Căutați ceva anume?

luni, 10 mai 2010

Pe forumuri în săptămâna 3.05.2010-9.05.2010

Pe forumuri în săptămâna 3.05.2010-9.05.2010


Pe topicul „Teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet”


Studiind [url=http://en.wikipedia.org/wiki/Frenet-Serret_formulas]formulele lui Frenet[/url] am ajuns la concluzia că acestea sunt recursive. Mai precis, folosind forma trigonometrică a formulelor lui Frenet (formă despre care puteţi găsi amănunte plictisitoare [url=http://abelcavasi.blogspot.com/2008/02/teorema-de-recuren-formulelor-lui.html]pe blogul meu[/url]), am demonstrat următoarea



[b]Teoremă[/b]. Dacă există un triedru drept de ordinul [i]n[/i] [img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{(\vec{T}_{n},\;\vec{N}_{n},\;\vec{B}_{n})}}[/img] care satisface formulele lui Frenet de ordinul [i]n[/i] scrise sub forma trigonometrică


[img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\left\{\dot{{\vec{T}}}_{n}=\omega_{n}\sin\theta_{n}\vec{N}_{n}\\\dot{{\vec{N}}}_{n}=\omega_{n}(-\sin\theta_{n}\vec{T}_{n}+\cos\theta_{n}\vec{B}_{n})\\\dot{{\vec{B}}}_{n}=-\omega_{n}\cos\theta_{n}\vec{N}_{n}\right.}}[/img] ,

atunci există încă un triedru drept de ordinul [i]n+1[/i]


[img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\left\{{\vec{T}}_{n+1}=\cos\theta_{n}\vec{T}_{n}+\sin\theta_{n}\vec{B}_{n}\\{\vec{N}}_{n+1}=-\sin\theta_{n}\vec{T}_{n}+\cos\theta_{n}\vec{B}_{n}\\{\vec{B}}_{n+1}=-\vec{N}_{n}\right.}}[/img]


care satisface, la rândul său, formulele lui Frenet de ordinul [i]n+1[/i] scrise sub forma trigonometrică


[img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\left\{{\dot{\vec{T}}}_{n+1}={\omega}_{n+1}\sin\theta_{n+1}{\vec{N}}_{n+1}\\{\dot{\vec{N}}}_{n+1}={\omega}_{n+1}(-\sin\theta_{n+1}{\vec{T}}_{n+1}+\cos\theta_{n+1}{\vec{B}}_{n+1})\\{\dot{\vec{B}}}_{n+1}=-\omega_{n+1}\cos\theta_{n+1}{\vec{N}}_{n+1}\right.}}[/img] ,

,

unde [img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\theta_{n+1}=\arctan\frac{\dot{\theta}_{n}}{\omega_{n}}}}[/img] si [img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\omega_{n+1}=\sqrt{{\dot{\theta}_{n}}^{2}+\omega_{n}^{2}}}}[/img] .




[i]Demonstratie[/i]: Din relaţiile

[img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\theta_{n+1}=\arctan\frac{\dot{\theta}_{n}}{\omega_{n}}}}[/img] si [img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\omega_{n+1}=\sqrt{{\dot{\theta}_{n}}^{2}+\omega_{n}^{2}}}}[/img]

avem că


[img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\sin\theta_{n+1}=\frac{\tan\theta_{n+1}}{\sqrt{1+\tan ^{2}\theta_{n+1}}}=\frac{\frac{\dot{\theta}_{n}}{\omega_{n}}}{\sqrt{1+\frac{{\dot{\theta}}^{2}}{\omega_{n}^{2}}}}=\frac{\dot{\theta}_{n}}{\sqrt{\omega_{n}^{2}+{\dot{\theta}_{n}}^{2}}}=\frac{\dot{\theta}_{n}}{\omega_{n+1}}}}[/img] ,

deci [img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\dot{\theta}_{n}=\omega_{n+1}\sin\theta_{n+1}}}[/img] .

Mai avem [img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\cos\theta_{n+1}=\sqrt{1-\sin ^{2}\theta_{n+1}}=\sqrt{1-\frac{{\dot{\theta}_{n}}^{2}}{\omega_{n}^{2}+{\dot{\theta}_{n}}^{2}}}=\frac{\omega_{n}}{\omega_{n+1}}}}[/img] ,

de unde [img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\omega_{n}=\omega_{n+1}\cos\theta_{n+1}}}[/img] .

Derivăm acum versorii triedrului drept de ordinul [i]n+1[/i]


[img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\left\{{\vec{T}}_{n+1}=\cos\theta_{n}\vec{T}_{n}+\sin\theta_{n}\vec{B}_{n}\\{\vec{N}}_{n+1}=-\sin\theta_{n}\vec{T}_{n}+\cos\theta_{n}\vec{B}_{n}

\\{\vec{B}}_{n+1}=-\vec{N}_{n}\right.}}[/img]


şi obţinem


[img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\left\{{\dot{\vec{T}}}_{n+1}=-\dot{\theta}_{n}\sin\theta_{n}\vec{T}_{n}+\cos\theta\dot{\vec{T}}_{n}+\dot{\theta}_{n}\cos\theta_{n}\vec{B}_{n}+\sin\theta_{n}\dot{\vec{B}}_{n}\\{\dot{\vec{N}}}_{n+1}=-\dot{\theta}_{n}\cos\theta_{n}\vec{T}_{n}-\sin\theta_{n}\dot{\vec{T}}_{n}-\dot{\theta}_{n}\sin\theta_{n}\vec{B}_{n}+\cos\theta_{n}\dot{\vec{B}}_{n}\\{\dot{\vec{B}}}_{n+1}=-\dot{\vec{N}}_{n}=-\omega_{n}(-\sin\theta_{n}\vec{T}_{n}+\cos\theta_{n}\vec{B}_{n})\right.}}[/img] .

Înlocuind [img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\dot{\vec{T}}_{n}=\omega_{n}\sin\theta_{n}\vec{N}_{n}}}[/img] si [img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\dot{\vec{B}}_{n}=-\omega_{n}\cos\theta_{n}\vec{N}_{n}}}[/img] , obţinem


[img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\left\{{\dot{\vec{T}}}_{n+1}=\dot{\theta}_{n}(-\sin\theta_{n}\vec{T}_{n}+\cos\theta_{n}\vec{B}_{n})\\{\dot{\vec{N}}}_{n+1}=-\dot{\theta}_{n}(\cos\theta_{n}\vec{T}_{n}+\sin\theta_{n}\vec{B}_{n})-\omega_{n}\vec{N}_{n}\\{\dot{\vec{B}}}_{n+1}=-\dot{\vec{N}}_{n}=-\omega_{n}(-\sin\theta_{n}\vec{T}_{n}+\cos\theta_{n}\vec{B}_{n})\right.}}[/img] .

