În completarea unui articol precedent în care arătam că prin concepția corpusculară putem explica interferența luminii, vin acum cu amănunte mai profunde privind o asemenea concepție.
Noțiuni introductive
În Fizica elicoidală, lumina (și orice radiație) este alcătuită din perechi de corpusculi care se deplasează în tandem, cu viteza maximă, pe două elice coaxiale de aceeași curbură (extrem de mică, egală în vid cu inversul razei Universului) dar cu torsiuni opuse și egale în valoare absolută cu curbura (astfel, raportul dintre curbură și torsiune, adică lancretianul, este unitar).
Corpusculul a cărui torsiune este pozitivă va fi numit „corpuscul pozitiv”, iar corpusculul a cărui torsiune este negativă va fi numit „corpuscul negativ”.
În deplasarea lor pe cele două elice coaxiale, acești doi corpusculi pot ajunge în opt poziții relevante (numite „momente”):
- conjuncție inițială (momentul CI),
- cvadratură post-conjuncție inițială (momentul PCI),
- opoziție inițială (momentul OI),
- cvadratură post-opoziție inițială (momentul POI),
- conjuncție finală (momentul CF),
- cvadratură post-conjuncție finală (momentul PCF),
- opoziție finală (momentul OF),
- cvadratură post-opoziție finală (momentul POF).
Avem mai jos imaginile și descrierile lor.
În momentul conjuncției inițiale (notat cu CI), cei doi corpusculi se află la distanța minimă unul de celălalt, iar impulsurile lor sunt reciproc perpendiculare și fac un unghi de 45° cu axa sistemului (axa elicelor). Corpusculul pozitiv se deplasează „în jos”, iar corpusculul negativ se deplasează „în sus”. Componenta transversală a impulsului total este nulă.
În momentul cvadraturii post-conjuncție inițială (notat cu PCI), cei doi corpusculi s-au îndepărtat din momentul conjuncției inițiale la o distanță unghiulară egală cu aceea a unui unghi drept. Ei continuă să se îndepărteze. Componenta transversală a impulsului total crește în modul și este orientată „spre dreapta”.
În momentul opoziției inițiale (OI) cei doi corpusculi se găsesc în poziții diametral opuse, la distanța maximă unul de celălalt, iar impulsurile lor sunt paralele. Ambii corpusculi se deplasează „spre dreapta”. Componenta transversală a impulsului total are valoarea maximă în modul și este orientată „spre dreapta”.
În momentul cvadraturii post-opoziție inițială (pe care îl vom nota cu POI), cei doi corpusculi s-au apropiat din momentul opoziției inițiale la o distanță unghiulară egală cu aceea a unui unghi drept. Ei continuă să se apropie. Componenta transversală a impulsului total scade în modul și rămâne orientată „spre dreapta”.
În momentul conjuncției finale (notat cu CF), cei doi corpusculi se află pentru a doua oară la distanța minimă unul de celălalt, iar impulsurile lor sunt din nou perpendiculare. Corpusculul pozitiv se deplasează acum „în sus”, iar corpusculul negativ se deplasează „în jos”. Componenta transversală a impulsului total s-a anulat din nou.
În momentul cvadraturii post-conjuncție finală (notat cu PCF), cei doi corpusculi s-au îndepărtat din momentul conjuncției finale la o distanță unghiulară egală cu aceea a unui unghi drept. Ei continuă să se îndepărteze. Componenta transversală a impulsului total crește din nou și este orientată „spre stânga”.
În momentul opoziției finale (OF) cei doi corpusculi se găsesc din nou în poziții diametral opuse, la distanța maximă unul de celălalt, iar impulsurile lor sunt paralele. Ambii corpusculi se deplasează acum „spre stânga”. Componenta transversală a impulsului total are valoarea maximă și este orientată „spre stânga”.
În momentul cvadraturii post-opoziție finală (pe care îl vom nota cu POF), cei doi corpusculi s-au apropiat din momentul opoziției finale la o distanță unghiulară egală cu aceea a unui unghi drept. Ei continuă să se apropie. Componenta transversală a impulsului total începe din nou să scadă și este orientată „spre stânga”.
Polarizarea impulsului
Impulsul total al sistemului format cu perechea de corpusculi definiți astfel variază periodic. El are două componente rezultante: o componentă rezultantă constantă, paralelă cu axa comună a elicelor și o componentă rezultantă variabilă, transversală, perpendiculară pe axa sistemului și paralelă cu dreapta care unește pozițiile conjuncțiilor.
În momentele conjuncțiilor componenta transversală a impulsului total se anulează, iar în momentele opozițiilor componenta transversală capătă valoarea maximă și este paralelă cu dreapta care unește pozițiile conjuncțiilor.
Drept urmare, impulsul total variază periodic într-un plan format de axa elicei și de dreapta care unește pozițiile conjuncțiilor.
Consider astfel că această interpretare a luminii permite explicarea polarizării acesteia și deschide un drum luminos către o Fizică absolută. Invit toate mințile agere să mediteze profund la posibilitățile nebănuite pe care ni le pune la dispoziție această nouă interpretare a luminii ce revigorează concepția conform căreia lumina este alcătuită din corpusculi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile vor fi moderate în măsura timpului meu disponibil, după care vor apărea pe blog. Voi încerca să public doar comentariile consistente sau interesante sau adevărate sau corecte sau la obiect. Voi căuta să le elimin pe cele din care nu avem nimic de învățat sau pe cele care afectează negativ mintea cititorului sau reclamele fără legătură cu blogul. De asemenea, voi face tot posibilul să răspund la comentariile care cer un răspuns. Vă mulţumesc pentru efortul vostru de a scrie în lumina acestor consideraţii!