Principiul elicoidal al inerţiei şi briciul lui Occam

Ştim cu toţii că principiul actual al inerţiei spune că un corp asupra căruia nu acţionează influenţe din exterior îşi menţine starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă. Observaţi că această formulare conţine o disjuncţie de două propoziţii. Adică, principiul actual al inerţiei spune ceva de genul: dacă P atunci (Q sau R). Să notăm acest (Q sau R) cu S. Atunci, P este propoziţia „Asupra unui corp nu acţionează influenţe din exterior”, Q este propoziţia „Corpul îşi menţine starea de repaus”, iar R este propoziţia „Corpul îşi menţine starea de mişcare rectilinie şi uniformă”.

În acest context, reamintim ce spune principiul elicoidal al inerţiei, pentru a-l compara cu principiul actual al inerţiei. 

Principiul elicoidal al inerţiei (sau Principiul elico-inerţiei): un corp asupra căruia nu acţionează influenţe din exterior îşi menţine starea de mişcare pe o elice circulară.

1. Să observăm în primul rând faptul că principiul elicoidal al inerţiei nu mai conţine vreo disjuncţie de genul (Q sau R). Căci principiul elicoidal al inerţiei poate fi pus sub forma „dacă P atunci S”, unde S nu mai este o disjuncţie de propoziţii, ci este propoziţia „Corpul îşi menţine starea de mişcare pe o elice circulară”. Acesta este un prim semn de superioritate al acestui principiu faţă de principiul actual. Prin această proprietate, principiul elicoidal al inerţiei este mai simplu, mai economic, deci mai apropiat de natură. Acesta ar fi deja un prim criteriu serios pentru a fi luat în considerare (briciul lui Occam).
2. Un alt criteriu de superioritate al acestui nou principiu este generalitatea lui. Principiul elicoidal al inerţiei spune inclusiv ceea ce spune principiul actual, dar spune chiar mai multe lucruri. 
1. Să arătăm întâi că spune inclusiv ceea ce spune principiul actual al inerţiei. Pentru aceasta va trebui să arătăm că atât repausul, cât şi mişcarea rectilinie şi uniformă pot fi considerate ambele ca fiind de fapt tocmai mişcare pe elice circulară. 
1. Este suficient să observăm că o elice circulară alungită la infinit este tocmai o dreaptă. Astfel, mişcarea rectilinie şi uniformă poate fi interpretată cu certitudine ca fiind mişcare pe o elice circulară alungită la infinit.
2. De asemenea, este suficient să observăm că o elice circulară înghesuită într-un punct este tocmai „traiectoria repausului”. Desigur, operaţia de „înghesuire” este tocmai operaţia inversă celei de „alungire”. Când alungim o elice circulară până când ea devine o dreaptă, îi micşorăm curbura şi torsiunea până când acestea devin nule, iar când înghesuim elicea circulară până când aceasta devine un punct, îi mărim aceşti parametri până când aceştia devin infiniţi. În termenii Fizicii elicoidale, dreapta are darbuzianul nul, iar punctul are darbuzianul infinit.
2. Să arătăm acum că principiul elicoidal al inerţiei spune mai multe lucruri decât spune principiul actual al inerţiei, cu toate că foloseşte mai puţini termeni. Este suficient să observăm că, aşa cum am arătat mai sus, principiul actual al inerţiei spune de fapt că un corp nesupus influenţelor externe se va mişca pe o elice circulară de darbuzian nul sau infinit. În acest context, principiul elicoidal al inerţiei spune că un corp nesupus influenţelor externe se va mişca pe o elice circulară de darbuzian constant, indiferent că acesta este nul, finit sau infinit. Mai mult, elicea circulară are şi lancretianul (raportul dintre curbură şi torsiune) constant, nu doar darbuzianul. Aşadar, principiul elicoidal al inerţiei aduce mai multe informaţii concrete despre traiectoria unui corp liber.

Sper ca aceste observaţii să contribuie mai eficient la adâncirea înţelegerii voastre privind acest principiu al Fizicii viitorului.