Pe forumuri în iulie 2012

Pe topicul „Efectul Biefeld-Brown - experiment propriu”
Ok. Haideţi să încercăm să clarificăm ce se ştie sigur şi ce nu se ştie sigur legat de acest efect. Deci, mi-ar plăcea să văd o listă cu certitudini legate de efect şi o altă listă cu mistere pe care implică efectul.

Desigur, există posibilitatea să poată fi explicat pe căi obişnuite (ceea ce încep să mă îndoiesc, din moment ce n-aţi reuşit voi sau alţii) sau, mai incitant, există posibilitatea ca explicarea efectului să aibă nevoie deja de o nouă Fizică, o Fizică elicoidală, o Fizică în care se doreşte explicarea electromagnetismului numai şi numai prin mişcarea mecanică (iar această din urmă posibilitate începe să mă facă din ce în ce mai atent la discuţia voastră despre acest efect).


Aşadar, aştept să văd cele două liste, în măsura posibilităţilor.
Pe topicul „Efectul Biefeld-Brown - experiment propriu”
[quote="Thrakian"]Spune-mi cum dorești [i]lista de certitudini[/i] - în acest topic sau într-un topic separat?[/quote]Deocamdată se pot pune în acest topic certitudinile legate de acest efect. Dacă ele se vor amplifica, vor putea fi mutate într-un topic specific. Putem crea chiar sub-forumuri întregi pentru fiecare dintre ele. Important este să începem de undeva.
Pe topicul „Efectul Biefeld-Brown - experiment propriu”
Mai trebuie văzut dacă ansamblul tinde să se rotească (intuiţia îmi spune că da) şi dacă această rotaţie depinde de sensul curentului.

Mai trebuie văzut ce se întâmplă cu forţa dacă se dublează lăţimea foiţei de aluminiu sau distanţa dintre armături.

De asemenea, este interesant de stabilit dacă efectul depinde de latitudine (dacă diferă la ecuator sau în emisfera sudică). Este interesant de stabilit ce efect are asupra experimentului prezenţa unui câmp magnetic uniform.

Este important de ştiut şi dacă forţa depinde de numărul de laturi ale condensatorului. Poate merită analizată chiar şi forma circulară.

Poate contează chiar şi sensul răsfrângerii, dacă răsfrângerea se face spre exterior sau spre interior. Deci cred că mai sunt multe de stabilit...

În orice caz, dacă fenomenul durează doar odată cu descărcarea corona, înseamnă că el depinde de capacitatea acestei descărcări de a accelera moleculele mediului. Şi tare încântat aş fi să văd aici o aplicaţie a [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t156-teorema-de-recurena-a-formulelor-lui-frenet#2003]teoremei de recurenţă  a formulelor lui Frenet[/url].
Pe topicul „Sisteme de referinţă”
[quote="Thrakian"]Așa că cinstit cinstit cinstit îți spun - nu pot învăța nimic nimic nimic de la tine.[/quote]Desigur, asta-i ori o glumă, ori o exagerare. Dacă chiar ai vorbit serios, atunci eu zic că deja ai avut ceva de învăţat de la sadang.
Pe topicul „Efectul Biefeld-Brown - experiment propriu”
[quote="Thrakian"]Ansamblul este ancorat (în video2 și video3) cu [i]fire de pescuit[/i] de masă, de cele trei colțuri ale ansamblului, pentru a nu-l lăsa să urce în tavan și pentru a nu-i da posibilitatea ca, datorită imperfecțiunii execuției și lipsei de simetrie și echilibrare corectă, să intre în mișcări necontrolate (ca în video1).
Dacă ar fi manifestat tendințe de rotație avea ocazia să o facă - s-ar fi răsucit vizibil în aer firele de pescuit permițându-i asta. Ori firle stau perfect întinse.[/quote]Mă gândesc că firele ar putea sta întinse şi dacă ansamblul ar tinde să se rotească. Doar că ele nu ar fi coplanare cu axa verticală a condensatorului. Eventual, verificaţi această coplanaritate sau mai bine ancoraţi condensatorul cu un singur fir de torsiune care să vă permită determinarea cuplului ce acţionează în momentul descărcării corona. Fizica elicoidală (teorema de recurenţă (sau poate chiar doar sistemul de formule ale lui Frenet)) spune că [b]nu există translaţie fără rotaţie[/b], deci ar fi ciudat ca ansamblul să nu tindă să se rotească.
[quote]Dacă se dublează distanța dintre armături, fie ”decolarea” durează mai mult - pentru o creștere mică a distanței (nu am măsurat încă forța - urmeză), fie trebuie crescută diferența de potențial pentru ca efectul să apară, fie, pentru o distanță prea mare - nimic.
N-am făcut etalonări încă.[/quote]Se pare deci că forţa este proporţională cu capacitatea condensatorului şi că această capacitate ar scădea cu distanţa dintre armături. E o ipoteză. Nu ştiu încă să calculez capacitatea acestui condensator. Voi aţi calculat-o?
[quote]Experimentul a fost făcut în Franța, Statele Unite, Brazilia, Japonia, Rusia, China, Norvegia, Germania, România (încă din 2001), Australia Noua Zeelandă, Alaska, Canada, Islanda, etc. etc. și au fost observate aceleași efecte. Toți exeprimentatorii au început cu ”Lifter one” ce are dimensiunile celui cu care am testat și noi.
Concluzia este că nu depinde de latitudine.[/quote]Bun. Deci să concluzionăm atunci că nu depinde nici de câmpul magnetic înconjurător?
[quote]În mod clar forța depinde de geometria lifterului, însă nimeni nu a avut răbdare să vadă cum.
Uite câteva soluții constructive ale celor ce au confirmat existența efectului: http://jnaudin.free.fr/html/liftbldr.htm[/quote]Într-adevăr, soluţiile constructive sunt diverse, doar că ele trebuiesc [b]comparate[/b] pentru a obţine concluzii cantitative. De regulă, este indicat [b]să se dubleze[/b] câte un parametru şi să se măsoare forţa obţinută (şi cuplul :) obţinut) în noile condiţii.
[quote]Singurele chestii ce contează sunt ca răsfrângerea să existe și să fie făcută în partea dinspre cealaltă armătură a foiței.[/quote]Eu raţionez în felul următor: dacă răsfrângerea trebuie să existe, înseamnă că trebuie să existe raza de curbură a acestei răsfrângeri şi înseamnă că această rază de curbură are o pondere în manifestarea efectului. Şi dacă are pondere valoarea absolută a razei, atunci are pondere şi semnul ei. Dacă nu asupra forţei, atunci probabil asupra cuplului.

În plus, e posibil ca această răsfrângere să fie cea care iniţiază un vârtej elicoidal al moleculelor, propagând această mişcare la moleculele vecine.
[quote]La întrebarea ”de ce apare vântul ionic și de ce indiferent de felul în care aplici polaritatea pe armături - (plus sus)/(minus jos) sau (minus sus)/(plus jos) - efectul este același și vântul ionic este direcționat în jos” [color=red]nu s-a răspuns încă[/color].[/quote]Chiar este vorba de un vânt ionic? Ce fel de sarcini se deplasează în jos, pozitive sau negative? Restul se deplasează în sus?
Pe topicul „Care sunt cărămizile materiei?”
Consider că nicio altă particulă posibilă nu poate explica în mod complet existenţa masei, decât una care nu are masă de repaus, deci un luxon. Deci, consider că la baza materiei se află particule fără masă de repaus. În acest sens, [b]consider că bosonul Higgs nu explică existenţa masei[/b], ci doar mută problema masei la un alt nivel.
Pe topicul „Care sunt cărămizile materiei?”
Tu ai înţeles asemenea mecanisme, Răzvan? Ce-i aia „particulă de schimb”? Cum are loc „schimbul” (din moment ce nu există contact)? Eşti dispus să ne apucăm să intrăm în aceste amănunte, punându-ţi o droaie de întrebări ca să vezi cât de neinteligibil este acest mecanism?
Pe topicul „Modemuri confirmate ca fiind functionale”
În ultima vreme, când dau de câte un modem nou pe care Ubuntu nu mi-l recunoaşte din prima, folosesc [url=http://www.sakis3g.org/]sakis3g[/url]. Până acum mi-a recunoscut toate modemurile pe care le-am încercat.

