-(1011030736) Vidul trebuie să fie un mediu care nu modifică traiectoria unui corp. Alte medii diferite de vid modifică în vreun fel traiectoria unui corp. Și cum traiectoria poate fi modificată numai și numai recursiv, astfel încât traiectoria să aibă un anumit ordin bine determinat în acel mediu, înseamnă că și mediile posibile pot fi clasificate în funcție de ordinul lor. Am putea spune atunci că vidul este un mediu de ordinul zero, adică un mediu în care traiectoriile au ordinul zero.
-(1011030741) Cu aceste cunoștințe în minte, să revenim atunci la structura fotonului și să vedem cum am putea explica faptul că lumina este dispersată la trecerea printr-o prismă. Prisma este un mediu de ordin constant, deci și traiectoria particulelor ce constituie lumina va avea ordin constant. Dacă unghiul de incidență este nul, trebuie să obținem că și unghiul de refracție este nul. Totuși, aici ar trebui să apară excepția dată de scindare. De fapt, scindarea are oricum loc, doar că nu se observă ușor.
-(1011030839) Dar ce mă chinui eu cu lumina albă, din moment ce de fapt ar trebui să studiez lumina monocromatică, singura cu importanță fundamentală în înțelegerea structurii fotonului? Lumina monocromatică este cea interesantă. Ce este atunci lumina monocromatică? Ce este fotonul (monocromatic)?
-(1011031133) N-am decât ipoteze acum. Nu pot spune decât că e posibil ca fotonul monocromatic să fie un ansamblu de doi ineloni care se rotesc în sensuri opuse și au raza variabilă. În acest caz, frecvența fotonului ar fi dată de frecvența de variație a razei, iar amplitudinea ar fi dată de valoarea maximă a razei.
-(1011031217) Sau poate că ceea ce am descris mai sus este doar un „semifoton”, iar un foton întreg ar fi o asociere de doi asemenea semifotoni care oscilează în antifază. Am mai putea spune atunci că porțiunea din foton a cărui rază scade este un electron, iar porțiunea din foton a cărui rază crește este un pozitron.
-(1011031226) Haideți să fixăm totuși niște noțiuni mai clare! Inelonul știm ce este, un punct fără masă care merge cu viteză infinită pe un cerc de rază constantă. Totuși, nu este drept să nu pot lua în considerare și mișcarea unui inelon pe un cerc de rază variabilă. De aceea, vom vorbi despre ineloni constanți și ineloni variabili.
-(1011031233) Din considerente matematice știm că inelonul se poate deplasa înspre lateral (adică perpendicular pe planul său) cu orice viteză, iar din considerente fizice știm că un inelon nu poate fi în repaus căci ar însemna că există un observator privilegiat în Univers față de care inelonii sunt în repaus. Cum nu putem determina prin calcul matematic această viteză, va trebui să o postulăm. De aceea, am postulat că inelonul se deplasează perpendicular pe cercul său cu viteza luminii în vid. De aici rezultă că există două tipuri posibile de ineloni: cei care se rotesc spre stânga și cei care se rotesc spre dreapta. Atunci, putem introduce noțiunile de inelon pozitiv și inelon negativ. Vom face o convenție aici și vom spune că un inelon este negativ dacă viteza lui de rotație are sens opus cu viteza lui de translație și vom spune că este pozitiv în caz contrar.
-(1011031240) Deci, un inelon negativ care se îndepărtează de noi se rotește în sens trigonometric, iar un inelon negativ care se apropie de noi se rotește în sensul acelor de ceasornic.
-(1011031243) Deoarece inelonul se mișcă pe cerc cu viteză infinită, rezultă că și viteza lui de rotație este infinită. Cum masa lui este nulă, rezultă că produsul dintre masă și viteza unghiulară este ceva ce nu poate fi determinat prin calcul (nedeterminare sau caz exceptat), dar poate avea o valoare nenulă și finită. Dacă nu putem determina prin calcul produsul dintre masă și viteza unghiulară, atunci putem determina experimental acest lucru, așa cum am determinat și viteza cu care se deplasează inelonul perpendicular pe cercul său. Știind că în Fizică se vehiculează existența unei constante a lui Planck, putem considera că acest produs are legătură cu constanta lui Planck și putem postula această legătură.
-(1011031257) Altfel spus, postulăm că orice inelon are un moment cinetic tocmai egal cu constanta lui Planck. E posibil să greșesc aici, în sensul că acest moment cinetic să fie mai mic, adică să fie constanta redusă a lui Planck. Dar asta încă nu pot tranșa aici. De aceea ne putem mulțumi cu certitudinea că momentul cinetic al unui inelon este ori constanta lui Planck, ori constanta redusă a lui Planck, una din două.
-(1011031309) Mai avem de clarificat chestia cu raza. Vom numi inelon constant, un inelon de rază constantă și vom numi inelon variabil un inelon de rază variabilă. În particular, vom numi inelon sinusoidal un inelon a cărui rază variază sinusoidal. Consider că această ultimă noțiune are o importanță aparte în înțelegerea structurii fotonului. Și poate, cine știe, va trebui să postulăm cândva că nu există altceva în Univers decât ineloni sinusoidali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile vor fi moderate în măsura timpului meu disponibil, după care vor apărea pe blog. Voi încerca să public doar comentariile consistente sau interesante sau adevărate sau corecte sau la obiect. Voi căuta să le elimin pe cele din care nu avem nimic de învățat sau pe cele care afectează negativ mintea cititorului sau reclamele fără legătură cu blogul. De asemenea, voi face tot posibilul să răspund la comentariile care cer un răspuns. Vă mulţumesc pentru efortul vostru de a scrie în lumina acestor consideraţii!