Dar ştim că, din definiţia versorilor de ordin superior, avem


[img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\left\{{\vec{T}}_{n+1}=\cos\theta_{n}\vec{T}_{n}+\sin\theta_{n}\vec{B}_{n}\\{\vec{N}}_{n+1}=-\sin\theta_{n}\vec{T}_{n}+\cos\theta_{n}\vec{B}_{n}\\{\vec{B}}_{n+1}=-\vec{N}_{n}\right.}}[/img] ,

deci


[img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\left\{{\dot{\vec{T}}}_{n+1}=\dot{\theta}_{n}\vec{N}_{n+1}\\{\dot{\vec{N}}}_{n+1}=-\dot{\theta}_{n}\vec{T}_{n+1}+\omega_{n}\vec{B}_{n+1}\\{\dot{\vec{B}}}_{n+1}=-\dot{\vec{N}}_{n}=-\omega_{n}\vec{N}_{n+1}\right.}}[/img] .

Cum [img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\dot{\theta}_{n}=\omega_{n+1}\sin\theta_{n+1}}}[/img] si [img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\omega_{n}=\omega_{n+1}\cos\theta_{n+1}}}[/img] , rezultă în final



[img]http://www.forkosh.dreamhost.com/mimetex.cgi?{\large{\left\{\\{\dot{\vec{T}}}_{n+1}={\omega}_{n+1}\sin\theta_{n+1}{\vec{N}}_{n+1}\\{\dot{\vec{N}}}_{n+1}={\omega}_{n+1}(-\sin\theta_{n+1}{\vec{T}}_{n+1}+\cos\theta_{n+1}{\vec{B}}_{n+1})\\{\dot{\vec{B}}}_{n+1}=-\omega_{n+1}\cos\theta_{n+1}{\vec{N}}_{n+1}\right.}}[/img] ,


ceea ce trebuia demonstrat.


Descoperirea "live" a acestei teoreme de recurenţă, precum şi o mulţime de consecinţe ale teoremei pot fi găsite pe forumul de astronomie în topicul "[url=http://www.astronomy.ro/forum/viewtopic.php?t=1322]Formulele lui Frenet generale[/url]".



Cum vi se pare această teoremă? Nu întrevedeţi şi voi aici (ca şi mine) o eventuală conexiune profundă între mecanica clasica şi cea cuantică?



Pe topicul „Elicea de ordinul n”


Elicea de ordinul [i]n[/i] se poate defini uşor prin recurenţă. Mai precis, admitem că dreapta este o elice de ordinul zero şi definim elicea de ordinul [i]n[/i] ca fiind acea curbă a cărei tangentă face mereu un unghi constant cu tangenta unei elice de ordinul [i]n[/i]-1.


[url=http://cercetare.forumgratuit.ro/propuneri-de-soluionare-f4/teorema-de-recurena-a-formulelor-lui-frenet-t156.htm#2003]Teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet[/url] ne spune că orice traiectorie posibilă pentru un corp, oricât de complicată ar fi ea, este o elice de un anumit ordin.


Cât de corectă vi se pare definiţia elicei de ordinul [i]n[/i]? Dar de concluzia rezultată din teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet ce puteţi spune?



Pe topicul „Reguli de comunicare eficientă”


Mai reamintesc aici nişte reguli aproximative privind scrierea pe acest forum, a căror respectare îl va ajuta atât pe cititor să înţeleagă mai bine ce vrea să spună autorul, cât şi pe autor să obţină un răspuns mai bun la problemele sale.


-Încercaţi să [b]scrieţi cât mai la subiect[/b], iar dacă vreţi să scrieţi despre altceva, atunci menţionaţi în mesaj că aţi divagat sau nu ezitaţi chiar să deschideţi un alt topic (loc este destul), căci dacă ne menţinem în cadrul subiectului vom avea şanse mai mari să ne concentrăm mai bine, să înţelegem mai bine şi să producem idei mai eficiente.


-Faceţi un efort pentru a [b]separa cu un rând gol ideile[/b] din cadrul aceluiaşi mesaj, pentru că nu toţi cititorii vor fi dispuşi să facă marele efort de care este nevoie pentru a urmări un text plin, fără goluri. Aici nu este ca şi în carte unde, pentru a se face economie de spaţiu, se folosesc alineate. Aici aveţi loc destul şi puteţi introduce linii goale între idei. Ideile separate prin rânduri goale pot fi aprofundate mai bine şi aveţi şansa să primiţi un răspuns eficient.


-[b]Subliniaţi[/b], coloraţi, adăugaţi lincuri, poze, formule în mesajele voastre. Cu cât este mai bine lucrat un mesaj, cu atât el are mai mari şanse să fie citit cu atenţie şi să fie bine înţeles.


-Când introduceţi lincuri în mesaj, folosiţi-vă de posibilitatea de a da [b]un nume acelui linc[/b], de a-i asocia o anumită expresie. De exemplu, scrieţi „pe [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/forum.htm]forumul pentru cercetare[/url] se pune preţ pe toate gândurile noastre”, în loc de „pe forumul aflat la adresa http://cercetare.forumgratuit.ro/forum.htm se pune preţ pe toate gândurile noastre”.


-De asemenea, străduiţi-vă ca expresia ce constituie [b]lincul să facă parte integrantă din mesaj[/b], având sens (corect) chiar şi în absenţa lincului. De exemplu, scrieţi, „[url=http://ro.wikipedia.org/wiki/Probleme_nerezolvate_%C3%AEn_fizic%C4%83]pe Wikipedia[/url] găsiţi un articol cu problemele nerezolvate din Fizică”, în loc de „[url=http://ro.wikipedia.org/wiki/Probleme_nerezolvate_%C3%AEn_fizic%C4%83]aici[/url] găsiţi un articol cu problemele nerezolvate din Fizică”, căci este evident că articolul nu se află aici, ci acolo, pe Wikipedia.


-Încercaţi să [b]puneţi întrebări în mod eficient[/b] în aşa fel încât să primiţi răspunsul căutat. De asemenea, [b]răspundeţi cam aşa[/b] cum aţi dori să vi se răspundă şi vouă. Este atât de important acest subiect încât merită să vă documentaţi despre el. De exemplu, puteţi începe cu [url=http://wiki.lug.ro/mediawiki/index.php/Cum_se_pun_%C3%AEntreb%C4%83ri_%C3%AEn_mod_inteligent]minunatul articol[/url] de pe saitul utilizatorilor români de Linux.


