Căutați ceva anume?

vineri, 15 octombrie 2010

Cauza gravitaţiei ar putea fi variaţia impulsurilor

-(1010151416) După câteva zile în care am fost obsedat de găsirea cauzei câmpului gravitaţional, mă văd în stare să concretizez în scris câteva dintre gândurile care m-au dominat.

-(1010151418) Spuneam că orice câmp se datorează variaţiei unui parametru care ar trebui să se conserve. Şi m-am chinuit o vreme cu energia, presupunând că ea ar fi parametrul cu pricina. Ei bine, azi pot spune cu mâna pe inimă că ştiu care este acest parametru: impulsul!

-(1010151420) Ştim că impulsul oricărui corp din Univers ar trebui să se conserve. Dar orice corp este alcătuit dintr-o mulţime de alte corpuri mai mici care se mişcă fiecare în direcţii diferite şi variabile. Asta înseamnă că impulsul fiecărui corp component nu se conservă, cel puţin în direcţie. De exemplu, Pământul este în rotaţie în jurul axei sale. Asta înseamnă că toate clădirile, pietrele, fiinţele aflate la suprafaţa sa au un impuls variabil în timp, cel puţin în direcţie.

-(1010151428) Această variaţie a impulsului componentelor unui astru trebuie să cauzeze un câmp care să informeze Universul că impulsul nu se conservă. Acest câmp nu poate fi altul decât tocmai câmpul gravitaţional produs de acel astru.

-(1010151431) Să testăm puţin această constatare. Să vedem dacă sunt acceptabile câteva dintre consecinţele ei. De exemplu, să vedem dacă am putea anula această variaţie. Am putea anula variaţia impulsului componentelor unui astru? Dacă oprim astrul în aşa fel încât acesta să nu se mai rotească, ar mai produce el câmp gravitaţional? Da, ar mai produce, pentru că degeaba am oprit noi astrul să nu se rotească, din moment ce nu am oprit din rotaţie şi atomii componenţi ai astrului. Numai atunci vom putea spune cu adevărat că am oprit orice variaţie a impulsului, când vom fi reuşit să oprim din rotaţie orice componentă a astrului, oricât de mică ar fi ea.

-(1010151435) Şi cum nu putem face asta în prezent, rezultă că nu putem opri gravitaţia astrului. Iată, deci, un prim corolar al constatării noastre, corolar care este compatibil cu realitatea. Deci, presupunerea că variaţia impulsului produce câmp gravitaţional a trecut primul test.

-(1010151437) Să mai facem acum un al doilea test. Ştim că gravitaţia unui astru depinde de masa astrului. Atunci, ca să fie adevărată presupunerea noastră, ar trebui să putem deduce cumva că şi masa astrului depinde de variaţia impulsului părţilor sale componente. Atunci, am deduce că, anulând variaţia impulsului componentelor, am putea anula şi masa astrului.

-(1010151450) Dar ştim că masa înseamnă energie. Şi mai ştim că energia se datorează mişcării, mişcarea fiind o variaţie a unui parametru. Mai precis, energia totală depinde de modulul impulsurilor, iar energia potenţială depinde de viteza de variaţie a direcţiei acestor impulsuri. Deci nu este greu de crezut că masa însăşi a unui astru se datorează variaţiei impulsului componentelor astrului respectiv. Atunci putem recunoaşte liniştiţi că presupunerea a trecut şi al doilea test.

-(1010151452) Ar mai fi de trecut un test. Testul de distanţă. Ar trebui văzut dacă există vreun mecanism care explică de ce variaţia impulsului ar fi resimţită mai slab la distanţe mai mari. Pentru aceasta ar trebui să descoperim o legătură între variaţia impulsului şi mărimea unei suprafeţe. Dar acum mi-e foame şi trebuie să mănânc. Revin după ce mănânc. Între timp, mă voi gândi la asta.

-(1010151527) Dacă gravitaţia scade cu pătratul distanţei şi dacă ea se datorează variaţiei impulsurilor, înseamnă că la distanţe mari această variaţie poate fi compensată mai uşor. Un raţionament pueril ne-ar spune că distanţa mare face mai mare şi suprafaţa de contact cu Universul, mărindu-se prin aceasta şi posibilitatea de a întâlni corpuri cu impulsuri care să varieze exact în aşa fel încât să micşoreze variaţia impulsurilor componentelor astrului. Dar acesta rămâne totuşi un raţionament pueril şi, din păcate, asta este tot ce am la dispoziţie acum.

-(1010151531) În orice caz, această neputinţă de a clarifica şi cantitativ relaţia dintre variaţia impulsurilor componentelor unui corp şi intensitatea gravitaţiei produsă de acel corp nu este un impediment în acceptarea mecanismului propus, mai ales în penuria de idei ce stăpâneşte în acest domeniu al gravitaţiei. Luaţi în considerare propunerea mea şi duceţi-o mai departe decât aş putea eu!

-(1010151544) Mai vreau să fac o completare aici. Observaţi că am analizat până acum doar variaţiile impulsurilor. Dar tot aşa am putea ridica problema şi în cazul variaţiei momentelor cinetice. Mai precis, am putea susţine că, în timp ce variaţia impulsurilor componentelor duce la apariţia unui câmp gravitaţional, variaţia momentelor cinetice ale corpurilor componente dintr-un astru ar putea duce la apariţia unui alt câmp, de o altă natură, care ar putea fi tocmai câmpul magnetic al astrului respectiv. Dar presupunerea aceasta, reiterată de atâtea ori, va trebui analizată în mod asemănător şi mai amănunţit cu altă ocazie.

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog

Etichete

Persoane interesate