecată. Dar ce mai contează asta dacă se pot explica 90% dintre observaţii? Restul de 10% le lăsăm altora. Nu-i aşa? Şi culmea, au trecut sute de ani de tolerare a unei asemenea teorii în care Pământul era în centrul Universului şi stătea pe elefanţi. Cu toate astea, s-a demonstrat mai târziu că teoria nu a fost corectă.



    Daca te consideri om de stiinta si ai pretentia ca ceea ce afirmi e important atunci trebuie sa te pui la zi cu toate aspectele, altfel e ca si cum am discuta pe forumul tau despre "cercetare" :D

    ​Bine, n-oi fi eu om de ştiinţă (în sensul pe care îl dai tu acestei calităţi), dar nu ştiu de unde ai scos tu faptul că trebuie să explic absolut totul ca să fiu luat în serios. Ba dimpotrivă, eu zic că un om de ştiinţă adevărat (pe care îl preocupă adevărul) nu poate avea pretenţia ca eu să explic din start toate aspectele şi să nu public nimic până atunci.

    ​În fine, înainte de a face asemenea aprecieri negative ca acelea pe care te-ai grăbit să le faci, este de dorit să-mi spui ce este greşit la ipoteza mea lansată în acest articol, dacă este greşit ceva. Dacă poţi s-o faci, te aştept cu braţele deschise. Dacă nu, rişti să devii irelevant...

    RăspundețiȘtergere
  6. Citez din ce ai scris:
    "Având în vedere faptul că nu sunt de acord cu Big Bangul, am fost pus în situaţia de a căuta o altă explicaţie pentru deplasarea spre roşu a liniilor spectrale observate la corpurile îndepărtate."

    si in incheiere:
    "(...)Dacă se vor descoperi asemenea centre, atunci ipoteza efectului Doppler transversal va trebui (re)luată serios în discuţie, eliminându-se pentru totdeauna din Fizică toate presupunerile privind absurdul Big Bang."

    RăspundețiȘtergere
  7. Aşa. Să înţeleg că aceste citate arată ce am greşit?

    RăspundețiȘtergere

Comentariile vor fi moderate în măsura timpului meu disponibil, după care vor apărea pe blog. Voi încerca să public doar comentariile consistente sau interesante sau adevărate sau corecte sau la obiect. Voi căuta să le elimin pe cele din care nu avem nimic de învățat sau pe cele care afectează negativ mintea cititorului sau reclamele fără legătură cu blogul. De asemenea, voi face tot posibilul să răspund la comentariile care cer un răspuns. Vă mulţumesc pentru efortul vostru de a scrie în lumina acestor consideraţii!

Postări populare

Arhivă blog

Etichete

Persoane interesate