Vă mulţumesc pentru efortul vostru şi vă doresc multe gânduri profunde, mult succes în comunicarea lor şi multă bucurie sufletească pentru ceea ce faceţi!



Pe topicul „ETERUL, ETERUL”


Bine ai venit, Adrian şi mă bucur că ai decis asta, pentru că, aşa cum zice şi mm, şi eu cred că ai stofă de cercetător, întocmai ca şi cei de aici care au curajul să creadă altfel decât ceilalţi, au curajul să pună mai multe întrebări decât ceilalţi, au curajul să gândească altfel fără să se sperie de reacţia celor din jur. Ştii că eu am criticat (în sensul bun al cuvântului) teoria ta şi am scos în evidenţă câteva aspecte legate de ea. Dacă vrei s-o rediscutăm, nu ezita s-o expui şi aici, eventual într-o formă îmbunătăţită (în care ai ţinut seama şi de argumentele mele) şi într-un loc potrivit acesteia.


[quote="mm"]Intrucat esti mai specialist, spune-mi , te rog, parerea ta despre formula lui Dokutchaev, q=q[sub]o[/sub]/2... data de mine cu doua poatari mai inainte. E corecta? La ce experimente se refera? Etc.[/quote] Încerc să-ţi răspund eu la această problemă, mm. Densitatea de sarcină creşte cu viteza exact ca şi masa. De aceea, la viteze mici, se poate aproxima factorul gama care conţine radicalul cu ½ şi astfel apare formula.


Dar să nu uiţi că despre eter nu mă pot pronunţa în mod categoric din moment ce nu are un sens categoric. Nu pot spune că eterul există sau nu există dacă încă nu ştiu ce este eterul. Odată spui că eterul este nimicul, altă dată spui că eterul este materia, etc. E prea multă învălmăşeală aici încât să mă pot pronunţa categoric. De altfel, eu ţi-am spus părerea mea despre eter, dacă acesta este suportul undelor electromagnetice: eterul are densitate şi elasticitate nule, deci existenţa sa este echivalentă cu inexistenţa sa. Aşa că nu văd o acţiune utilă în rezolvarea acestei probleme sau nu văd o problemă clară aici.


Pe topicul „ETERUL, ETERUL”


[quote="mm"]In ce priveste eterul vad ca nu ai prea multa rabdare cu mine. Ma aflu, in continuare, in faza de documentare (neterminata) si inca nu am tras concluziile referitoare la eter desi am inceput sa-mi cristalizez unele convingeri, cum ar fi cea referitoare la "anvelope de eter" (voi reveni asupra acestui aspect).[/quote]Acum că ai spus-o cu gura ta că teoria este în lucru, nu pot decât să fiu indulgent şi fericit că eşti pregătit să cauţi calea spre adevăr. Din punctul meu de vedere, sunt atunci din nou atent la ceea ce vei spune despre eter, atent la modul în care ceea ce spui se încadrează printre cunoştinţele clare pe care le avem ca omenire.



Pe topicul „Teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet”


[quote="mm"]Abel, dupa cum am mai spus, la inceput eu chiar am crezut ca te-ai inspirat din miscarile elicoidale multiple ale "atomului" de eter, numitul ANU. [/quote]Ok, atunci o iau ca pe un compliment.

[quote]Evident ca exista o legatura, as numi-o organica, cu structura "materiei". Intelegand prin materie, eter. [/quote]Da, [url=http://abelcavasi.wiki.zoho.com/Fizica-elicoidal%C4%83.html]Fizica elicoidală[/url] porneşte de la spaţiul gol, de la aşa numitele „[url=http://abelcavasi.wiki.zoho.com/Punct-fizic.html]puncte fizice[/url]”, adică nişte puncte geometrice văzute în mişcare cu viteza luminii. Pentru Fizica elicoidală tot Universul nu este altceva decât [url=http://abelcavasi.blogspot.com/2010/04/lumea-este-o-infinitate-de-nimicuri.html]o mulţime de nimicuri[/url] care se mişcă cu viteza luminii.

[quote]In ce priveste legatura dintre mecanicile, clasica si cuantica, nu inteleg -la nivelul meu de pregatire- de ce sunt doua cand ar trebui sa fie una singura. In paginile acestui forum am prezentat suficient de multe linkuri, carti, articole ce arata ca cuantica este o mirimistroceala ce incearca sa se tina dupa descoperirile facute de teozofii de-acu 100 ani, si nu reuseste. Chiar ieri am citit ca unul din fondatorii acestei "mecanici cuantice" s-a sinucis cand a constatat ca n-a avut dreptate. [/quote]Sunt în asentimentul tău şi regret că există oameni atât de proşti încât să se sinucidă.

[quote]Ca sa-ti raspund la intrebarea din capul postarii, eu "intrevad o conexiune profunda" intre lucrarile tale (cu Tr. Frenet) si eterul pe care il studiem aici [/quote]Asta e bine, pentru că aşa pot avea speranţa că mă vei ajuta să duc mai departe asemenea cercetări. Mai trebuie doar să te conving că eterul nu este o substanţă, ci este tocmai spaţiul format din puncte fizice :) .

[quote]observatia ta ca nu exista alte traiectorii decat cele elicoidale chiar "m-a lasat cu gura cascata" deoarece am intrevazut o asemenea legatura. [/quote] Corpurile reale nu pot avea acceleraţii infinite, deci derivatele [url=http://abelcavasi.wiki.zoho.com/Traiectorie.html]traiectoriilor[/url] lor (exprimat neriguros, doar plastic) nu pot fi infinite şi trebuie să se anuleze odată şi odată la un ordin oarecare (numit „ordin caracteristic al mişcării”).

[quote]Daca iti mai aduci aminte, chiar ti-am propus o colaborare intr-o aplicatie pe elicele de ordin "n" din ANU. Pe care, insa, ai abandonat-o imediat dupa inceperea ei. [/quote]Da, îmi amintesc că am discutat aşa ceva. E posibil să fi abandonat din cauză că mi s-a părut că subiectul nu se încadrează bine în topicul respectiv sau că nu aveam cunoştinţele necesare, etc.

[quote]In privinta teoremei de recursivitate, te felicit pentru descoperire, chiar daca eu credeam ca exista dinainte sau ca era subanteleasa (trebuie sa-mi cer scuze din nou, dar la cunostintele mele de matematica...). [/quote]Mersi şi sper să o folosim cum se cuvine pentru a aprofunda pe mai departe Fizica.

