Se povesteşte că, pe vremuri, când nu erau ochelari, asfalt, locomotive sau becuri, oamenii credeau că Pământul este plat şi că stă suspendat pe spatele unor elefanţi. Dacă totuşi, curios din fire, îi întrebai apoi pe ce stau elefanţii înşişi, mai marii învăţaţi ai vremii găseau imediat că mai era implicată şi o broască ţestoasă pe carapacea căreia îşi duceau veacul bieţii elefanţi. Evident, cu aceste argumente atât de complexe nu prea mai aveai tupeul să întrebi mai departe şi despre broasca ţestoasă că, vezi doamne, i-ai fi putut irita pe deştepţii aferaţi din acele vremuri care-şi impuneau chiar cu violenţă fizică ideile. Vă daţi seama ce sunt în stare să facă societăţile cu oamenii?
Ei bine, ceva asemănător se întâmplă şi azi cu câteva paradigme ale Ştiinţei, doar că avansul tehnologic din prezent îl descurajează şi mai mult pe un novice să-i întrebe sau mai ales să-i contrazică pe cei atotştiutori cu ditamai diplomele şi gradele care îşi etalează nonşalanţa. În schimb, din fericire, astăzi a dispărut violenţa fizică, fiind înlocuită de violenţa verbală şi indiferenţa manifestată faţă de noile idei.
Voi prezenta cel mai evident exemplu de astfel de paradigmă a „Modelului Standard”, despre care eu cred că seamănă mult cu povestea Pământului plat ce stă pe elefanţi. Se vehiculează prin toate mijloacele că Universul ar fi apărut în mod indubitabil în urma unei mari explozii care, vezi doamne, ar fi singura, dar absolut singura, ce poate explica deplasarea spre roşu a liniilor spectrale. Dacă ai curajul să întrebi mai departe ce mai e şi cu explozia asta ciudată (care încalcă, printre multe altele, tocmai legea de conservare a energiei), ţi se va răspunde că acolo nu se respectă legile Fizicii cunoscute, deci că întrebarea ta nu are sens. Nu eşti încurajat să pui în continuare întrebări fundamentale despre momentul Big-Bang-ului sau despre momentele de dinaintea sa, despre încălcarea legii de conservare a energiei şi, ceea ce este extrem de grav pentru progresul Ştiinţei, nici nu se recunoaşte că o asemenea situaţie este intolerabilă.
Alte exemple de bazaconii ale Ştiinţei actuale sunt, din punctul meu de vedere, dualitatea undă-particulă, spinul, quarcurile, găurile negre, găurile de vierme, universurile paralele, cauza precesiei Pământului, a cozilor cometelor, a aurorelor, etcetera, etcetera. Din asemenea paradigme eronate putem extrage câteva caracteristici ale unei Ştiinţe, ale unei teorii ce stă să se prăbuşească, fiind construită pe fundamente şubrede.
Aşadar, iată mai jos câteva dintre semnele pe care consider eu că le prezintă o teorie ştiinţifică perimată şi ameninţată de o revoluţie iminentă de mare amploare care subminează fundamentele pe care se construieşte teoria respectivă. Am încercat să le aşez în ordinea importanţei lor, primele având o pondere mai însemnată în punerea la îndoială a valabilităţii unei teorii.
-1). Teoria eronată conţine propoziţii care chiar încalcă una sau mai multe dintre legile cunoscute şi acceptate în mod curent.
-De exemplu, teoria Big-Bang-ului încalcă legea de conservare a energiei, iar teoria găurilor negre încalcă legile de conservare a energiei, impulsului şi momentului cinetic. Cu toate acestea, azi sunt acceptate în Ştiinţă atât legile de conservare, cât şi Big-Bang-ul sau găurile negre.
-Observaţie. O teorie ce conţine propoziţii care vin în contradicţie cu propoziţiile acceptate deja se află într-una dintre următoarele două situaţii incompatibile: ori este falsă şi trebuie eliminată, ori este adevărată şi atunci trebuie eliminate toate acele teorii pe care ea le contrazice. În ambele situaţii trebuie eliminată una dintre teoriile contradictorii, căci un demers ştiinţific nu se poate baza când pe o teorie, când pe alta, după bunul plac al cercetătorilor. Existenţa acestei situaţii ar trebui să oblige societatea ştiinţifică să recunoască în public şi neîntârziat faptul că încă nu se cunoaşte o ieşire. În cazul Big-Bang-ului, existenţa contradicţiilor cu legea de conservare a energiei trebuie să ducă la recunoaşterea faptului că deplasarea spre roşu nu este explicată încă.
