-(1011282247) Torsiunea are o proprietate foarte interesantă despre care aș dori să vorbesc acum. Să presupunem inițial că un corp se deplasează pe un cerc. Cercul poate fi considerat ca fiind o elice de torsiune nulă, căci distanța dintre spirele acestei elice este nulă. Curbura acestei traiectorii este egală cu inversul razei cercului. Pentru un observator care se deplasează perpendicular pe planul cercului, corpul este văzut în mișcare pe o elice, iar torsiunea acestei elice este de data aceasta nenulă.
-(1011282307) Pe măsură ce viteza observatorului este mai mare, distanța dintre spirele elicei este și ea mai mare, torsiunea traiectoriei crește, iar curbura scade. La un moment dat (la o oarecare viteză), torsiunea a crescut atât de mult (de la valoarea ei inițială nulă), iar curbura a scăzut atât de mult (de la valoarea ei inițială maximă), încât cele două mărimi devin egale. Acest moment este de o importanță crucială pentru Fizica elicoidală, dar amânăm puțin (pentru altă dată) studiul său aprofundat, căci dorim să trecem mai departe și vrem să scoatem altceva în evidență acum.
-(1011282312) Așadar, trecem mai departe, adică presupunem că viteza observatorului este acum și mai mare decât cea în care torsiunea și curbura erau egale. La asemenea viteze, curbura a scăzut în continuare. Dar ce se întâmplă cu torsiunea? Interesant, torsiunea începe acum să scadă mereu! Maximul ei a fost atunci când era egală cu curbura. Nu vrem să intrăm în detalii matematice concrete. Acestea n-ar face decât să reducă farmecul raționamentelor, filozofia lor.
-(1011282316) La vitezele cele mai mari, atât curbura cât și torsiunea au valori foarte mici, iar corpul pare că se deplasează rectiliniu. Aici am vrut să ajungem! Mai precis, vrem să conștientizăm faptul că mișcarea perfect rectilinie a unui corp poate fi doar o impresie datorată vitezei mari cu care se deplasează observatorul perpendicular pe planul cercului inițial, viteză mult mai mare decât viteza cu care se deplasează corpul de-a lungul cercului.
-(1011282320) Așadar, dacă vedem un corp deplasându-se rectiliniu, există posibilitatea ca traiectoria acelui corp să fie doar aproximativ rectilinie, fiind de fapt doar o porțiune de elice cu torsiunea și curbura foarte, foarte mici. Mai mult, există posibilitatea ca torsiunea și curbura elicei respective să aibă legătură cu vreunul dintre parametrii corpului observat, precum sunt masa și sarcina sa electrică.
-(1011282326) Aceste raționamente prefigurează enunțarea unui nou principiu al inerției, specific Fizicii elicoidale: un corp liber se deplasează (nu pe o dreaptă, ci) pe o elice cu torsiunea și curbura foarte, foarte mici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile vor fi moderate în măsura timpului meu disponibil, după care vor apărea pe blog. Voi încerca să public doar comentariile consistente sau interesante sau adevărate sau corecte sau la obiect. Voi căuta să le elimin pe cele din care nu avem nimic de învățat sau pe cele care afectează negativ mintea cititorului sau reclamele fără legătură cu blogul. De asemenea, voi face tot posibilul să răspund la comentariile care cer un răspuns. Vă mulţumesc pentru efortul vostru de a scrie în lumina acestor consideraţii!