[quote] Totusi, trebuie sa spun ca stiam inca din liceu ca cea mai generala forma de traiectorie este elicea si de aceea nu inteleg de ce spui ca "teorema de recurenta..." [b]spune[/b] acest lucru? Adica vreau sa spun ca era spus dinainte. [/quote]Elicea (de ordinul întâi) nu este cea mai generală, ci este cea mai simplă curbă din spaţiu. Şi nu ştiu cum ai aflat tu în liceu despre elice. Sunt curios să ne spui amănunte, cu siguranţă vor fi interesante. Fă un efort şi aminteşte-ţi în ce lucrare ai găsit ceva legat de elice. Eu aşa ştiu că ea se studiază doar la geometria diferenţială a curbelor, materie care se face doar în facultate.


În plus, teorema de recurenţă ne spune că orice curbă, oricât de complicată ar fi ea, dacă este o curbă normală (cu derivate finite), aşa cum sunt traiectoriile corpurilor, atunci curba respectivă este o elice de ordinul [i]n[/i] cu [i]n[/i] natural. Faptul că orice corp merge pe o traiectorie [b]normală[/b] nu rezultă din teorema de recurenţă, ci este considerat a fi evident, adică se poate postula printr-o afirmaţie pe care eu am numit-o „[url=http://abelcavasi.wiki.zoho.com/Axiomele-Fizicii-elicoidale.html]axioma traiectoriei[/url]”.

[quote] Mai am si alte semne de intrebare privitor la afirmatia ta: [b]a obligativitatii traiectoriei elicoidale[/b], si anume ca mai sunt conicele, strofoidele, cicloidele, lemniscatele, logaritmicele, si alte curbe, nereductibile -unele- la forme elicoidale. [/quote]Tocmai acest semn de întrebare te poate ajuta să înţelegi mai bine ce este o [b]traiectorie[/b]. Axioma traiectoriei postulează că o curbă plană, precum sunt cele din exemplele tale, nu poate fi o traiectorie (deci o curbă normală, adică o curbă pe care se poate deplasa un corp) pentru că raportul dintre curbura şi torsiunea unei curbe plane este infinit.

[quote]Daca vrei sa spui ca dreapta e o forma (degenerata) de elice, ai putea avea dreptate intrucat, din cate stiu, si conicele degenereaza in drepte[/quote]Dreapta este o curbă mai specială, pentru că torsiunea ei nu poate fi determinată prin metode geometrice. Cum torsiunea dreptei nu poate fi determinată prin metode geometrice, avem dreptul să admitem că ea nu este nulă, iar prin aceasta admitem că raportul dintre curbura şi torsiunea dreptei poate fi nul (şi, deci, determinat). Existenţa unei torsiuni nenule asociată unei drepte ar echivala din punct de vedere fizic cu rotaţia triedrului său Frenet.


Pe topicul „Teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet”


Mă bucur că vrei să aprofundezi strania noţiune numită „torsiune”, mm. Şi eşti pe drumul bun. Trebuie să treci prin asemenea întrebări ca să ajungi mai departe. Ele sunt intersecţiile din drumul tău.


[quote="mm"]ce intelegi prin metode geometrice?[/quote]Metodele geometrice sunt cele care implică instrumente geometrice, instrumente care măsoară dimensiuni spaţiale, precum lungimea sau unghiul. Alte metode ar fi acelea care implică şi timpul. De exemplu, prin metode geometrice poţi măsura curbura unui cerc (măsori raza lui şi calculezi inversa ei) sau înălţimea unui munte, dar numai prin metode geometrice nu poţi măsura viteza cu care se deplasează un tren sau temperatura cafelei din ceaşca mea.

[quote]Pai orice masurare dimensionala este, de regula, una geometrica. Mai sunt si altele de ex., interferometria. [/quote]Ok, deci nu orice măsurare este una geometrică, ci doar acelea care implică noţiuni geometrice. Ne-am înţeles aici?[quote]Nu numai torsiunea dreptei da rezultatul zero prin orice metoda de masurare ci si curbura dreptei. Sigur ca, ne putem imagina ca nu e curba dar si un copil daca se uita de-a lungul unei muchii (un lat iesit de la abricht, de ex.) vede toate punctele muchiei confundate intr-un singur punct! Ca sa afirmi ca dreapta e curba, trebuie s-o dovedesti cumva si nu teoretic. [/quote]Cred că faci confuzie între curbură şi torsiune. Da, curbura dreptei este nulă, dar cum ai tras tu concluzia că şi torsiunea dreptei este nulă? Torsiunea exprimă răsucirea (dreptei), nu curbarea (ei).[quote]Mai pot aparea si tot felul de aberatii, de ex. cum deosebesti o tangenta (despre care spui ca e curba si torsionata) de curba la care-i tangenta? [/quote]Tangenta este dată simplu de parametrii directori ai dreptei. Mai greu este cu normala şi binormala. Ştim că aceşti doi versori din urmă se află într-un plan perpendicular pe dreaptă, dar nu putem determina poziţia lor în acest plan, nu putem determina dacă sunt în repaus sau se rotesc.[quote]Am ajuns la "traiectorie", despre care spui ca nu poate fi plana, insa stie toata lumea -pe masurate- ca proiectilele au traiectorie parabolica. Sa inteleg de aici ca [b]negi[/b] existenta parabolei ca realitate fizica, ori, pur si simplu, si aici te afli in spatiul matematic (in care iti construiesti teoria)? [/quote]Proiectilele nu au traiectorie parabolică, ci doar aproximativ parabolică (ar avea-o parabolică doar în câmp gravitaţional uniform şi constant, ceea ce nu există). Dar acea aproximaţie este hotărâtoare pentru a scoate traiectoria din plan. Nu uita de forţa Coriolis, nu uita că Pământul, Soarele, Galaxia se mişcă. De altfel, eu am tras concluzia că nu există traiectorii plane nu din asemenea consideraţii legate de forţe Coriolis, ci din ceea ce ne spune despre curbe teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet.[quote][quote]Mai trebuie doar să te conving că eterul nu este o substanţă, ci este tocmai spaţiul format din puncte fizice Smile[/quote]Deja m-ai convins deoarece, in acceptiunea mea, aceasta matrita-model abstracta a ta "bate" foarte bine cu Koilonul, care exact asta si este. Atata doar ca nu se stie cu ce viteza se deplaseaza acele puncte, pe cand tu presupui ca e "c". [/quote]Faină şi utilă remarcă. Mă bucur că începem să găsim din ce în ce mai multe puncte comune prin minţile noastre :) .[quote]Pe scurt, punctele in care tepria ta se suprapune cu realitatea (teozofica) sunt:

- Koilonul este eterul cel mai fin, format din niste balonase de aceeasi dimensiune, inghesuite unele in altele -sau pe-aproape- [aici inca nu stiu] si prin urmare, neglijand diametrul lor, se obtine exact modelul tau;

- In "constructia" unui "punct material"=balonasul, Divinul a folosit in exclusivitate doar elicii -de diverse grade, cum am vorbit odata- care alcatuiesc balonasul de o anumita forma (toroid si aranjament in banda moe). Asta coincide -practic- cu "exclusivitatea" luarii in considerare (intr-un spatiu model matematic) numai a traiectoriilor elicoidale, asa cum faci tu. [/quote]Sună bine, rămâne să aprofundăm/clarificăm.[quote]Nepotriviri intre modelul eterului si teoria ta:

- Mai este un "fluid" fara dimensiuni printre balonase. Cred ca l-ai putea neglija folosind altele, precum volumul compresibil-extensibil, distante intre balonase=punctele tale, etc.