Pe topicul „Efectul Biefeld-Brown - experiment propriu”
Mă mai preocupă două chestiuni legate de acest efect:

-1). Oare ce proprietăţi suplimentare şi necunoscute are descărcarea corona? Mai precis, poate ea produce impuls şi moment cinetic în condensator?
-2). Oare efectul Biefeld-Brown se produce şi în alte cazuri cu ocazia descărcărilor corona sau doar în cazul condensatoarelor asimetrice? Este el un efect al descărcării corona sau un efect al formei condensatorului?

În orice caz, trebuie să aprofundăm ceea ce se ştie despre descărcarea corona căci [b]e posibil ca asupra acesteia să planeze adevăratul mister[/b] care trebuie rezolvat.
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
Are electronul un centru de masă? Există vreun punct asociat electronului în care să putem considera că este concentrată întreaga lui masă? Dacă da, atunci acest punct există mereu sau dispare uneori? Dacă nu dispare niciodată, atunci cum se mişcă el?
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
Sunt de acord cu ce spui, dar nu văd unde este greşeala, unde este lipsa de corectitudine în a identifica centrul de masă tocmai cu particula elementară, dacă aceasta din urmă este un punct. Este greşit să identificăm centrul de masă al electronului cu electronul punctiform (în eventualitatea că electronul este punctiform)?

Dacă nu este greşit, atunci cum răspundem la celelalte întrebări?
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
Mulţumesc pentru răspunsul foarte clar, Răzvan! Ok, deci zici că centrul de masă al electronului există mereu, el nu dispare niciodată (ci doar noi nu-l putem determina întotdeauna). Ok.

Am înţeles bine, oare? Este adevărat că centrul de masă al electronului există mereu (chiar dacă noi nu-i putem determina întotdeauna poziţia)?
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
[quote="CAdi"]Nu putem sa determinam pozitia electronului insusi, (principiul de incertitudine al lui Heisenberg ) prin  experimentul cu fante , dar al centrului de masa ![/quote]Adi, poziţia electronului nu este totuna cu poziţia centrului său de masă? Să înţeleg că nu eşti de acord cu Răzvan, cum că electronul ar fi punctiform?

În plus, eu am întrebat altceva. Eu n-am cerut să determinăm [b]unde se află[/b] centrul de masă, ci să determinăm dacă acest centru de masă [b]există[/b]. E o diferenţă ca de la cer la pământ.

[quote]In plus ,noi nu stim cum arata bine nici electronul !
Nu vezi ce disputa avem la ruperea de simetrie :
Este unda, este corpuscul ? poate un string (inchis ca un inel) ?[/quote]Aduci în discuţie elemente irelevante. Nu avem nevoie să ştim cum arată ceva ca să discutăm despre centrul său de masă. Iar dualitatea ar trebui s-o trataţi într-un topic separat de ruperea de simetrie ca să nu facem varză din toate subiectele.
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
Pentru ultima dată, Adi, îţi reamintesc că aici vorbim despre [b]existenţa[/b] centrului de masă, nu despre poziţia lui. Pentru ultima dată îţi spun că [b]nu contează cum arată un corp pentru a putea stabili dacă acel corp are sau nu are centru de masă[/b].
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
Electronul nu este un corp? :shock:
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
Ok, am luat act de părerea ta... Mulţumesc!
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
[quote="Razvan"][justify]Din moment considerăm electronul ca particulă punctiformă, iar poziţia sa este descrisă de funcţia de undă asociată, deci probabilistic, ar însemna ca şi poziţia centrului său de masă să fie descrisă de aceaşi funcţie de undă.
Nu eşti de aceaşi părere?[/justify][/quote]La nivelul actual al cunoştinţelor pe care le are mecanica cuantică, da, dacă electronul ar fi punctiform, atunci poziţia centrului său de masă ar fi descrisă probabilistic. Doar că noi încercăm să ne situăm deasupra mecanicii cuantice şi să tragem concluzii independente de aceasta, concluzii mai precise. Să nu uităm că mecanica cuantică nu poate descrie o singură particulă, ci doar un ansamblu mare de asemenea particule, după care ea extrapolează neputincioasă rezultatele la un număr mai mic de particule. În acest sens, mecanica cuantică este limitată când e vorba de o singură particulă.

Deci, trebuie să stabilim întâi precis dacă centrul de masă al electronului există şi dacă el este un punct (după cum se poate observa, unii consideră că nu există acest centru de masă, iar alţii consideră că există). Aşadar, încă nu avem răspunsul clar. [b]Există sau nu există un centru de masă al electronului?[/b] După ce vom avea răspunsul clar, vom intra în amănuntele proprietăţilor mişcării centrului de masă.

[quote="virgil"]Electronul nu este doar o particula, ci este in acelasi timp si o unda. Crezi ca ai putea vorbi de centrul de masa a unui val?[/quote]Cunosc şi eu această teză bizară a mecanicii cuantice prin care electronul se consideră şi undă, dar eu fac apel la claritate. Aş dori să discutăm aici lucruri clare, pe care le-aţi înţeles cu toţii, nu lucruri preluate din cărţi fără nicio prelucrare. Tu vrei să spui, Virgil, că electronul nu are centru de masă? Sau că uneori are şi alteori nu?
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
[quote="Razvan"]Atunci să ne gândim altfel; eşti de acord cu afirmaţia: [i]orice entitate care are masă are şi un centru de masă[/i] ?[/quote]Excelentă clarificare! Da, eu sunt de acord: dacă ceva are masă, atunci [b]are[/b] şi un centru de masă. Deci, electronul trebuie să aibă un centru de masă, pentru că are masă.

Mergem atunci mai departe cu raţionamentul? Sau mai aşteptăm obiecţii?
Pe topicul „Conversia totala a caldurii in lucru mecanic”
Părerea mea rămâne aceeaşi: nu transformi total căldura în lucru mecanic, ci parţial. Acest parţial se poate apropia din ce în ce mai mult de total, dar nu-l atinge niciodată. Deci numele topicului ar trebui să se numeasă: „conversia din ce în ce mai eficientă a căldurii în lucru mecanic”.
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
Bun, deci acceptăm că dacă ceva are masă, atunci are şi un centru de masă (nici nu văd cum ar putea fi altfel). Aşadar, un electron are un centru de masă pentru că are masă.

Acum să stabilim dacă acest centru de masă există mereu sau dispare uneori. Avem aşa: dacă electronul are masă mereu, atunci are şi un centru de masă mereu. Dar electronul are masă mereu. Deci are şi un centru de masă mereu.

E bine până aici?
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
Bun. Atunci, putem spune că centrul de masă al electronului descrie o traiectorie continuă, adică o curbă continuă în spaţiu?
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
[quote="Razvan"]Desigur că descrie o traiectorie continuă. Că e o curbă sau are altă formă, rămâne de stabilit în continuare.[/quote]Ok. Să vedem ce mai poate fi în afară de curbă. Eu zic că traiectoria este o curbă. Zic că un centru de masă nu poate descrie altceva, decât o curbă. Tu crezi altfel?

