Între viteza luminii și viteza infinită nu mai există altă viteză, așa cum între infinitul numărabil și infinitul nenumărabil nu mai există alt infinit. Această afirmație, după ce va fi precizată, va justifica titlul ales pentru articol.
Imaginați-vă un punct A care se mișcă pe o elice cu viteza $\vec V$. Proiecția punctului pe axa elicei este un alt punct, B, care are o altă viteză, $\vec v$, mai mică decât viteza punctului A, al cărei modul este dat de formula $$v=V\cdot\cos\alpha,$$ unde $\alpha=\arctan\frac{\kappa}{\tau}$ este unghiul format de viteza punctului A cu axa elicei (și, implicit, cu viteza punctului B), $\kappa$ și $\tau$ fiind, respectiv, curbura și torsiunea elicei.
Cu acestea în minte, observați că dacă micșorăm curbura elicei, unghiul $\alpha$ scade, viteza $\vec v$ crește, iar elicea se apropie de o dreaptă. Iar dacă micșorăm curbura elicei și mai mult, până la anularea ei, obținem faptul că punctul A se deplasează pe o dreaptă, deci obținem coincidența dintre cele două viteze (se anulează unghiul $\alpha$).
Dar ce se întâmplă dacă micșorăm torsiunea? Micșorând torsiunea, unghiul $\alpha$ crește, viteza $\vec v$ scade, iar elicea se apropie de un cerc. Astfel, la anularea torsiunii, corpul se va mișca pe un cerc, iar viteza punctului B va fi nulă.
Dacă totul a fost clar până aici, greul vine abia de-acum încolo, când vom încerca să înțelegem ce s-ar întâmpla dacă punctul A ar avea viteză infinită. Mai precis, vom încerca să înțelegem ce viteză ar avea punctul B atunci când torsiunea este anulată.
Dacă torsiunea este anulată, atunci unghiul $\alpha$ este $\frac{\pi}{2}$ sau $-\frac{\pi}{2}$, iar aceasta este deja o primă nedeterminare matematică, nedeterminarea semnului. Asta înseamnă că, în timp ce punctul A se mișcă pe un cerc cu viteză infinită, nu știm încotro va dori s-o ia punctul B, spre stânga, ori spre dreapta. De asemenea, nu vom ști nici cu ce viteză $\vec v$ va dori să se deplaseze punctul B, căci va apărea o altă nedeterminare dată de produsul dintre valoarea lui $V$, care este infinită, și valoarea lui $\cos\alpha$ care este zero, aceasta fiind nedeterminarea valorii.
De aici încolo ne ajută numai Fizica. Numai ea ne spune că punctul B se va deplasa cu singura viteză fizică posibilă care poate fi asociată (din punct de vedere filozofic) vitezei infinite a punctului A și anume viteza luminii în vid. Așadar, nedeterminarea valorii este rezolvată de Fizică prin capacitatea ei experimentală, concretizând valoarea la o constantă universală.
Tot Fizica ne ajută și cu nedeterminarea semnului. Putem admite, tot filozofic vorbind, că semnul este determinat de natura punctului B. Dacă punctul B este asociat materiei, atunci el se va deplasa într-un sens, iar dacă este asociat antimateriei, atunci se va deplasa în sens contrar.
Desigur, argumentele filozofice invocate de mine aici nu pot fi luate în considerare decât într-o nouă Fizică, o Fizică a viitorului, construită numai pe Matematică, Filozofie și Experiment.
Dacă torsiunea este anulată, atunci unghiul $\alpha$ este $\frac{\pi}{2}$ sau $-\frac{\pi}{2}$, iar aceasta este deja o primă nedeterminare matematică, nedeterminarea semnului. Asta înseamnă că, în timp ce punctul A se mișcă pe un cerc cu viteză infinită, nu știm încotro va dori s-o ia punctul B, spre stânga, ori spre dreapta. De asemenea, nu vom ști nici cu ce viteză $\vec v$ va dori să se deplaseze punctul B, căci va apărea o altă nedeterminare dată de produsul dintre valoarea lui $V$, care este infinită, și valoarea lui $\cos\alpha$ care este zero, aceasta fiind nedeterminarea valorii.
De aici încolo ne ajută numai Fizica. Numai ea ne spune că punctul B se va deplasa cu singura viteză fizică posibilă care poate fi asociată (din punct de vedere filozofic) vitezei infinite a punctului A și anume viteza luminii în vid. Așadar, nedeterminarea valorii este rezolvată de Fizică prin capacitatea ei experimentală, concretizând valoarea la o constantă universală.
Tot Fizica ne ajută și cu nedeterminarea semnului. Putem admite, tot filozofic vorbind, că semnul este determinat de natura punctului B. Dacă punctul B este asociat materiei, atunci el se va deplasa într-un sens, iar dacă este asociat antimateriei, atunci se va deplasa în sens contrar.
Desigur, argumentele filozofice invocate de mine aici nu pot fi luate în considerare decât într-o nouă Fizică, o Fizică a viitorului, construită numai pe Matematică, Filozofie și Experiment.