- Nu cred ca balonasele au viteza luminii, cel putin nu am ajuns inca la aceasta concluzie. [/quote]Ok, ţinem seama...[quote]Observatie: am spus deja ca spatiului abstract matematic i se poate "atasa" semnificatia fizica de eter, referindu-ma la articolul lui Gaponov.[/quote]Atunci de ce îi mai spuneţi „eter” şi nu, mai simplu, „spaţiu”? Dar asta e o altă chestiune, pe care ar trebui s-o discutăm în altă parte.


Pe topicul „Transformari care invariaza o elice circulara”


Cred că am găsit răspunsul: este vorba de transformările conforme.


Pe topicul „ANTIGRAVITATIA”


Sunt sincer impresionat de perspectiva acestui topic, de amănuntele pe care le aduci, mm. Sunt convins că inginerii au sesizat deja pe cale experimentală faptul că mişcarea elicoidală are proprietăţi aparte. Nu au reuşit ei să clarifice în totalitate noţiunile care intervin în dinamica elicoidală, dar cu fiecare sforţare de acest gen ei se apropie continuu de înţelegerea cantitativă a fenomenelor.


Mulţumesc, mm, şi pe această cale pentru contribuţia ta activă la conturarea rolului acestui forum în Fizica viitorului. Nu prea-mi place mie, însă, anonimatul tău...


Pe topicul „Despre cartea "Fizica povestită" a domnului Cristian Presură”


Domnul Cristian Presură, administrator al saitului stiinta.info, absolvent al facultăţilor de electrotehnică şi de Fizică pregăteşte o carte ce se anunţă a fi preocupată de esenţele Fizicii, carte numită „Fizica povestită”. Am avut ocazia să răsfoiesc cuprinsul cărţii şi câteva extrase ale ei şi am fost foarte mulţumit de spiritul didactic ce transpare în lucrare. Din câte am observat eu, autorul este un om serios, profund, preocupat de esenţele Fizicii. Este deschis la nou şi nu respinge amatorii care vin cu idei năstruşnice pe forumul său. Puteţi găsi [url=http://www.stiinta.info/fizica-povestita---o-carte-in-pregatire-la-stiintainfo/news/1005/103/]amănunte despre carte[/url] scrise tocmai de domnul Cristian Presură pe saitul stiinta.info.


sâmbătă, 8 mai 2010

Este în pregătire „Fizica povestită”

Este în pregătire „Fizica povestită”


    Domnul Cristian Presură, administrator al saitului stiinta.info, absolvent al facultăţilor de electrotehnică şi de Fizică pregăteşte o carte ce se anunţă a fi preocupată de esenţele Fizicii, carte numită „Fizica povestită”. Am avut ocazia să răsfoiesc cuprinsul cărţii şi câteva extrase ale ei şi am fost foarte mulţumit de spiritul didactic ce transpare în lucrare. Din câte am observat eu, autorul este un om serios, profund, preocupat de esenţele Fizicii. Este deschis la nou şi nu respinge amatorii care vin cu idei năstruşnice pe forumul său. Puteţi găsi amănunte despre carte scrise tocmai de domnul Cristian Presură pe saitul stiinta.info.

sâmbătă, 1 mai 2010

Cercetările mele din luna aprilie 2010

Cercetările mele din luna aprilie 2010


(Sâmbătă, 3 aprilie 2010)

-(17:59). Dacă oricărei traiectorii îi putem asocia o dreaptă fixă, înseamnă că putem considera această dreaptă ca fiind dreapta OZ a unui reper cartezian. Mai rămâne să vedem dacă putem determina şi restul componentelor reperului cartezian pornind doar de la proprietăţile traiectoriei. Vom considera că traiectoriile particulelor din Univers au o asemenea formă încât permit determinarea completă a unui sistem cartezian asociat acestora. Dacă nu vom putea demonstra acest fapt fundamental, atunci îl vom postula.

-(18:05). Să presupunem pentru început că traiectoria particulei studiate este cea mai simplă traiectorie posibilă. Atunci, această traiectorie va fi o dreaptă. Din punct de vedere geometric, normala şi binormala triedrului Frenet al dreptei nu pot fi determinate, ci doar tangenta triedrului poate fi determinată, fiind coliniară cu dreapta. Ba, mai mult, din punct de vedere geometric nu poate fi determinat nici măcar sensul tangentei, ci doar direcţia acesteia.

-(18:14). Aşadar, pentru a determina şi restul componentelor reperului cartezian, vom avea nevoie şi de proprietăţile fizice ale traiectoriei, nu doar de cele geometrice. Aceste proprietăţi implică timpul, a patra dimensiune a Universului.

-(18:25). Să admitem atunci că traiectoria particulei care se mişcă pe o dreaptă are toate elementele necesare determinării complete a unui sistem cartezian asociat. Asta înseamnă că ştim unde se află particula în momentul iniţial, ştim în ce direcţie o va lua şi avem o perioadă asociată traiectoriei care ne permite să determinăm şi o unitate de lungime de-a lungul reperului.

-(18:29). Interesant este că toate aceste elemente ne sunt date dacă cunoaştem torsiunea asociată dreptei la orice moment de timp. Torsiunea nu trebuie să fie neapărat constantă, căci oricum ar varia aceasta, raportul dintre curbura dreptei şi torsiunea ei va fi mereu nul, deci şi constant.


-(18:38). Mi-ar plăcea să văd forma pe care o are matricea care face trecerea de la triedrul lui Frenet la triedrul complementar al lui Frenet. Pentru aceasta, să ne reamintim că, în baza teoremei de recurenţă, versorii triedrului Frenet de ordin superior sunt daţi în funcţie de versorii triedrului Frenet de ordin inferior prin relaţiile


 


-(19:02). De aici rezultă că matricea de trecere căutată are forma


.


