Să presupunem că doi luxoni (corpuri care se deplasează cu viteza luminii în vid, de exemplu, fotonii), de mase egale, se mişcă paralel prin spaţiul gol, păstrând, în ciuda atracţiei gravitaţionale dintre ei, o distanţă constantă unul faţă de celălalt, să zicem că cu ajutorul unei bare rigide şi de masă neglijabilă care îi împiedică să cadă unul spre celălalt. Centrul de masă al sistemului format de cei doi luxoni va avea în acest caz şi el viteza luminii în vid, iar impulsul sistemului va fi constant.
Dar ce se va întâmpla atunci când, printr-o cauză oarecare, internă sistemului, se rupe bara rigidă dintre luxoni, iar aceştia încep să cadă unul spre celălalt din cauza gravitaţiei? Cum viteza luxonilor nu poate depăşi viteza luminii şi cum apare o componentă radială a vitezei, rezultă că viteza centrului de masă trebuie să scadă.
Dar, dacă scade viteza centrului de masă al sistemului, ce se întâmplă cu impulsul sistemului? N-ar trebui el să se conserve? Cum se poate conserva impulsul în asemenea condiţii în care scade viteza centrului de masă? Creşte cumva masa sistemului? Dar nici această propunere nu rezolvă problema, deoarece şi masa, împreună cu energia, ar trebui să se conserve de asemenea.
Ce părere aveţi? Cum se rezolvă această problemă a sistemului de luxoni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentariile vor fi moderate în măsura timpului meu disponibil, după care vor apărea pe blog. Voi încerca să public doar comentariile consistente sau interesante sau adevărate sau corecte sau la obiect. Voi căuta să le elimin pe cele din care nu avem nimic de învățat sau pe cele care afectează negativ mintea cititorului sau reclamele fără legătură cu blogul. De asemenea, voi face tot posibilul să răspund la comentariile care cer un răspuns. Vă mulţumesc pentru efortul vostru de a scrie în lumina acestor consideraţii!