[quote="omuldinluna"]Pentru electronul ca obiect clasic putem defini un centru de masă ce coincide exact cu poziția particulei punctiforme, și îi putem urmări mai departe traiectoria în diverse câmpuri de forțe și așa mai departe. Ca obiect cuantic pare cam stupid să încerci să faci asta  :lol: .[/quote]Să înţeleg că din punctul tău de vedere electronul cuantic nu are un centru de masă?
Pe topicul „”
[quote="Razvan"]Tu eşti cel care a făcut o afirmaţie. Susţine-ţi afirmaţia cu argumente prin care să demonstrezi că traiectoria centrului de masă al electronului nu poate fi decât o curbă![/quote]Ce să argumentez, Răzvan? Că o traiectorie este o curbă? Poate fi altceva? Prin [url=http://dexonline.ro/definitie/traiectorie]definiţia traiectoriei[/url], aceasta este o „linie curbă descrisă de un punct material”. Ce-aş putea să argumentez mai mult aici?
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
[quote="Razvan"][justify]Şi de ce n-ar putea fi o linie dreaptă?[/justify][/quote]Şi dreapta este o curbă, Răzvane, doar că e o curbă de curbură nulă. Eu m-am referit în general, nu neapărat la o anumită curbă concretă.[quote][justify]Eu îmi dau seama unde baţi. La fizica elicoidală![/justify][/quote]Desigur că ar fi un vis frumos pentru mine să scap de toată munca de lămurire pe care o am de dus cu voi şi să trecem direct la Fizica elicoidală. Dar, aşa [url=http://www.intelepciune.ro/Munca_in_echipa_presupune_in_primul_rind_sa_ti_pie_696.html]cum zicea Wolinski[/url], „‎Munca în echipă presupune în primul rând să-ți pierzi jumătate din timp explicându-le celorlalți de ce nu au dreptate.”, deci sunt conştient că mai am multă muncă de lămurire de dus până să ajungem în final tot la Fizica elicoidală, care este inevitabilă. Depinde de mine să ştiu cum să vă fac să înţelegeţi importanţa Fizicii elicoidale şi depinde de capacitatea voastră de a înţelege ceva acolo unde eu nu ştiu să exprim bine ceea ce trebuie.
[quote="CAdi"]Traiectoria centrului de masa al electronului ar putea fi o ... unda !  :) [/quote]Da, da, şi eu am dat cu zarul şi mi-a ieşit că traiectoria electronului ar putea fi o... prună.  :shock:
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
[quote="Razvan"][justify]în cadrul fizicii elicoidale, nu mai este necesară exprimarea poziţiei printr-o funcţie de undă, ci tocmai ecuaţia elicei reuşeşte să descrie cu o precizie mai mare traiectoria?[/justify][/quote]Ce este funcţia de undă a electronului? Găseşti undeva o expresie matematică clară pentru această [url=http://ro.wikipedia.org/wiki/Func%C8%9Bie_de_und%C4%83]funcţie de undă[/url], una care să-mi arate cu precizie matematică unde se află centrul de masă al electronului? Dacă nu, atunci ce rost mai are să-mi bat capul cu ea? De ce să nu ne batem capul doar cu lucrurile [b]indubitabile[/b]?

Până acum am căutat doar concluzii indubitabile, precum aceea că electronul (mă rog, „cuantic”) are un centru de masă şi că acest centru de masă al electronului descrie o curbă continuă în spaţiu. Nu-i aşa? Nu sunt acestea concluzii indubitabile, clare? Mergem încet, pas cu pas şi vom ajunge şi la concluzii cantitative. Doar să nu ne grăbim şi să facem paşi indubitabili, ca să nu fim nevoiţi să revenim de unde am plecat.

[quote="CAdi"]Eu cunosc ecuatia Schrödinger[/quote]Şi la ce te ajută asta din moment ce nu ştii la ce se referă? Ia spune-mi, ştii, la ce se referă ecuaţia lui Schrödinger? Ce descrie ea? Ce îţi spune ea cu precizie şi nu îţi spune ecuaţia prunii? Îţi spune ea unde se află centrul de masă al unui electron? Mai mult, ştiai că [url=http://ro.wikipedia.org/wiki/Ecua%C8%9Bia_lui_Schr%C3%B6dinger#Relativitatea]ecuaţia lui Schrödinger nu ţine cont de efectele relativiste[/url] şi că este nevoie de o ecuaţie mai sofisticată pentru asta? Şi atunci de ce mi-o tot ridici în slăvi?
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
[quote="Razvan"][justify][quote="Abel Cavaşi"]Găseşti undeva o expresie matematică clară pentru această funcţie de undă, una care să-mi arate cu precizie matematică unde se află centrul de masă al electronului?[/quote]
N-am stabilit deja că [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t675-despre-centrul-de-masa-al-electronului#17688]centrul de masă al electronului coincide cu particula dacă aceasta este considerată punctiformă?[/url] Înseamnă că atunci când vorbim despre poziţia centrului de masă al electronului vorbim chiar despre poziţia electronului în sine.[/justify][/quote]Eu nu am spus nicăieri că electronul este punctiform, ci doar am confirmat că [b]dacă[/b] electronul este punctiform (aşa cum ai susţinut tu) atunci poziţia lui coincide cu centrul său de masă. Deci nu am [b]stabilit[/b] că electronul ar fi punctiform, ci doar că poziţia unui electron [b]presupus[/b] punctiform ar coincide cu poziţia centrului său de masă. Pe mine nu m-a deranjat (deocamdată) că tu consideri că electronul ar fi punctiform (pentru că presupunerea ta nu impietează studiul nostru privind centrul de masă al electronului) şi tocmai de aceea nu am obiectat nimic.

[quote][justify]Din moment ce poziţia electronului este descrisă de o funcţie de undă, nu ar fi logic ca şi poziţia centrului său de masă să fie descrisă de aceaşi funcţie de undă?[/justify][/quote]Eu zic că te prea grăbeşti cu raţionamentul. Eu n-am acceptat nicăieri că poziţia electronului ar fi descrisă de funcţia de undă, aşa că mai este mult până să ajungem la concluzia că poziţia centrului de masă al electronului ar fi descrisă de vreo funcţie de undă cunoscută. Repet, nu sunt de acord că funcţia de undă este capabilă să descrie poziţia centrului de masă al electronului, pentru că ea operează cu probabilităţi, nu cu certitudini. Şi am stabilit că centrul de masă al electronului descrie o curbă [b]continuă[/b]. O funcţie care îmi spune unde este [b]probabil[/b] să se afle un punct nu îmi spune de fapt nimic. O asemenea funcţie care îmi spune că este posibil ca la un moment dat punctul să se afle în Bucureşti şi la momentul următor pe Lună nu-mi spune de fapt nimic în care să mă pot încrede. Ţi-am cerut forma matematică exactă a acestei funcţii. O formă din care să pot deduce o curbă continuă pe care se află electronul. Mi-o dai?

[quote="CAdi"]Abel,
Imi place tonul tau de administrator !  :) [/quote]Adi, acesta este tonul meu pe toate forumurile în care văd că cineva insistă (se dă dăştept) cu aberaţiile actuale pe care nu le-a înţeles (şi care nici nu pot fi înţelese), aşa că nu merită să mă acuzi de despotism. Însuşi [url=http://www.scientia.ro/fizica/50-mecanica-cuantica/3569-nimeni-nu-intelege-mecanica-cuantica-8.html]Feynman a spus[/url] că „Nimeni nu înţelege mecanica cuantică.” şi vii tu să-mi explici mie cum stau lucrurile după ce ai ajuns să spui până şi că... electronul nu este un corp. Dacă nici Feynman nu a înţeles mecanica cuantică, vii să-mi spui că ai înţeles-o tu?

Aşa că nu te mira pentru tonul meu. Scârba mea faţă de interpretarea actuală a mecanicii cuantice (care are tupeul, neobrăzarea să ridice la rang de principiu faptul că nu putem cunoaşte lumea cu precizie) este echivalentă cu cea faţă de sistemul politic actual.[quote]Dupa cate imi amintesc (am invatat ecuatia lui Schrodinger in anul 2 de facultate la fizica atomica)descrie localizarea si stare unui sistem fizic sau al unor particule.[/quote]Acuma trebuie să te rog frumos? Ţi-am arătat că ecuaţia lui Schrödinger nu descrie nimic, cel puţin pentru că nu respectă teoria relativităţii, darmite pentru că vorbeşte despre o „funcţie de undă” care nu are niciun înţeles. Arată-mi un exemplu în care poţi folosi ecuaţia lui Schrödinger pentru a determina poziţia sau centrul de masă al unui [b]singur[/b] electron, un exemplu în care poziţia electronului poate fi determinată în fiecare moment de timp.[quote]pozitia centrului de masa o gasesti chiar in una din solutiile  ecuatiei lui Shrodinger in [i]Invarianta Galileana[/i] :) [/quote]Asta o fi iară ceva inovaţie de-a ta? Pune aici să vedem acea funcţie care îmi dă centrul de masă a electronului în vreuna dintre soluţiile ecuaţiei lui Schrödinger.[quote="CAdi"]De altfel ,vezi cumva o unda sa se propage elicoidal ?[/quote]Nu, n-am eu nicio treabă cu propagarea elicoidală a undelor. Eu vorbesc aici de centrul de masă al electronului. Am arătat împreună cu Răzvan că acest centru descrie o curbă continuă şi că nu poate fi altfel.
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
Sunt de acord cu ce spui, dar asta înseamnă tocmai că mecanica cuantică este incapabilă să explice lumea în care trăim. Nu e de mirare că nu poate fi înţeleasă. Apropo, nu uitaţi nici măcar o secundă ce a zis Feynman! Şi încercaţi să înţelegeţi de ce acest mare fizician a spus ceea ce a spus.