-(19:20). Observăm că o asemenea matrice seamănă foarte mult cu o matrice de rotaţie, fiind o matrice ortogonală şi cu determinantul unitar. 


(Duminică, 4 aprilie 2010)

-(8:42). În fiecare punct al unei curbe putem duce un cilindru tangent de lungime şi rază variabile. În cazul elicei circulare acest cilindru este identic în orice punct al curbei, doar poziţia lui diferă.

-(9:51). Dacă vreau să analizez fundamentele Fizicii elicoidale (amănuntele lăsându-le urmaşilor mei), va trebui să mă limitez deocamdată la studiul punctelor fizice. Punctele fizice au viteza luminii în vid şi sunt cele mai simple structuri, nemaifiind alcătuite din alte particule mai simple. Tocmai de aceea studiul lor ne va permite să găsim proprietăţi fundamentale ale realităţii.

-(10:00). Încercăm să începem de la simplu la complex. Cea mai simplă mişcare a unui punct fizic va fi aceea în care punctul fizic se deplasează pe o dreaptă, iar triedrul său Frenet nu se roteşte. Un asemenea punct fizic nu are nici masă, nici sarcină electrică. Am putea să denumim tocmai „neutrin” un asemenea punct fizic.

-(10:06). Următoarea mişcare simplă, dar puţin mai complicată decât mişcarea neutrinului este mişcarea punctului fizic în care acesta se deplasează tot rectiliniu doar că triedrul său Frenet se roteşte cu o viteză constantă. În acest caz apare şi torsiunea nenulă şi apare o dependenţă strictă de timp.

-(10:14). Atunci apare şi masa. Masa trebuie să reprezinte energia potenţială de rotaţie.

-(10:26). Oare nu cumva apare întâi sarcina electrică? Altfel spus, nu cumva o viteză unghiulară constantă a triedrului Frenet înseamnă absenţa masei şi prezenţa sarcinii electrice, urmând ca unei viteze unghiulare variabile să-i corespundă apoi masa? Ar părea ciudat, pentru că noi ştim că prezenţa unei sarcini electrice înseamnă şi prezenţa unui câmp electric şi deci şi a unei energii electrice, deci şi a unei mase. Adică nu putem avea sarcină electrică fără masă, dar masă fără sarcină electrică putem avea.

-(10:30). Totuşi, în aceste consideraţii fundamentale nu mă pot baza prea mult pe legătura dintre sarcină şi câmp, mai ales că teoria actuală a câmpului electromagnetic nu este de încredere, nefiind bazată pe fundamente solide.


(Luni, 5 aprilie 2010)

-(10:27). Îmi vine în minte o proprietate foarte interesantă a curbelor din plan. Ştim că o curbă constantă, deci o dreaptă paralelă cu axa absciselor, poate fi o compunere de două sinusoide. Atunci care curbă este mai simplă, dreapta sau sinusoida?

-(10:29). Am pus această întrebare pentru a putea continua studiul celor mai simple mişcări ale punctelor fizice. Aşadar, care mişcare este cea mai simplă, aceea în care punctul fizic se mişcă pe o dreaptă cu triedrul Frenet nerotitor sau o altă mişcare, de exemplu, pe o dreaptă, dar cu triedrul Frenet aflat într-o mişcare de rotaţie variabilă sinusoidal?

-(10:33). Deci, care este cea mai simplă mişcare? Aş putea spune că cea mai simplă mişcare este mişcarea pe o elice sinusoidală. Dar nu mă încumet încă să spun asta.

-(10:34). Poate că ar trebui pusă altfel întrebarea. Poate că ar trebui să întrebăm care este cea mai simplă structură. Atunci ar trebui să ţinem seama că o structură simplă trebuie să aibă impulsul conservat, momentul cinetic conservat, energia conservată, etc. Asta ar implica faptul că mişcarea pe o elice nu este cea mai simplă, căci nu conservă impulsul, de exemplu.


(Duminică, 11 aprilie 2010)

-(9:48). Să ne fie clar! Aşa cum în plan cea mai simplă curbă este o sinusoidă, nu o dreaptă (căci o dreaptă poate fi o compunere de sinusoide, dar o sinusoidă nu poate fi o compunere de drepte), aşa şi în spaţiu cea mai simplă curbă va fi o elice (sinusoidală), nu o dreaptă!

-(9:50). Şi dacă tot o ţin pe asta, ar însemna că putem găsi nişte proprietăţi Fourier ale curbelor din spaţiu asemănătoare cu proprietăţile Fourier ale curbelor din plan. Am mai spus asta pe undeva pe aici...

-(9:53). Mai precis, am putea găsi o regulă prin care orice curbă (fizică, adică posibilă în realitate) din spaţiu este o compunere de elice.

-(10:34). Ceva este simplu dacă este un element al unei baze ortogonale. În acest caz, ceva mai complex poate fi scris ca o combinaţie liniară de ceva simplu. Pe baza acestei constatări, trebuie să găsim în spaţiu trei tipuri de curbe simple prin a căror combinaţie liniară să putem obţine orice altă curbă fizică.

-(10:37). Aşadar, avem de găsit trei tipuri de curbe simple. Sunt oare în număr de trei ca şi dimensiunile spaţiului? Nu cumva sunt doar două? Sunt ele tocmai elice?

-(10:55). Dacă am stabilit structura de studiu, atunci am stabilit şi o dreaptă în jurul căreia se roteşte structura, căci axa structurii este axa generală a oricărei traiectorii posibile în interiorul acelei structuri. Hopa! Putem vorbi, deci, despre interiorul unei structuri! Spunem că o particulă se află în interiorul unei structuri dacă axa generală a particulei coincide cu axa structurii. Uraaaaa! Ce faină definiţieeeeee surprised ! Yes, yes, yes wink !

-(11:00). Aşadar, n-avem decât să analizăm particulele care se pot mişca în interiorul unei structuri. Mai precis, trebuie să determinăm constantele structurii. Axa ei de rotaţie este o asemenea constantă. Sau nu? Nu cumva ar trebui să spunem că axa unei structuri şi precesează şi nutează (caz în care structura s-ar mişca pe o elice, nu pe o dreaptă)?

-(11:05). Păi, ai uitat că elicea este definită de un unghi constant? Asta ar însemna că de nutaţia tangentei nu poate fi vorba.

-(11:13). Ok, deci am definit interiorul. Să vedem atunci dacă putem defini exteriorul. O primă definire a exteriorului ar fi negarea interiorului. Mai precis, am putea spune că o particulă se află în exteriorul unei structuri dacă axa ei generală nu coincide cu axa generală a structurii.