-2). În teoria eronată se folosesc şi se tolerează noţiuni, concepte şi, implicit, propoziţii vagi, obscure, ce nu pot fi înţelese de nimeni. În ciuda performanţelor sale remarcabile care au dus la atâtea descoperiri, mintea umană nu poate asimila conceptele teoriei eronate respective, căci aceste concepte sunt ele însele imposibil de asimilat.
-Exemple de asemenea concepte sunt spinul, particula elementară, singularitatea unei găuri negre. Nimeni nu înţelege de ce are electronul spin şi din acest motiv se face apel la o analogie incorectă dintre spin şi rotaţia sa proprie. Nu se ştie nici măcar ce este o particulă elementară, dar mecanica cuantică face afirmaţii, chipurile, precise despre ele.
-Observaţie. O teorie care nu ştie despre ce vorbeşte nu este nici măcar falsificabilă pentru că pot fi susţinute la nesfârşit atât raţionamentele pro, cât şi raţionamentele contra. O asemenea teorie îşi poate modifica noţiunile în aşa fel încât să fie mereu confirmată de experienţe. De exemplu, în anumite experienţe poate spune că particulele elementare sunt corpusculi, iar în alte experienţe poate spune că aceleaşi particule elementare sunt, de fapt, unde. Poate spune, de asemenea, că particula elementară se află peste tot sau poate spune că particula se află doar într-un singur punct.
-3). Pe măsură ce se descoperă noi date experimentale, teoria eronată este din ce în ce mai ameninţată şi, în loc să explice din ce în ce mai multe, teoria eronată începe să poată explica din ce în ce mai puţine fenomene observate. Drept urmare, pentru a fi salvată cu orice preţ, teoriei eronate trebuie să i se aducă tot felul de îmbunătăţiri majore, modificări fundamentale, petice care prelungesc agonia ştiinţifică, în detrimentul umanităţii.
-Exemplu: Big-Bangul nu mai poate explica de unul singur spectrele, ci are nevoie mai nou şi de materia întunecată, ori o asemenea mutare reprezintă o schimbare fundamentală în explicarea deplasării spre roşu.
-Observaţie. O teorie care se adaptează din mers la noile rezultate experimentale este o teorie inutilă din start şi nu ne putem baza pe ea, căci, în loc să prevadă noile fenomene, ea se modifică în funcţie de ele. De asemenea, o teorie variabilă nu are identitatea ei, caracteristicile ei şi nu poate fi trasă la răspundere, iar această situaţie îi asigură o longevitate indezirabilă şi nejustificată. Predispoziţia savanţilor de a salva o teorie eronată prin modificarea fundamentelor ei este o convenţie tacită ce încalcă din nou principiul falsificabilităţii, principiu care ne obligă să invalidăm definitiv şi irevocabil orice teorie contrazisă chiar şi de un singur fapt experimental.
-4). Pentru a supravieţui noilor descoperiri experimentale, se fac eforturi prea mari pentru ajustarea domeniului, fiind nevoie chiar de postulate noi ce contrazic efectiv vechile postulate pe care se baza teoria însăşi, acestea fiind modificări fundamentale în structura sa logică, modificări ce transfigurează înseşi bazele teoriei, făcând aproape de nerecunoscut modelul iniţial de la care s-a pornit în construirea teoriei. Altfel spus, viziunea cercetătorilor fondatori ai teoriei este fundamental diferită de viziunea cercetătorilor puşi în situaţia de a modifica modelul.
-Exemplu: Newton spunea că precesia Pământului se datorează Soarelui, astăzi se crede că, dimpotrivă, Luna are cea mai mare pondere în cauza precesiei, Soarele având o influenţă mai mică decât Luna. Oare ce părere ar avea Newton despre această răsturnare de situaţie? Ar considera că a fost contrazis sau ar considera că i s-a dat dreptate?
-5). Trece foarte mult timp fără progrese majore în înţelegerea mai aprofundată şi mai simplă a fenomenelor fundamentale din domeniul respectiv, fără progrese majore în încadrarea armonioasă a cunoştinţelor ce aparţin acelui domeniu alături de celelalte cunoştinţe acceptate de către marea majoritate.
-Exemplu: Nici astăzi nu ştim încă ce este forţa nucleară sau particula elementară, deşi se operează cu asemenea noţiuni încă de la începutul secolului trecut.
