Se ştie că intensitatea câmpului gravitaţional produs de un astru este proporţională cu raportul dintre masa astrului şi pătratul distanţei până la centrul său de masă. Rezultă de aici ceva foarte important! Dacă un observator se află închis într-un lift suficient de mic ce pluteşte suspendat într-un câmp gravitaţional al unui astru, atunci el nu poate determina prin nicio experienţă internă liftului cât este masa astrului sau la ce distanţă se află de astru. El nu poate determina decât raportul dintre masa astrului şi pătratul distanţei la care se află de centrul de masă al astrului. Altfel spus, observatorul din lift nu ştie dacă acel câmp gravitaţional pe care îl măsoară el în lift se datorează faptului că se află foarte aproape de un astru foarte uşor sau se datorează faptului că se află foarte departe de un astru foarte masiv.
Am spus „lift suficient de mic” pentru ca nu cumva să mi se poată obiecta că un observator apropiat de astru ar putea constata că două fire cu plumb puse unul lângă celălalt cât mai departe unul de altul nu ar mai fi paralele pentru că acolo liniile câmpului gravitaţional nu sunt paralele. Deci, liftul este considerat suficient de mic încât să nu poată fi determinată neuniformitatea câmpului gravitaţional. Această condiţie nu este absurdă, ci seamănă mai degrabă cu condiţia impusă de Einstein în experimentul său mental prin care a postulat echivalenţa locală dintre un câmp gravitaţional şi un câmp de acceleraţii.
În concluzie, local, un câmp gravitaţional din apropierea unui astru mic este echivalent cu un câmp gravitaţional măsurat departe de un astru masiv. Să dăm un nume acestei constatări? Vă las pe voi să-i daţi ce nume vă place.
Toate bune şi frumoase până aici, dar să vedeţi comédie mai departe când încercăm să aplicăm această echivalenţă la imposibilele găuri negre. Ştim că raza Schwarzschild este proporţională numai cu masa astrului (deci nu depinde deloc de vreo distanţă anume) şi mai ştim că la această rază se află suprafaţa orizontului evenimentelor, care separă două regiuni speciale din câmpul gravitaţional al unui astru: o regiune exterioară obişnuită, în care corpurile au viteze subluminice şi o regiune interioară aiurită, în care corpurile au depăşit viteza luminii, iar spaţiul s-a transformat în timp.
Haideţi să analizăm cum se împacă proprietatea menţionată a câmpului gravitaţional cu eventuala existenţă a două regiuni atât de diferite din câmpul gravitaţional. Printre altele, dacă particularizăm la ceea ce ne interesează pe noi, putem găsi două găuri negre, una foarte puţin masivă şi cealaltă foarte masivă, astfel încât condiţia de echivalenţă formulată mai sus să ne spună că prin nicio experienţă din interiorul unui lift suficient de mic observatorul nu ar trebui să poată stabili dacă liftul său pluteşte în interiorul orizontului unei găuri negre de masă foarte mare sau pluteşte în exteriorul orizontului unei găuri negre foarte puţin masive, pentru că în ambele regiuni intensitatea câmpului gravitaţional este aceeaşi.
Pentru a arăta că este posibil să găsim aceeaşi valoare pentru intensitatea câmpului gravitaţional din interiorul orizontului unei găuri negre cu intensitatea câmpului gravitaţional din exteriorul orizontului altei găuri negre, voi face o aplicaţie numerică.
Presupunem că vrem să facem o comparaţie între măsurătorile privind intensitatea câmpului gravitaţional realizate de doi observatori diferiţi 
Să vedem acum ce intensitate a câmpului gravitaţional măsoară fiecare observator în condiţiile date. Primul observator aflat în interiorul orizontului va constata că intensitatea câmpului gravitaţional în locul în care se află este 
Ce concluzie putem trage de aici, din moment ce am obţinut intensităţi egale în condiţii atât de diferite? Concluzia nu poate fi evitată: câmpul gravitaţional din interiorul orizontului nu trebuie să fie diferit din punct de vedere calitativ de câmpul gravitaţional din exteriorul găurii negre. Altfel spus, deosebirile dintre interiorul şi exteriorul orizontului nu pot fi decât cantitative şi nu pot fi nicidecum spaţio-temporale. Sau încă: pentru orice punct din interiorul orizontului unei găuri negre oarecare, există un punct din exteriorul unei alte găuri negre astfel încât intensităţile câmpului gravitaţional în cele două puncte sunt egale. Sau şi mai clar, prin nicio experienţă locală asupra câmpului gravitaţional un observator nu poate stabili dacă se află în interiorul sau în exteriorul unei găuri negre. Iată deci un alt argument fundamental împotriva existenţei vreunui orizont al evenimentelor şi implicit a vreunei găuri negre.