Aşa că dacă eu încerc să vă propun o altă abordare, chiar nu merită să mă sabotaţi cu tot felul de intervenţii prin care preamăriţi mecanica cuantică. Haideţi să încercăm să facem ceva inteligibil pornind de la zero cu lucruri pe care le înţelegem cu toţii, fără să sărim peste paşi importanţi.

Aştept încă răspunsul la [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t675p30-despre-centrul-de-masa-al-electronului#17753]întrebarea[/url]: „Să înţeleg că din punctul tău de vedere electronul cuantic nu are un centru de masă?”.
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
[quote="omuldinluna"]Revenind la centrul de masă, pentru o particulă elementară (punctiformă) cum este electronul în mai toate modelele fizice actuale (experimental nu se constată existența vreunei structuri interne, până în acest moment), centrul de masă ar coincide (clasic) cu poziția particulei, așa cum am menționat deja. Cuantic ideea de traiectorie nu mai are sens, poți forța o limită semiclasică în care să regăsești o ”traiectorie medie”, pe care experimental ai realiza-o într-o cameră cu bule să spunem, dar poziția ”exactă” la fiecare moment de timp a electronului (sau a centrului său de masă ne scapă din cauza rezoluției limitate a aparatelor și a relației de incertitudine.[/quote]Ok, să admitem pentru început că nu avem mijloacele experimentale pentru a putea determina centrul de masă al electronului, dar eu vorbesc de mijloacele teoretice, nu de cele experimentale. Este posibil să construim o teorie care să folosească noţiunea de „centru de masă al electronului”? Ar avea obiect de studiu o asemenea teorie? Altfel spus, există un centru de masă al electronului? Are electronul un centru de masă? Să-mi fie cu iertare, dar eu în mesajul tău nu găsesc un răspuns clar la această ultimă întrebare. Răzvan zice că are, aşa cum cred şi eu. Această întrebare nu poate avea decât un răspuns clar: „da” sau „nu”.

[quote="omuldinluna"]nu cred că noul edificiu se va clădi tot pe cărămizile celui vechi.[/quote]Există o limită în a repudia cărămizile vechi. Chiar nu putem arunca tot vechiul la gunoi. Chiar există lucruri vechi pe care ne putem baza. Va fi o artă să găsim care sunt acelea.
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
[quote="CAdi"]Iti recomand sa  aprofundezi macar un  curs de fizica cuantica si sa  citesti minim trei carti de specialitate[/quote]Eu nu citesc aberaţii. Ai uitat ce a spus Feynman? Deja? Iar susţii că ai înţeles mecanica cuantică? Uită-te la ecuaţia Schrödinger pe care mi-o tot vâri pe gât deşi ţi-am arătat că este incapabilă. Uită-te cum porneşte de la [b]poziţie[/b], deşi habar n-are ce este poziţia. Păi, e posibil să tolerăm o asemenea absurditate? A tolera asemenea absurdităţi este echivalent cu a tolera sistemul politic mondial actual.
Pe topicul „Formula de calcul pentru premiere”
Constat cu bucurie că datorită eforturilor voastre prin care [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t422-exprimai-va-parerea-i-in-reputaie#8796]vă exprimaţi părerea despre mesajele colegilor şi prin reputaţie[/url], a început să conteze mult şi valoarea reputaţiei acordată de comunitate unui anumit membru.

În acest context, doresc să ne pregătim din timp pentru următoarea premiere din 1 Decembrie, consultându-ne reciproc asupra unei formule de calcul prin care să acordăm premiul cu cea mai mare obiectivitate celui mai merituos.

Formula trebuie să aprecieze, din punctul meu de vedere, cel puţin următoarele calităţi:
-1). Activitatea utilizatorului (aici visez să conteze modul în care răspunde la întrebări, cum demonstrează ce spune, etc.);
-2). Calitatea mesajelor sale;
-3). Reputaţia acordată de administrator;
-4). Altele.

De exemplu, o formulă pentru premiere ar putea fi dată de expresia:
P=N*PN+(RC/N)*PRC+RA*PRA+...
unde N este numărul de mesaje, PN ponderea (importanţa) pe care o acordăm numărului de mesaje, RC reputaţia acordată de comunitate, PRC ponderea acestei reputaţii, RA reputaţia acordată de administratori, iar PRA ponderea acesteia.

Încercaţi şi voi să mă ajutaţi cu diverse propuneri. Mulţumesc!
Pe topicul „Formula de calcul pentru premiere”
[quote="Razvan"]Dar, nu elaborase-şi tu un sistem de calcul, pe baza căruia ai şi acordat o premiere?[/quote]Aşa este, am folosit deja o formulă care ţinea seama de densitatea de reputaţie, dar metoda nu a rămas [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t412-pentru-premierea-de-1-decembrie-2011]necriticată[/url]. Tocmai de aceea încerc să caut o metodă cu cât mai multe şanse de acceptare.
Pe topicul „Formula de calcul pentru premiere”
Da, este o soluţie acceptabilă, posibilă şi rezonabilă. Eu pot începe chiar de acum să nu mai acord niciun vot.
Pe topicul „Despre anomalia Pioneer”
Se ştie că efectul Pioneer constă în faptul că sondele sunt mai puternic trase de Soare decât o face gravitaţia. Şi încă cercetătorii nu au căzut de acord cu explicaţiile posibile.

Voi sunteţi de acord cu [url=http://www.descopera.ro/dnews/9899513-ce-fenomen-misterios-determina-incetinirea-sondelor-pioneer]explicaţia lui Turyshev[/url]? E posibil ca navele-alea să fi stat cuminţi pe o singură parte, tocmai pe partea necesară pentru a elimina mai multă căldură?
Pe topicul „Despre anomalia Pioneer”
Am dat şi eu o explicaţie [url=http://abelcavasi.blogspot.ro/2012/07/explicatia-anomaliei-pioneer.html]pe blogul meu[/url]. Acolo spun aşa:
[quote="Abel Cavaşi"][justify]
Explicaţia anomaliei Pioneer
Multă lume ştie că navele spaţiale Pioneer lansate de NASA în 1972 şi 1973 sunt supuse unei forţe suplimentare spre Soare, forţă care nu poate fi explicată doar cu gravitaţia, iar acest efect este numit „efectul Pioneer” sau „[url=http://en.wikipedia.org/wiki/Pioneer_anomaly]anomalia Pioneer[/url]”.

Recent, [url=http://www.descopera.ro/dnews/9899513-ce-fenomen-misterios-determina-incetinirea-sondelor-pioneer]rusul Turyshev a propus o explicaţie[/url] care mie mi se pare cel puţin bizară: cică, vezi dom'le, din construcţie, navele emit mai multă căldură pe o parte. Şi se pare că navele stau cuminţi taman cu partea necesară pentru a emite mai multă căldură în direcţia opusă Soarelui. Pe mine nu mă mulţumeşte această explicaţie şi voi încerca aici să arăt că efectul Pioneer are o explicaţie mecanică simplă.

Ştim că [b]un sistem izolat are energia constantă[/b], impulsul constant şi momentul cinetic constant. Aşadar, [b]centrul de masă al unui sistem izolat se deplasează netulburat[/b], pe o linie dreaptă (într-o aproximaţie suficientă, echivalentă cu gradul de izolare a sistemului). Aşadar, un sistem izolat are tendinţa să-şi păstreze energia constantă. Orice pierdere cât de mică a energiei unui sistem trebuie pusă neapărat pe prezenţa unui alt sistem, capabil să absoarbă energia pe care o pierde sistemul dat în aşa fel încât noul sistem format de cele două sisteme să aibă energia constantă, căci este sistem izolat.