-6). Se acumulează multe complicaţii chiar la nivel fundamental, complicaţii explicate cu şi mai multe complicaţii. Deşi natura este în esenţă simplă, teoria eronată are nevoie de mii de pagini pentru a explica un fenomen ce ar trebui să fie explicat, de fapt, mult mai simplu. La cea mai mică modificare a parametrilor matematici din formulele folosite, teoria eronată nu mai explică nimic şi trebuie abandonată sau trebuie recurs la alte formule, extrem de complicate, care totuşi nu mai pot cuprinde ca pe un caz particular vechile formule.
-Exemplu: pentru a explica precesia Pământului, Ştiinţa actuală trebuie să se limiteze strict la perioada de revoluţie foarte mică a Pământului în comparaţie cu perioada de precesie. Cea mai mică abatere de la raportul mic al acestor perioade obligă refacerea tuturor calculelor şi stabilirea unor formule cu totul noi, valabile de data aceasta doar la noua valoare a parametrului. Deşi ar trebui să fie o problemă de mecanică destul de simplă, nu se cunoaşte încă o formulă valabilă pentru orice perioadă de revoluţie a unei planete. În plus, deşi precesia Pământului este un fenomen aproape constant care ar fi trebuit explicat mult mai uşor, totuşi Ştiinţa actuală încearcă să se bazeze pe nişte cauze care implică multe neregularităţi în mişcarea lor, precum Soarele, Luna şi chiar celelalte planete.
-7). Rămân fără răspuns o mulţime de întrebări fundamentale adresate domeniului respectiv. În mod făţiş, marea majoritate a cercetătorilor se jenează să pună la îndoială şi să studieze fundamentele, nu caută să răspundă la întrebările greoaie puse la adresa acestor fundamente, nu investesc timp cu alternative ale teoriei respective şi se mulţumesc să aprofundeze doar ceea ce nu-i discreditează, doar ceea ce nu le afectează poziţia în cadrul facultăţii sau în cadrul politic din care fac parte.
-8). În discuţiile publice dintre cercetătorii acreditaţi şi oamenii de rând, întrebările amănunţite puse de către aceştia din urmă sunt considerate incomode şi sunt descurajate prin tot felul de subterfugii, prin tăcere, indiferenţă sau chiar şi cu atac la persoana care pune acele întrebări incomode, prin relevarea nivelului ei scăzut de pregătire; discuţiile libere purtate între aceştia nu se termină, nu ajung la o soluţie şi nu pot mulţumi un om de Ştiinţă adevărat, curios şi sincer.
-9). Argumentele aduse în favoarea paradigmelor domeniului respectiv sunt bazate pe reputaţia cercetătorilor şi pe avansul tehnologic, nu pe logică sau matematică. Nu sunt acceptate argumentele oricui, indiferent cât de interesante ar fi acestea. Dacă nu provin măcar din mediul universitar, atunci ele nu mai contează şi trebuie evitate cu orice preţ. Se consideră că avansul tehnologic din domeniul acoperit de teorie nu ar fi fost posibil dacă ea ar fi fost eronată, ceea ce este, evident, neadevărat.
10). Se fac mulţi bani pe diverse căi tenebroase ce implică teoria eronată, prin faptul că teoria are priză la publicul credul, având tangenţe cu subiecte religioase sau ştiinţifico-fantastice, iar această priză este exploatată în mod nejustificat de trusturi de presă, televiziuni, saituri de internet şi chiar guverne, fiind urmărite interesele financiare mai presus decât cele ştiinţifice. Acest lucru contribuie la menţinerea pe linia de plutire a teoriei eronate.
Recunoaşteţi şi voi câteva dintre asemenea semne la unele teorii actuale? Dacă da, nu vă sfiiţi să le atacaţi cu tot geniul vostru! Din respect pentru predecesorii care v-au pus la dispoziţie bunăstarea din prezent sau măcar pentru binele urmaşilor care ar putea beneficia în mod direct de rezultatele cercetărilor voastre...
Hmm iit apρears like your blog ate my first comment (it was
RăspundețiȘtergeresuper long) so Ι guess І'lⅼ just sum it up what I submittеd and say, I'm thooroughⅼy enjoying your blоg.
I as well am an aspiring blog writer Ƅut I'm stіll new to еverything.
Do you have any helpful һintѕ for novice blog writers?
I'd genuinely appreciate it.
Salut, Anonim! Din păcate, eu nu te pot ajuta mai bine decât poate internetul. Dă o căutare după subiectul tău și vei găsi o mulțime de rezultate valoroase.
Ștergere