Du-te ma sa iei nobelul, ce mai astepti? :))
RăspundețiȘtergereProbabil, dacă teoria relativităţii generalizate în forma ei actuală ar fi completată cu acest nou principiu de echivalenţă, s-ar deschide un drum mai neted spre unificarea dintre Fizica relativistă şi cea cuantică.
RăspundețiȘtergere"prin nicio experienţă din interiorul unui lift suficient de mic observatorul nu ar trebui să poată stabili dacă liftul său pluteşte în interiorul orizontului unei găuri negre de masă foarte mare sau pluteşte în exteriorul orizontului unei găuri negre foarte puţin masive, pentru că în ambele regiuni intensitatea câmpului gravitaţional este aceeaşi"
RăspundețiȘtergereUltima concluzie este falsa! Un corp lasat liber nu isi va pastra viteza constanta! Ceea ce ai postulat deja a fost spus de Einstein, doar ca tu nu ai vazut mai departe de lift si te-ai grabit rau de tot sa tragi concluzii!
In prezenta gravitatiei toate evenimentele se aseaza pe un spatiu-timp 4 dimensional curb.Local, pe portiuni mici, putem alege o metrica Minkovskiana. In totalitate, insa spatiul-timp va fi curb.
Din aceasta postare se vede ca nu intelegi TGR-ul si in locul tau as sterge asemenea ineptii ca te faci de rusine. Nici nu vreau sa mai amintesc de alte monstruozitati pe care le-ai scris in articol.
Într-adevăr, concluzia ar fi falsă dacă nu ar fi precedată de condiţia pe care am pus-o eu şi tu ai omis-o: „putem găsi două găuri negre...astfel încât...”. Deci, fii atent la întreaga frază ca să o poţi înţelege. Iar restul afirmaţiilor tale nu au legătură cu principiul formulat.
RăspundețiȘtergereAbsurd dus la extrem. In continuare refuzi sa gandesti relativist. Nu ai tinut cont de masa observatorilor si de viteza lor! Si daca intentionat i-ai "inzestrat" cu aceste proprietati (in apropierea unui camp gravitational), din start i-ai omorat si nu exista enuntul problemei. Ai luat niste formule pe care nu le intelegi complet si le-ai pliat matematic ca sa ajungi la un rezultat premeditat. In fapt, ai avut rezultatul pe care ai vrut sa-l ai. Legi O1 de O2, fara sa oferi complet informatia, relativ la ce? O1 nu va stii niciodata ce observa O2. Tu vrei ca el sa stie, dar asta este pseudostiinta si presupunere subiectiva confirmand faptul ca nu cunosti relativitatea. Te limitezi la niste formule simplificate care nu iti vor oferi niciodata un raspuns corect. Einstein nu a facut experimentul cu liftul cum crezi ca ai inteles tu. Te rog intelege ca ceea ce spui tu aici este ceea ce visezi noaptea si pare dimineata real. Aplica TR peste calcule si pe urma o sa vezi ca nu te ajuta cu nimic demonstratiile tale din fizica clasica. Daca nu intelegi, inseamna ca ai o problema.
RăspundețiȘtergereVrei nu vrei ai niste aberatii fizice in articol. Pacat ca nici macar nu iti dai seama care sunt....
Eu ti-am comentat articolul in mod obiectiv. Ca nu iti place...asta este! Nici mie nu imi place ca imi bat capul cu asemenea aberatii dar recunosc ca as fi satisfacut daca ai intelege ceva...
Iti propun un mic experiment. Trimite aceasta "concluzie" unui fizician in care ai mare incredere. Dar promite sa ne spui si noua reactia lui :))
2.10...1000 de gauri negre mici sau mari, tot aia e Abel. Un corp lasat liber nu isi va pastra viteza constanta!
RăspundețiȘtergereVad ca nu vrei sa postezi toate comentariile.
RăspundețiȘtergere1,2, 10....1000 de gauri negre, viteza lor nu este constanta si ai exclus prin omisiune asta !