Să concretizăm şi mai mult legea asta interesantă de conservare a energiei. Am stabilit că un sistem izolat nu poate pierde energie. Cum aşa? Sistemul izolat nu pierde energie nici chiar dacă este fierbinte? Păi, nici chiar dacă este fierbinte! Pentru că aşa spune legea de conservare a energiei unui sistem izolat. [b]Singura[/b] cale prin care un sistem poate pierde energie este ca în jurul său să se afle obligatoriu un alt sistem care să poată absorbi energia cedată! [b]Dacă energia nu are unde să se ducă, atunci ea nu pleacă nicăieri![/b] Să ne fie clar asta! Asta spune legea de conservare a energiei! Mai concret, dacă în jurul Soarelui nu ar exista nimic, atunci Soarele nu ar pierde energie! Pentru că ar fi un sistem izolat, iar sistemele izolate nu pierd energie.

Să vedem acum ce se întâmplă dacă energia are totuşi unde să se ducă. Să presupunem că în Univers există numai două sisteme A şi B; sistemul A are multă energie de cedat, iar lângă el se află sistemul B avid de energie care abia aşteaptă să sugă ceva de la sistemul A. Atât sistemul A, cât şi sistemul B se deplasează ambele prin Univers, iar impulsul lor total trebuie să se conserve, ceea ce înseamnă că centrul lor de masă se deplasează rectiliniu şi uniform, indiferent ce se petrece în sistemul izolat format de cele două subsisteme A şi B. Aşadar, centrul de masă comun se va deplasa nestingherit, chiar dacă sistemul A cedează energie sistemului B.

Ok, dar [b]orice transport de energie presupune şi un transport de masă[/b], căci energia este echivalentă cu masa. Aceasta înseamnă că, odată cu transferul energiei de la sistemul A la sistemul B, se transferă şi masă. Mai precis, masa sistemului A scade, în timp ce masa sistemului B creşte. Dar centrul de masă comun al celor două sisteme se deplasează în continuare nestingherit, chiar dacă masa sistemului A scade şi masa sistemului B creşte. Asta înseamnă că, pe măsură ce continuă transferul de energie (şi de masă), sistemul A se îndepărtează de centrul de masă comun, în timp ce [color=red]sistemul B se apropie de centrul de masă comun[/color]. Desigur, dacă masa sistemului A este uriaşă în raport cu cea a sistemului B (cum e în cazul Soarelui şi al sondei Pioneer), mişcarea lui A faţă de centrul de masă va fi insesizabilă, rămânând sesizabilă doar mişcarea lui B faţă de centrul de masă comun, centru aflat foarte aproape de A în acest caz.

Aceste raţionamente pot fi transpuse uşor sistemului format de Soare şi sondele Pioneer, căci ştim că putem admite că sistemul solar este un sistem izolat, într-o aproximaţie suficientă, de-a lungul zecilor de ani de când se deplasează sondele, căci traiectoria Soarelui în Galaxie are o rază de curbură foarte mare, motiv pentru care câteva zeci de ani sunt neglijabile faţă de perioada de revoluţie a Soarelui în jurul Galaxiei. Prin urmare, [color=red]explicaţia anomaliei Pioneer este tocmai transferul de masă ce are loc de la Soare la sonde prin încălzirea acestora[/color]. Acest efect [b]nu are legătură[/b] cu [url=http://en.wikipedia.org/wiki/Flyby_anomaly]efectul de zbor razant[/url] despre care voi vorbi cu altă ocazie.[/justify][/quote]

Cum vi se pare explicaţia aceasta?
Pe topicul „Despre anomalia PioneerDespre anomalia Pioneer”
Sadang, într-adevăr, nu există sistem absolut închis, dar există sisteme pentru care putem aplica acest model cu o foarte bună aproximaţie. Iar sistemul solar face parte din categoria sistemelor care pot fi bine aproximate cu un sistem izolat.

CAdi, n-am înţeles în ce mod explicaţia propusă de tine ar putea fi folosită la anomalia Pioneer.

Răzvan, efectul Pioneer este prezent şi la Voyager, doar că este mult mai slab. O primă cauză pentru faptul că efectul este mai slab la Voyager este masa mult mai mare a acestei sonde. O altă cauză ar putea fi materialul din care este construită sonda, material mai puţin absorbant decât al lui Pioneer. Şi să nu uităm că [b]nava Voyager este încă asistată gravitaţional[/b], fiind încă în funcţiune, deci nu are cum să se mişte liber pentru a i se putea depista anomalia.
Pe topicul „Despre centrul de masă al electronului”
[quote="Dacu"]Oricat de mic ar fi un corp atunci el are o masa si deci si un volum.Ca atare rezulta ca electronul are un centru de masa[/quote]Corect! Aşa raţionez şi eu.[quote] si interesant ar fi de stiut daca centrul de masa al electronului variaza in functie de diversele tipuri de campuri pe care le strabate.[/quote]La ce fel de variaţie te referi? La singura posibilă? Căci singura variaţie posibilă a centrului de masă al electronului este în traiectoria acestuia, în forma traiectoriei acestuia.[quote]Oare cat de mare este volumul unui electron?[/quote]Consider irelevant volumul electronului pentru topicul nostru. Imaginează-ţi un electron pulsatoriu, al cărui volum ar creşte sau ar scădea oricum. Nu cred că poziţia centrului de masă ar fi influenţată de modificarea volumului său.
Pe topicul „Felix Ehrenhaft - Discutii Libere”
Pe topicul „[url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t683-felix-ehrenhaft-curentul-magnetic#17967]Felix Ehrenhaft - Curentul Magnetic[/url]” [quote="sadang"]Comentariile pozelor:
[i]1. Ce le face sa se roteasca? Particulele de grafit, expuse luminii solare, creaza frumoase spirale rotitoare in vacuum.[/i][/quote]Se ştia încă de pe atunci de aşa ceva? Dumnezeule! Ce ne facem? De ce durează atâta punerea în practică a unor asemenea observaţii?

Şi apropo, când avem de gând să nu mai facem confuzie între elice şi spirală? Acolo nu se creează spirale, ci se creează [b]elice[/b], oameni buni! Elice [b]închise[/b]! Nu cumva [b]această confuzie întârzie progresul[/b]? Nu cumva incapacitatea fizicienilor de a înţelege teoria matematică din spatele fenomenelor întârzie progresul? Nu cumva faptul că nu se cunoştea [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t156-teorema-de-recurena-a-formulelor-lui-frenet]teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet[/url] este cauza neluării în seamă a unor asemenea fenomene fizice clare?
Pe topicul „Felix Ehrenhaft - Discutii Libere”
[quote="sadang"]Unde exista spirala e musai sa existe si elicea si viceversa. Una descrie dinamica particulelor constituente, cealalta a intregului ansamblu. Ambele insa intotdeauna o [b]dinamica[/b]. Diferenta o face doar observatorul, prin focusarea pe dinamica ansamblului sau a partilor componente.[/quote]Din păcate, eu nu pot fi de acord cu estomparea pe care o propui tu pentru sensul în care înţelegem elicea. Consider că elicea este atât de importantă încât mă văd nevoit să-ţi atrag încă o dată atenţia asupra diferenţei fundamentale între elice şi spirală. Nu poţi considera elicea ca fiind spirală doar pe motivul că un anumit observator ar putea vedea elicea ca fiind spirală, aşa cum nu poţi considera că spirala ar fi doar un punct  deşi există un observator care poate vedea spirala un punct (observatorul care se deplasează odată cu mobilul ce descrie spirala).

Alt argument care scoate profund în evidenţă elicea în detrimentul spiralei este faptul demonstrat în teorema de recurenţă că lancretianul (parametru caracteristic), şi nu vreun alt parametru, este fundamental în studiul curbelor.

Dacă lancretianul este constant, atunci traiectoria este o elice. Dacă lancretianul variază uşor, atunci curba descrisă nu mai este o elice, ci este o curbă puţin mai complicată, dar ea va fi însoţită de o elice (curba se va roti în jurul unei elice), elice descrisă de vectorul lui Darboux asociat curbei, vector de o importanţă capitală în studiul curbelor. Şi aşa mai departe... (în sensul că dacă lancretianul curbei nu variază atât de uşor încât vectorul lui Darboux să descrie o elice (deci o curbă de lancretian constant), atunci variază uşor lancretianul curbei pe care o descrie vectorul lui Darboux). Aşadar, oricât de complicată ar fi o curbă, tot nu scăpăm de o anumită elice asociată ei!