-(11:15). Bun. Dar asta nu este complet. Pentru că noi ştim că orice particulă se află în interiorul unei anumite structuri. Prin urmare, am putea preciza ceva legat de exteriorul unei structuri. Am putea spune că există mai multe grade de exterior. Sau, mai pe placul fizicienilor contemporani, exteriorul unei structuri este cuantificat.

-(11:18). Cuantificat? Cum adică? Cum adică, „mai multe grade de exterior”? Păi uite cum. Dacă o particulă nu se află în interiorul unei structuri, atunci axa ei generală nu coincide cu axa structurii. Bun. Dar axa generală a traiectoriei particulei nu este infinit de variabilă. Dimpotrivă...

-(11:22). Stai aşa, că te-ncurci! Doar am stabilit că axa generală a oricărei particule este constantă în timp! Aşadar, axa unei particule nu poate fi variabilă.

-(11:25). Hmmm... stai aşa! Să ne-nţelegem! Ştim că pentru orice particulă, indiferent din ce structură face ea parte, există o dreaptă constantă în timp. Dacă vom constata că acea dreaptă nu este constantă în timp, atunci va trebui să admitem că nu aceea este axa generală a particulei date, ci una mai superioară în jurul căreia se roteşte axa despre care am crezut iniţial că este constantă.

-(11:38). Vrei să spui că una şi aceeaşi particulă poate face parte simultan din două structuri diferite? Da, dar una dintre structuri se subordonează celeilalte. Altfel spus, pentru un timp îndelungat trebuie să spunem că numai axa structurii principale este constantă, iar pentru un timp mai redus putem spune că este constantă şi axa structurii secundare. Cu cât considerăm un timp mai scurt, cu atât vom găsi mai multe structuri care se subordonează structurii iniţiale.

-(11:44). Aşadar, între definiţia unei structuri şi intervalul de timp analizat există o legătură directă. Pentru că, în ultimă instanţă, orice structură face parte dintr-o structură mai superioară, doar că acest lucru se observă numai într-un timp mai îndelungat.

-(12:10). Folosindu-ne de acest raţionament am putea găsi perioada de precesie a axei unei planete sau a axei unui sistem stelar.

-(12:51). Deci, dintre două structuri oarecare, una dintre ele se subordonează obligatoriu celeilalte. Subordonarea poate fi directă, caz în care unghiul dintre axele celor două structuri este constant sau poate fi indirectă, caz în care între cele două structuri trebuie să se mai afle obligatoriu cel puţin una care să se subordoneze direct uneia dintre ele sau să se supraodroneze direct celeilalte.

-(14:27). Mai trebuie clarificat ceva important legat de subordonare. Se pune problema dacă subordonarea este ceva obiectiv sau depinde de reperul la care ne raportăm. Altfel spus, se pune problema de a stabili dacă dintre două structuri date aflate în interacţiune putem stabili printr-o metodă obiectivă care dintre ele este subordonata celeilalte.

-(14:31). De unde ştim că structura A este subordonată structurii B şi nu invers? De exemplu, dacă luăm ca reper tangenta unei elice şi considerăm că această tangentă este fixă, atunci axa elicei ar apărea ca fiind mobilă, precesând în jurul tangentei elicei. Asta pentru că unghiul dintre cele două drepte rămâne constant indiferent care dintre cele două drepte este considerată în mişcare.

-(14:34). Aşadar, există un criteriu fizic după care putem determina care dintre cele două drepte este fixă?


(Luni, 12 aprilie 2010)

-(19:42). Criteriul fizic după care am putea determina care dintre cele două drepte este fixă ar putea fi legile de conservare. Impulsul unei particule ce se deplasează pe o elice este variabil, pe când cel al unei particule ce se deplasează pe o dreaptă poate fi constant.

-(19:54). Ciudat! Oare de unde ştie natura care dintre impulsuri este variabil? Mai precis, se poate face deosebirea între un corp de masă dată ce merge pe o dreaptă şi un acelaşi corp dar de masă mai mică ce merge pe o elice?

-(20:13). Cele două corpuri nu diferă prin masă sau prin energie, ci diferă prin faptul că direcţia impulsului unuia variază, iar al celuilalt nu. Numai direcţia. Totuşi, variaţia direcţiei impulsului se manifestă cumva din punct de vedere fizic. Probabil, se manifestă electromagnetic. De fapt, sigur se manifestă aşa.

-(20:56). Atunci când se manifestă electromagnetic, particula este observată ca o undă, iar atunci când nu se manifestă electromagnetic, particula este observată ca un corpuscul.

-(22:26). Dacă fanta prin care trece particula este suficient de îngustă, atunci ea interacţionează electromagnetic cu substanţa din fante, iar când fanta este largă, nu există interacţiuni electromagnetice. De aici rezultă că interferenţa observată va depinde de natura substanţei din care sunt făcute fantele! Aceasta este o deducţie a Fizicii elicoidale. Confirmarea ei va aduce un mare succes acestei Fizici.


(Sâmbătă, 17 aprilie 2010)

-(10:46). O dreaptă poate avea torsiunea nenulă, caz în care raportul său Frenet este nul. Dar ce se întâmplă dacă torsiunea dreptei este şi ea nulă, nu doar curbura ei? Atunci, raportul său Frenet este nedeterminat. Prin urmare, raportul Frenet al unei drepte cu torsiunea nulă nu poate fi stabilit decât pe cale fizică.

-(10:49). Ce proprietăţi fizice poate avea o dreaptă de torsiune nulă? Păi, de exemplu, am putea considera că dreapta de torsiune nulă este tocmai un curent electric, a cărui intensitate este dată de raportul Frenet al dreptei. 

-(10:52). Hmmm... Nu-mi place ceva! Noi ştim că raportul Frenet este un invariant relativist, pe când intensitatea curentului nu este invariantă. Aşa că, dimpotrivă, poate e chiar invers, o dreaptă are curent electric doar dacă torsiunea ei nu este nulă! Asta e! Aşa trebuie să fie!

-(10:54). Iar asta trebuie să fie valabil pentru orice traiectorie, nu doar pentru o dreaptă! Deci, am putea spune că intensitatea curentului electric depinde de torsiune, iar sarcina electrică depinde de raport.

-(10:57). Bun. Dar atunci cum rămâne cu faptul că raportul Frenet al dreptei de torsiune nulă revelează o proprietate fizică a acestei drepte? Care este proprietatea esenţială a unei drepte de torsiune nulă? Este cumva masa ei? Nu, nu este masa, pentru că masa nu este invariant relativist. Hopa, stai aşa, că masa de repaus este un invariant relativist! Să fie atunci vorba de masa de repaus?

