Deocamdată, va trebui să separ Fizica elicoidală de Fizica actuală

-(1011102103) Analizând teoria italianului Oreste Caroppo cu modelul său mecanic interesant al fotonului, am început să mă gândesc că aș putea să definesc fotonul fără să mai fac apel la viteza infinită a punctelor fizice, căci viteza luminii în vid este suficientă pentru fundamentele Fizicii elicoidale.

-(1011102106) De exemplu, am putea considera că fotonul este o pereche de două corpuri care se deplasează cu viteza luminii în vid, fiecare pe câte o elice de torsiune opusă celeilalte. Mai precis, ar trebui întâi să vorbim despre un corp mai simplu care se deplasează strict cu viteza luminii și rectiliniu prin vid. Am putea spune că acesta este adevăratul foton.

-(1011102124) Numai că această definiție nu ne permite să înțelegem de ce fotonul este un boson cu spin unu și nu cu spin zero. Sau, stai așa, poate că în vid fotonul are spin zero (fiind chiar bosonul Higgs), iar într-un mediu oarecare fotonul nu se mai deplasează rectiliniu, ci pe o elice de un anumit ordin, în funcție de complexitatea mediului prin care este nevoit să se deplaseze fotonul.

-(1011102131) Dar dacă am spune că fotonul se deplasează rectiliniu, atunci care parametru al traiectoriei sale ar mai putea fi considerat drept lungime de undă sau frecvență? Singurul parametru pe care îl mai poate avea o dreaptă este torsiunea ei. Deci am putea face o legătură între inversul lungimii de undă (numărul de undă) și torsiune.

-(1011102149) Sau mă mai gândesc la o chestiune. Am putea spune că dreapta pe care se deplasează fotonul în vid este o geodezică pe un cilindru de aceeași rază ca și în cazul corespunzător mișcării printr-un mediu diferit de vid. Doar că în acest caz fotonul nu ar mai avea componentă perpendiculară pe direcția de mișcare, iar în rest are o componentă perpendiculară nenulă a vitezei.

-(1011102153) Deci, într-un mediu oarecare (dar uniform) fotonul are atât o componentă longitudinală a vitezei, cât și una perpendiculară.

-(1011120823) Bun, să vedem acum de ce fotonul ar fi un boson cu spin unu. Nu cumva această proprietate este doar o interpretare greșită a Fizicii actuale, valabilă doar pentru un sistem stabil de (patru?) fotoni și nu pentru un singur foton? Sau acceptăm că fotonul este, de fapt, un sistem stabil de (patru?) „fotoni” și dăm un alt nume particulei care se deplasează cu viteza luminii de una singură?

-(1011120831) În acord cu Fizica actuală, eu prefer să numesc „foton” particula componentă a luminii (căci de acolo a și provenit denumirea ei). Atunci va trebui să găsesc un alt nume pentru particula care merge de una singură cu viteza luminii, căci fotonul este un sistem stabil (cu parametrii dinamici constanți) rezultat din asocierea liberă a mai multor (patru?) asemenea particule.

-(1011120948) Bun, acuma ar cam trebui să începem să putem explica, de exemplu, efectul Faraday, prin care se obține rotația planului de polarizare a luminii atunci când lumina se deplasează paralel cu liniile câmpului magnetic. Ce ar putea fi acest efect din punctul de vedere al Fizicii elicoidale? De ce se rotește planul de polarizare a luminii? De ce se rotește spre dreapta (stânga) și nu spre stânga (dreapta)?

-(1011121015) Întâi ar cam trebui să explicăm cu Fizica elicoidală ce este polarizarea luminii. Mai precis, ar trebui să vedem ce este câmpul electric din foton. O fi cumva vorba despre faptul că impulsul unei perechi de particule componente ale fotonului variază sinusoidal?

-(1011121232) Sunt prea complicate asemenea tatonări și presimt că va trebui să renunț la a mai încerca să fac acum un compromis între noțiunile Fizicii actuale și noțiunile Fizicii elicoidale. Va trebui să dezvolt Fizica elicoidală cu mijloacele ei matematice proprii, inventând noțiunile ei specifice și lăsând pentru mai târziu identificarea noțiunilor celor două Fizici.