Mai mult, până şi dreapta este o elice (doar că ea are lancretianul nul). Mai mult, până şi spirala este o elice (doar că ea are lancretianul infinit). Şi atunci de ce să nu luăm în considerare aşa cum se cuvine lancretianul ăsta dacă nicăieri nu scăpăm de el?[quote]Dar nu am inteles de ai subliniat elicea ca fiind inchisa, eu o vad total deschisa.[/quote]Dacă te uiţi doar la o parte a curbei, normal, e deschisă. Dar, uită-te la curba totală! Eu văd că ea se închide.[quote]Cat despre recurenta lui Fermat, atat timp cat nu o cobori explicit in limbajul muritorului de rand, ramane acolo o idee abracadabranta folositoare in ultima instanta doar celor ce-o inteleg.[/quote]Ai dreptate, şi mi-e groază de acest adevăr. Dar, după cum vezi, chiar şi în acest mesaj am încercat să prezint această teoremă într-o formă accesibilă. Poate ar trebui şi din partea voastră puţin efort...
Pe topicul „Felix Ehrenhaft - Discutii Libere”
[quote="CAdi"]Abel, de ce spui ca vezi o curba inchisa si la elice si la spirala cand noi le vedem deschise ?[/quote]Aaaa, nuuuuu, nu m-am referit la elice în general, ci la elicea din imaginea pe care [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t683-felix-ehrenhaft-curentul-magnetic#17967]a postat-o sadang[/url] privitor la rezultatele lui Ehrenhaft.
[img]http://img441.imageshack.us/img441/8357/1451b.jpg[/img]
Normal că elicea în general nu este o curbă închisă, dar elicea închisă joacă un rol covârşitor în Fizica elicoidală.

Cât despre teorema de recurenţă, nu mai insist, că nu e topicul meu şi nu vreau să fiu egoist. Doar vă rog să aprofundaţi cele spuse privind lancretianul şi elicea, pentru că numai de câştigat avem cu toţii.
Pe topicul „Teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet”
Pe topicul „[url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t684-felix-ehrenhaft-discutii-libere#17978]Felix Ehrenhaft - Discutii Libere[/url]”
[quote="CAdi"]Totusi ai putea sa ne dai  formula  lancretianului ?
Depinde de raza ? sau are raza variabila in formula ? sau sunt cumva niste derivate ale unor coordonate ?[/quote]Lancretianul este raportul dintre [url=http://en.wikipedia.org/wiki/Curvature]curbură[/url] şi [url=http://en.wikipedia.org/wiki/Torsion_of_a_curve]torsiune[/url]. Curbura unei curbe ne arată cât de repede deviază curba de la o linie dreaptă, iar torsiunea ne arată cât de repede deviază curba de la o curbă plană.
Pe topicul „Felix Ehrenhaft - Discutii Libere”
Cred că v-am răspuns pe topicul „[url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t156-teorema-de-recurena-a-formulelor-lui-frenet#17980]teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet[/url]”. Dacă, din fericire, vreţi să intrăm în amănunte, putem să continuăm o asemenea discuţie acolo.
Pe topicul „Contractul social cu românii”
Pe topicul „[url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t299p180-ce-fel-de-popor-suntem#17987]Ce fel de popor suntem[/url]”
[quote="eugen"]Sunt de acord sa nu ne amestecam in troaca politica.
Totusi...

Daca guvernarile viitoare se vor bate pentru neamul romanesc, cu rezultate vizibile, inseamna ca cei care ne vor reprezinta sunt de-ai nostri. Daca nu, daca vor face cu obedienta jocuri straine de Romania, nu sunt de-ai nostri, ci doar o generatie vanduta, de boieri servili, care sacrifica o tara pentru o punguta cu doi bani.
Asa cum arata Romania azi, orice sabotaj al natiunii se numeste asasinat .

Propun o formula ,deocamdata utopica, de contract social intre administratorii natiunii si societatea civila, de genul:

[i]Eu, subsemnatul, in calitate de ministru, presedinte, etc, iau tara in administrare. Daca in timpul mandatului meu se constata  o administrare falimentara, sa fiu arestat, sa-mi fie confiscate toate averile , eu si complicii mei sa nu mai avem niciodata acces in viata politica. Sa fiu condamnat eu si complicii mei la munca fortata, in cele mai grele conditii:in mina, la forja, in medii toxice, la munca campului.Sa fiu vegheat permanent intre muncitori, care sa-mi fie [/i][i]sefi , fara sa cracnesc.
Sa-mi castig dreptul la painea poporului cu multa truda si sudoare. Pentru  ca am batjocorit-o si am furat-o. Sa-mi ispasesc pedeapsa prin multa osteneala.
Ca sa-mi fie invatatura de minte mie si celor care vor face ca mine.
Asa sa ma pedepseasca Dumnezeu![/i]

Poftim de semnati contractul, domnilor boieri!

[/quote]Absolut de acord!
Doar că ei nu sunt de acord. Pentru că le permitem noi să nu fie de acord. Pentru că îi tolerăm noi aşa cum sunt. Pentru că nu ştim să ne cerem drepturile. Pentru că...
Pe topicul „Felix Ehrenhaft - Discutii Libere”
Unul dintre postulatele Fizicii elicoidale ar trebui să fie acela că [b]orice corp din Univers se deplasează pe o traiectorie închisă[/b]. Acolo unde ni se pare că vedem traiectorii deschise, înseamnă că nu am luat în considerare întregul, curba totală, ci doar pe cea parţială. Nu vă lăsaţi induşi în eroare. Gândiţi-vă profund la faptul că în Univers constatăm parametri finiţi, nu infiniţi. O curbă deschisă înseamnă o curbă de lungime infinită, ceea ce este suspect. Eu prefer să cred că toate corpurile din Univers aleg să se deplaseze pe curbe de lungime finită.
Pe topicul „Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp”
[url=https://abelcavasi.wiki.zoho.com/Sarcin%C4%83-electric%C4%83.html]Pe wiki-ul meu[/url] am emis ipoteza că sarcina electrică ar fi viteză de variaţie a masei în raport cu timpul.
[quote="Pe wiki-ul său, Abel Cavaşi"]
[list][*]-(1207290924) Probabil, sarcina electrică este viteza de variaţie a masei în raport cu timpul. Presupun asta din mai multe motive. Unul ar fi că un corp fierbinte pierde energie (deci masă) şi electroni, motiv pentru care poate fi considerat încărcat electric pozitiv. Alt motiv ar fi faptul că raportul dintre masă şi timp este un invariant relativist.
[*](1207301039) În acest caz ar trebui să admitem că dacă masa unui corp scade în timp, atunci el este încărcat electric într-un fel (probabil, pozitiv), iar dacă masa unui corp creşte în timp, atunci el este încărcat electric în celălalt fel (probabil, negativ). Aceasta ar explica de ce un corp încălzit emite electroni.
[*]Totodată, ar trebui să admitem că Soarele este încărcat electric pozitiv, iar planetele negativ.
[*]Ar mai putea rezulta că planetele sunt încărcate pozitiv faţă de sateliţi. Ar rezulta că sateliţii sunt încărcaţi şi mai negativ decât planetele. Am putea spune prin aceasta că sateliţii sunt şi mai reci decât planetele. Ar rezulta că electronii sunt cele mai reci corpuri posibile. Şi nu doar cele mai reci, ci şi cele mai uşoare (după fotoni?), nemaiputând ceda nimănui masă.
[*]Ar trebui văzut atunci dacă putem folosi legea lui Coulomb pentru a deduce legea gravitaţiei.
[/list][/quote]
Oare e posibil aşa ceva? Eu n-am găsit încă nici un cusur al acestei presupuneri. Voi ce spuneţi? Am putea considera că sarcina electrică este masă variabilă în timp? Ce consecinţe ar avea această presupunere?
Pe topicul „Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp”
[quote="Razvan"][justify]Pierderea de energie (masă) se face prin emisie de fotoni[/justify][/quote]Desigur, acesta nu este singurul caz de pierdere a masei. De exemplu, un corp poate pierde masă şi prin emisie de electroni. Totuşi, obiecţia ta este foarte relevantă şi trebuie analizată.
[quote][justify], iar aceştia au sarcină electrică 0, cu toate că sunt purtătorii forţei electromagnetice. Cum se poate atunci produce un dezechilibru de sarcină electrică al unui corp, prin emisia (sau absorbţia) de particule neutre din punct de vedere electric?[/justify][/quote][b]După cunoştinţele actuale[/b] nu se poate produce un asemenea dezechilibru.