Esti din ce in ce mai departe de a intelege relativitatea.
„Nu ai tinut cont de masa observatorilor si de viteza lor!” Consider că dacă ai fi înţeles măcar principiul de echivalenţă al lui Einstein, nu ai mai fi adus această obiecţie. Observatorii nu au masă în teoria relativităţii, iar relativitatea restrânsă (generalizată) nu depinde de viteza (acceleraţia) observatorilor.
RăspundețiȘtergerePuteţi găsi o generalizare a aplicaţiei numerice pe physis.ro.
RăspundețiȘtergereAş vrea să mă refer puţin la principiul echivalenţei, aşa cum a fost emis în Teoria Relativităţii Generale:
RăspundețiȘtergereDin câte cunosc, echivalenţa nu se face între două câmpuri gravitaţionale, ci între un câmp gravitaţional omogen şi un câmp de acceleraţii. Astfel, referindu-ne strict la experimentul mental al lui Einstein, un observator într-un lift suficient de mic, în cădere liberă, fără surse de informaţii din exteriorul liftului, nu poate discerne între un câmp gravitaţional şi un câmp de acceleraţii. Lucrul acesta nu este valabil pentru un câmp gravitaţional neomogen, şi de fapt câmpurile gravitaţionale reale sunt neomogene,dar putem presupune că pe un domeniu suficient de mic, câmpul real se poate aproxima cu un câmp omogen. Acesta este şi motivul pentru care nu putem vorbi decât de un principiu al echivalenţei locale, nu şi de un principiu al echivalenţei globale. Un câmp neomogen echivalent cu un câmp de acceleraţii ar putea foarte simplu să fie eliminat din tot spaţiul ceea ce contravine oricărei evidenţe experimentale. Aceasta exclude şi "echivalenţa" între două câmpuri gravitaţionale aşa cum este definită în acest articol. La întrebarea, dacă principiul echivalenţei se mai aplică în interiorul orizontului evenimentelor unei găuri negre, răspunsul ar trebui să fie, după părerea mea, nu, pentru că semnificaţia reală a razei Schwarzschild este tocmai aceasta: Ea indică limita până la care, legile fizicii aşa cum le cunoaştem astăzi mai sunt valabile, prin urmare şi principiul echivalenţei locale. Cumva, raza Schawarzschild joacă, din acest punct de vedere un rol similar cu cel al razei clasice a electronulului, înţeles ca o singularitate a cîmpului electromagnetic.
Salut, gnnegru şi bine ai venit pe blogul meu!
RăspundețiȘtergereAi dreptate în ceea ce priveşte afirmaţiile tale privind principiul echivalenţei aşa cum este el cunoscut. Într-adevăr, Einstein a echivalat un câmp de acceleraţii cu un câmp gravitaţional uniform.
Dar nu sunt de acord cu ceea ce spui mai încolo şi anume cu afirmaţia:
„Lucrul acesta nu este valabil pentru un câmp gravitaţional neomogen”. Tocmai de aceea se cere ca liftul să fie suficient de mic, tocmai pentru ca chiar şi un câmp gravitaţional neomogen să poată fi echivalat (de observatorul din lift) cu un câmp de acceleraţii.
Ei bine, la fel, liftul din principiul echivalenţei formulat de mine trebuie să fie suficient de mic încât ambele câmpuri gravitaţionale care se compară să poată fi considerate omogene.
Altfel spus, dacă liftul este suficient de mic pentru ca observatorul din interiorul său să nu poată constata cu niciun chip neuniformitatea câmpului gravitaţional (caz în care poate aplica principiul einsteinian al echivalenţei), atunci observatorul nu va putea constata nici dacă este la o distanţă finită sau infinită de corpul care produce câmpul (caz în care poate aplica şi principiul echivalenţei câmpurilor gravitaţionale). Pe scurt, dacă putem aplica principiul einsteinian al echivalenţei, atunci putem aplica şi principiul formulat în acest material.
Cât despre faptul că legile Fizicii nu se aplică în interiorul orizontului evenimentelor, asta mi se pare cel puţin bizar. Cum e posibil ca ceva inventat cu legile Fizicii cunoscute să nu se supună legilor Fizicii cunoscute? Aaa, poate că te referi strict la singularitatea aflată în centrul găurii negre şi nu la domeniul dintre orizont şi centru. Atunci cu asta pot fi de acord.