Așa cum am arătat în repetate rânduri, în Fizica elicoidală corpurile libere nu se pot mișca pe o dreaptă și nu pot fi nici în repaus, deoarece linia dreaptă și punctul sunt „traiectorii” paradoxale. Conform principiului elicoidal al inerției, corpurile libere aleg să se deplaseze pe elice circulare, adică pe traiectorii ale căror curbură și torsiune sunt constante. Curbura și torsiunea corespunzătoare acestor traiectorii depind de masa corpului, conform relației: $$m=\frac{\hbar}{c^2}\sqrt{\kappa^2+\tau^2},$$ cu termeni a căror semnificație este deja bine cunoscută (respectiv, constanta lui Planck barată, viteza luminii în vid, curbura și torsiunea).
Corpurile care nu sunt libere, adică acele corpuri care sunt obligate să se miște pe alte traiectorii decât elicea lor proprie, sunt acționate de forțe care le modifică într-un anumit fel curbura și torsiunea. Într-un articol precedent arătam că putem vorbi de o „curbură complexă” $\lambda$ care este inversul „razei complexe”, adică $$\lambda=\frac{1}{r}.$$
Atunci, cauzele care produc modificarea curburii vor fi invers proporționale cu pătratul razei, deoarece derivata curburii va fi derivata inversului razei, adică $$\frac{d}{dr}\kappa=\frac{d}{dr}\left(\frac{1}{r}\right)=-\frac{1}{r^2}.$$
Astfel, cel puțin calitativ, filozofic, am arătat cum explică Fizica elicoidală gravitația. Mai rămâne să muncesc, de unul singur sau cu ajutorul vostru, pentru a vedea cum rezultă „constanta” gravitației din asemenea considerații.