Dar, mai important este faptul că, tot după cunoştinţele actuale, nu se poate [b]nici respinge[/b] ideea că se produce un asemenea dezechilibru. (Pentru că (nu-i aşa?) [b]dacă o propoziţie nu rezultă dintr-un set de axiome, nu înseamnă că rezultă negaţia acelei propoziţii[/b].) Deocamdată, nu cunosc nicio metodă prin care am putea respinge ipoteza cu ajutorul cunoştinţelor actuale. Tocmai de aceea presupunerea mea, independentă de cunoştinţele actuale, ar putea aduce o nouă semnificaţie sarcinii electrice, o semnificaţie la care vă invit să ne gândim mai mult.
Pe topicul „Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp”
[quote="Razvan"][justify]asta este o stare instabilă ce va fi compensată imediat, fie prin acceptarea de alţi electroni, fie prin crearea unor legături moleculare cu alţi atomi.[/justify][/quote]Toate modalităţile de încărcare sunt stări instabile, nu doar stările ionizate. Un atom care are mai multă energie decât un alt atom va fi instabil atâta timp cât energiile lor sunt diferite.
[quote][justify]Ar însemna ca un corp, pe măsură ce se răceşte (deci pierde energie electromagnetică sub formă de fotoni - nu contează acum energia lor) să capete o sarcină electrică. Ceea ce este fals.[/justify][/quote]Pe ce te bazezi când spui că este fals? N-am observat vreo demonstraţie pentru asta.
[quote][justify]Starea stabilă a unui atom (neutru din punct de vedere electric!) este cea în care nu emite electroni.[/justify][/quote]Eu consider că stabilitatea presupune mult mai mult. Nu este suficient să nu emită electroni ca să fie stabil. Trebuie să nu emită nici un fel de energie. Trebuie să fie izolat. În momentul în care un atom este mai cald decât altul şi interacţionează cu acela, nu mai putem vorbi de stabilitate chiar dacă nu apare ionizarea cunoscută în Fizica actuală.
[quote][justify]Iar în cazul protonului ce facem? Ce emite el pentru a avea sarcină pozitivă? Timpul lui de viaţă fiind apreciat la 10[sup]29[/sup] ani![/justify][/quote]Nu este obligatoriu ca protonul să-şi manifeste sarcina electrică mereu. Este suficient să şi-o manifeste doar atunci când atomul este bombardat. La fel, nici electronii nu trebuie neapărat să fie tot timpul încărcaţi, ci doar atunci când sunt scoşi din atom. În rest, când există echilibru în atom, atât protonul cât şi electronul au aceeaşi temperatură, ceea ce face să nu apară niciun transfer de energie de la unul la celălalt.
[quote][justify]Sau neutronul... cum explici sarcina sa neutră?[/justify][/quote]Neutronul, tot aşa, un corp cu aceeaşi temperatură ca şi a protonului. În schimb, neutronul se asociază cu protonul nu datorită transferului de masă (care este responsabil pentru asocierea dintre proton şi electron), ci datorită transferului de moment cinetic (momentele cinetice ale celor doi variază, dar momentul lor cinetic total se conservă).
[quote][justify][quote]După cunoştinţele actuale nu se poate produce un asemenea dezechilibru.[/quote]Păi atunci cum poate influenţa pierderea de masă apariţia unei sarcini electrice?
[/justify][/quote]Nu tot ce spune Fizica actuală este dumnezeiesc de adevărat. Eu spuneam doar că, din câte ştiu eu, Fizica actuală nu poate contrazice presupunerea că sarcina electrică este variaţie de masă (temperatură). Şi, să-mi fie cu iertare, dar încă nu m-ai convins că ar fi altfel, ci doar că încă nu am reuşit să spun tot ce gândesc (dar asta e foarte important!).
Pe topicul „Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp”
[quote="Razvan"][justify]Încearcă să încălzeşti, apoi să laşi să se răcească un corp. Verifică-i sarcina electrică în ambele cazuri.
În plus de asta, ar însemna ca orice corp să fie încărcat electric, pozitiv sau negativ, în funcţie de temperatura pe care o are faţă de o temperatură de referinţă, la care ar fi neutru. Care este acea temperatură? Cum o determini?[/justify][/quote]Răzvan, n-ai înţeles :( . Am zis că sarcina electrică ar fi [b]variaţie[/b] de temperatură (masă), nu temperatura însăşi. Un corp este încărcat electric doar dacă temperatura lui scade sau creşte, nu şi dacă este constantă. Deci, un corp care se încălzeşte este încărcat electric negativ, iar un corp care se răceşte este încărcat electric pozitiv. Dar un corp a cărui temperatură rămâne nemodificată nu este încărcat electric, ci este neutru. Deci nu ai o temperatură de referinţă pentru asta.[quote][justify]La fel, sarcina electrică a unui corp ar trebui să varieze în funcţie de masa sa, în raport cu o masă de referinţă. Cum determini acea masă?[/justify][/quote]Sarcina electrică, prin definiţia pe care i-am dat-o eu, nu variază cu masa, ci depinde doar de viteza de variaţie a masei. Mai precis, un corp uşor poate avea o sarcină mai mare decât un corp masiv. Un corp uşor, a cărui masă variază rapid, este mai încărcat decât un corp masiv a cărui masă variază lent. Mai mult, cu cât un corp este mai masiv, cu atât masa lui variază mai slab. Tocmai de aceea corpurile încărcate electric pe care le vedem în jurul nostru sunt uşoare, iar corpurile masive ne apar ca fiind neutre electric.[quote]Să înţeleg că afirmi că protonul şi electronul au capacitatea de a-şi modifica sarcina electrică? :shock: Parcă aceste particule reprezentau sarcini electrice elementare, deci constante. Cum să se modifice o sarcină electrică elementară în funcţie de energia primită? Aici nu mai vorbim de sarcina electrică totală a unui atom, care este dată de suma sarcinilor elementare conţinute de acesta. Ci chiar de [u]variaţia sarcinii elementare[/u]! :!: [/quote]Nu. Corpurile mici nu pot pierde energie oricum, ci doar cuante de energie. Deci masa lor nu variază oricum.
[quote][justify]Iar despre temperatura lor... probabil te referi la energia internă a unui proton, electron sau neutron. De curiozitate: cum defineşti energia internă a unui electron şi cum se poate ea modifica? Atenţie, nu energia de mişcare![/justify][/quote]Orice corp care are masă are şi energie. Amănuntele nu contează acum, dar pot spune că orice energie este rezultatul unei mişcări interne (asta spune relaţia lui Einstein, E=mc[sup]2[/sup]).

La restul afirmaţiilor la care aparent nu ţi-am răspuns consider că găseşti răspunsul dacă elimini confuzia pe care ţi-am semnalat-o mai sus în prima parte a acestui mesaj.
Pe topicul „Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp”
Ca să pot vedea efecte electrice sesizabile trebuie ca variaţiile să fie foarte rapide (nu ştiu cât de rapide). Tocmai de aceea ziceam că la corpurile mari nu vedem sarcini electrice pentru că ele au inerţie mare şi nu le variază suficient de repede masa. Deci nu am nicio şansă să fac eu un asemenea experiment, un amărât de teoretician fără nicio dotare.
Pe topicul „Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp”
[quote="Razvan"][justify]Şi m-am mai gândit la ceva: un corp cu sarcină electrică ar trebui să piardă sau să câştige masă, în funcţie de sarcina sa. Asta, iar e un lucru uşor de verificat.[/justify][/quote]Mă îndoiesc că e uşor de verificat. Cu cât un corp este mai masiv, cu atât variaţiile sale de masă vor fi mai mici, poate insuficiente pentru a observa sarcina. Un corp macroscopic cu sarcină electrică mare este ceva foarte rar şi foarte instabil (pierde repede sarcina). De aceea cred că este greu de văzut o modificare a masei sale. Deşi s-au raportat nişte ciudăţenii în acest sens şi poate ar merita studiate din această nouă perspectivă teoretică.
[quote][justify]Dar mai naşte o întrebare: până când va putea pierde masă? Că de acumulat n-ar fi o problemă.[/justify][/quote]Va pierde masă atâta timp cât corpurile din vecinătatea lui vor fi mai reci decât el, ca să le poată ceda energia. Altfel transferul energetic nu se mai produce şi sarcina electrică dispare.
Pe topicul „Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp”
Mă mai gândesc la o chestie: dacă sarcina electrică este variaţie de masă în raport cu timpul, atunci sarcina electrică este, evident, şi variaţie de energie în raport cu timpul. Dar variaţia de energie în raport cu timpul înseamnă tocmai putere. Mai ştim că puterea este produsul scalar dintre forţă şi viteză.