-(11:25). Totuşi, mai este încă ceva neclar! E neclar faptul că nu ştiu cărei proprietăţi îi asociez raportul Frenet, sarcinii electrice sau masei de repaus, căci ambele proprietăţi sunt invarianţi relativişti, ca şi raportul Frenet. Şi nu pot nici face identitate între sarcină electrică şi masă de repaus pentru că nu pot face identitate nici între câmpul electric şi cel gravitaţional.

-(11:29). Să pornesc oare iară de la câmpuri? Să analizez oare deosebirea dintre cele trei câmpuri fundamentale cunoscute (electric, magnetic, gravitaţional)? Hmmm... tentant!

-(11:49). Sau, mai degrabă e mai precis să pornesc de la mişcarea unui corp pe traiectorie şi să evidenţiez noţiunile care se nasc în decursul mişcării. Când spun asta, mă gândesc la noţiunea care mi-a venit acum în minte: impulsul complementar. Mă gândesc să numesc aşa proiecţia impulsului pe tangenta triedrului complementar al lui Frenet.

-(12:23). Dar impulsul mai are componentă şi pe normala triedrului complementar.

-(14:04). Ştim că, raportându-ne la triedrul lui Frenet, forţa (deci, derivata impulsului) nu are componente pe binormală, ci doar pe normală şi pe tangentă.

-(14:45). Care sunt componentele forţei dacă ne raportăm la triedrul complementar al lui Frenet?

-(15:15). Impulsul, în funcţie de reperul Frenet este proporţional cu tangenta, adică . Forţa va fi atunci:

.

Dar componentele triedrului Frenet în funcţie de cele ale triedrului complementar al lui Frenet sunt:

-(15:25). De aici rezultă că forţa poate fi scrisă în funcţie de componentele triedrului complementar al lui Frenet astfel:

  .

-(15:32). Ce observaţi? Nu-i aşa că observaţi că apar toate cele trei componente ale triedrului complementar al lui Frenet? (Offf, doamne, lungă-i expresia asta: „triedrului complementar al lui Frenet”! Ce să fac s-o scurtez de-acum încolo? Păi, simplu, voi numi acest triedru tocmai „triedrul natural”. Ok, e clar, deci, de acum încolo, acest triedru (complementar al lui Frenet) va fi numit triedrul natural!)

-(15:39). Deci, forţa are componente de-a lungul tuturor celor trei versori ai triedrului natural. Aşadar, ea nu se anulează pe vreuna dintre direcţii, cum se întâmpla în cazul proiecţiei pe triedrul Frenet, unde forţa era perpendiculară pe binormală.

-(16:02). Şi ce-i cu asta? Ce dacă forţa are toate cele trei componente nenule? Păi, înseamnă că deja putem să trecem la interpretări ca să găsim căreia dintre componente îi vom spune gravitaţională, căreia îi vom spune magnetică şi căreia îi vom spune electrică.

-(16:18). De exemplu, am putea interpreta componenta pe normala naturală ca fiind forţa gravitaţională, componenta pe tangenta naturală ca fiind forţa electrică, iar componenta pe binormala naturală ca fiind forţa magnetică.

-(16:27). Să mai scriem o dată mai clar forţa pe triedrul natural:

.


(Sâmbătă, 24 aprilie 2010)

-(22:36). Putem presupune pentru început că gravitaţia nu modifică raportul Frenet al traiectoriilor. Atunci, un corp de probă ce cade spre un corp central îşi va modifica pentru început doar modulul impulsului, urmând ca, pe măsură ce se apropie de corpul central, să înceapă modificarea din ce în ce mai accentuată a direcţiei impulsului şi modificarea din ce în ce mai estompată a modulului impulsului.

-(22:40). Altfel spus, la distanţe mari de corpul central, predomină primele două componente naturale ale forţei, iar la distanţe mici de corpul central predomină a treia componentă. Asta îmi sugerează că la distanţe mici de corpul central se simte influenţa magnetică a acestuia şi că am putea găsi o legătură între a treia componentă a forţei şi câmpul magnetic.

-(22:56). Dacă nu intervin forţele de frecare, atunci corpul de probă „trece pe lângă” corpul central descriind mai multe spire în jurul acestuia, apoi îl depăşeşte îndepărtându-se tot pe o elice dar pe partea opusă celei din care a venit, după care procesul se repetă cu atât mai mult cu cât frecarea este mai mică.

-(23:00). Dacă frecarea este mare, atunci corpul de probă se apropie de corpul central şi rămâne în rotaţie în jurul acestuia, pierzând componenta impulsului de pe tangenta naturală. Acest proces poate fi numit ciocnire plastică şi duce la absorbţia corpului de probă de către corpul central.

-(23:10). Probabil, această periodicitate explică periodicităţile petelor solare, pete care ar putea consta în „căderea” unor corpuri masive prin interiorul Soarelui în maniera menţionată, corpuri pe care frecarea din Soare nu le poate frâna suficient de puternic în decursul unei oarecare perioade de timp.

-(23:15). Ar mai rezulta de aici că o traiectorie cu multe spire este însoţită de un câmp magnetic puternic, orientat pe tangenta naturală a traiectoriei.

-(23:20). Acum ar trebui văzut de ce gravitaţia apare ca fiind o forţă invers proporţională cu pătratul distanţei. Trebuie văzut ce parametri ai elicei ar putea justifica apariţia pătratului distanţei.

-(23:37). Sau, dimpotrivă, am putea spune că gravitaţia este tendinţa naturală a corpurilor de a se mişca în aşa fel încât impulsul lor face un unghi cât mai drept cu tangenta naturală.


(Vineri, 30 aprilie 2010)

-(21:09). Să presupunem că există un punct fix în Univers şi că vrem să raportăm toate mişcările posibile la acest punct. Atunci, pentru un corp oarecare din Univers, poziţia va depinde de timp. Vectorul de poziţie poate varia în modul şi în direcţie. Derivatele acestuia respectă formulele lui Frenet. Asta înseamnă că vectorului de poziţie îi putem asocia un triedru Frenet.

-(21:15). În cea mai simplă situaţie, tangenta poziţiei face un unghi constant cu o dreaptă fixă din Univers. Asta mai înseamnă că vectorul de poziţie precesează la un unghi constant în jurul dreptei respective, oricât ar fi modulul poziţiei şi viteza unghiulară de precesie a poziţiei.

-(21:35). Am putea presupune că viteza nu este derivata vectorului de poziţie, ci este vectorul dat de tangenta naturală a poziţiei, adică de axa în jurul căreia precesează poziţia.

Postări populare

Arhivă blog

Etichete

Persoane interesate