Acestea fiind spuse, s-ar putea explica mai uşor de ce în atomul de hidrogen electronul nu radiază. Nu radiază pentru că puterea lui este nulă, pentru că viteza lui este perpendiculară pe forţă.

Mai mult, această observaţie explică şi de ce corpurile care ies din atom sunt încărcate negativ (căci au putere negativă, produsul scalar dintre forţă şi viteză fiind negativ în acest caz).
Pe topicul „Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp”
[quote="Razvan"][justify]Deci două corpuri la aceaşi temperatură nu pot avea sarcini electrice diferite? Oare aşa să fie?[/justify][/quote]Pierderea energiei prin radiaţie termică este un caz important. Dar mai există metode prin care poate varia energia. De exemplu, un corp poate pierde diverse particule materiale, ceea ce îl face să-i scadă masa, deci şi energia. Aşadar, este posibil ca masa să varieze la o temperatură constantă.[quote][justify]Abel, atomul poate radia şi energie electromagnetică, fotoni, caz în care pierde masă echivelentă, dar fotonii nu au sarcină electrică negativă.[/justify][/quote]N-am spus că absolut toate corpurile care ies din atom sunt încărcate negativ. E posibil ca atomul să emită particule a căror masă să fie constantă, dar asta nu este o regulă. În plus, puterea se poate anula şi pentru corpuri asupra cărora nu acţionează nicio forţă din atom (precum ar fi fotonii), doar că eu m-am referit la corpuri asupra cărora acţionează o forţă din partea atomului.[quote][justify]De ce nu s-ar putea verifica pentru corpuri uşoare (ex. foiţe de staniol) puternic încărcate electric?[/justify][/quote]În cazul unor foiţe de aluminiu puternic încărcate electric trebuie să luăm în considerare faptul că este posibil ca masa globală a unui corp să nu varieze, deşi ea poate varia local. Dealtfel, aceasta se şi întâmplă cu o probabilitate mai mare. Este improbabil să găseşti corpuri mari a căror masă globală să varieze. Mai degrabă vei găsi corpuri mari alcătuite din corpuri mai mici a căror masă variază în aşa fel încât masa globală tinde să se menţină nemodificată.[quote][justify]imaginează un experient şi propune rezultatele teoretice pe care acesta trebuie să le obţină.[/justify][/quote]Mă gândesc că încă nu este pusă la punct teoria din spatele acestei ipoteze. De exemplu, n-am nicio idee să explic de ce se resping două sarcini de acelaşi fel.[quote]O lege de variaţiei a sarcinii electrice cu [u]variaţia[/u] masei, sau temperaturii[/quote]E posibil ca fenomenele atomice să ne indice o direcţie în acest sens. Am putea extrage nişte elemente cantitative din ceea ce cunoaştem la atomul de hidrogen.

[quote="CAdi"]In analiza prezentata  se poate tine seama de urmatoarele aspecte[/quote]Aşa este, Adi. Încă mă gândesc la modul de explicare a interacţiunii dintre două sarcini. Pesemne, câmpul electric ar putea fi considerat un câmp termic prin care corpurile îşi comunică reciproc ce energie (temperatură) au, dacă să facă un schimb termic sau nu. Dar nu mi-e foarte clar ce se întâmplă de fapt. Aşa că am deschis acest topic doar la ipoteze, ca fiind un pas modest pe drumul pentru descoperirea misterului ce se ascunde în spatele sarcinilor electrice.
Pe topicul „Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp”
Dacă RF spune că sarcina electrică este pur şi simplu masă, atunci cum explică el faptul că sarcina electrică este un invariant relativist, pe când masa nu este? De asemenea, cum explică el faptul că două sarcini de acelaşi fel se resping?
Pe topicul „Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp”
[quote="mm"].  Intrebarile pe care le pui, Abel, imi dovedesc ca nu ai citit articolul cu atentie.[/quote]Dacă aş fi rău, aş putea să-ţi răspund în acelaşi fel, spunându-ţi că nu ai citit cu atenţie întrebarea mea (la care pasajul pe care mi l-ai dat nu răspunde deloc). Mai mult, într-adevăr, un asemenea articol, care abundă încă de la începutul său de noţiuni nedefinite şi, mai ales, inutile („mişcare circulară-transversală”, „microcâmp cauzal”, „dirijare axială”), chiar nu poate fi citit cu atenţie.

[quote]Raspunsul pe care il soliciti se afla in citatul:
[i]" Ca urmare a fenomenului de autoinductie electromagnetica ce se petrece in cazul microansamblului aflat in miscare (fenomen care constituie doar un caz particular al unor fenomene similare mult mai generale) are loc o crestere - asimptotica - si a electrizarii (adica a "sarcinei electrice" a) microparticulei respective[/i][/quote]Să înţeleg că după RF sarcina electrică nu este invariant relativist, ci creşte?
Pe topicul „Părerile lui gafiteanu despre stările de agregare ale electronului”
[quote="gafiteanu"]Se pare ca pe acest forum se vrea un atac la propietatea intelectuala. Se vrea ca fiecare sa umble cu capul spart, sa i se poata vedea ce are in el.[/quote]Nu este un atac la proprietatea intelectuală. Ai înţeles foarte eronat şi tare mă tem că tot aşa greşit înţelegi şi alte lucruri. Pe acest forum se vrea un lucru foarte nobil: cercetare. Dacă nu ştii ce-i aia, nu te obligă nimeni să umbli pe aici cu capul spart.

În altă ordine de idei, una mult mai profundă, nicio proprietate intelectuală nu este, în ultimă instanţă, a ta. Tot ceea ce ai se datorează cumva celor din jurul tău şi celor care ţi-au creat ţie condiţii să ai ceea ce ai. Din toate astea ai făcut şi tu o parte infimă cu care chiar nu te poţi lăuda într-un asemenea hal încât să ne acuzi pe noi că atentăm la proprietăţi intelectuale.

Şi nu pot să termin fără să-ţi atrag atenţia asupra faptului că însuşi fondatorul acestui forum umblă pe aici cu „capul spart” pentru că vrea să dăruiască dragei omeniri ceea ce ştie el şi pentru că vrea să se asocieze cu oameni care gândesc ca el.

Sper că nu e greu să înţelegi ce-am spus...
Pe topicul „Probabil, sarcina electrică este masă variabilă în timp”
Când ai început pe acest topic aşa:
[quote="mm"].  Cred ca problema dezbatuta aici, pe acest topic, a fost [b]mai clar[/b] explicata de Radu Forgaci. [/quote](sublinierea îmi aparţine)
m-am simţit contrat, atacat, jignit, iar mai apoi curios. La invitaţia ta am intrat în articol şi ceea ce am găsit m-a dezamăgit profund. Apoi, dacă am văzut că nu merită citit cu atenţie, ţi-am cerut ţie explicaţii cu speranţa că ne îndrumi spre ceva ce ai înţeles.

[quote]este posibil si ca intrebarea ta sa nu aiba vreo legatura cu articolul. [/quote]Întrebarea mea are legătură cu topicul acesta. Dacă ea nu are legătură cu articolul, atunci nu văd de ce ai mai adus în discuţie articolul.
[quote]Nu poti avea pretentia ca altii (disparuti, poate) sa dea raspuns la toate intrebarile tale, daca au reusit deja sa raspunda la cateva. Fiecare dintre noi avem niste limite de cunoastere si de competente iar eu, constient de aceasta realitate, m-am oprit la semnalarea articolului. [/quote]Dintr-o asemenea ipostază, poate ar fi mai înţelept să urmăreşti umil discuţiile pe care nu le înţelegi şi să intervii doar atunci când eşti pregătit să nu ataci cu texte de genul „mai clar”, pe care nici măcar nu le poţi susţine.