Fizica actuală are două părți importante care „explică” destul de bine fenomene care se desfășoară la scară foarte mică (Fizica cuantică), precum și fenomene care se desfășoară la scară foarte mare (Teoria relativității generalizate). Problema mare, mare de tot este că nu avem o teorie unică atât de puternică încât acea teorie să poată explica de una singură atât fenomenele de la scară mică, cât și fenomenele de la scară mare.
Și tot aud spunându-se că Fizica nu duce lipsă de teorii, ci de experimente care să ne furnizeze mai multe date. Păi, cum nu duce lipsă de teorii, din moment ce nu avem o teorie unică atât de capabilă încât să explice de una singură fenomenele explicate atât de Fizica cuantică, cât și de Teoria relativității?
Și printre miile de teorii care au fost analizate până acum, am propus și eu una care încă nu a fost analizată: Fizica elicoidală. În această Fizică, singura modificare este adusă principiului inerției, care în loc să spună că un corp liber rămâne în repaus sau se deplasează rectiliniu și uniform, spune că un corp liber se deplasează pe o elice circulară.
Observați că principiul actual al inerției are două părți necesare, exact ca Fizica actuală: o parte pentru repaus și una pentru mișcarea rectilinie, despre care am arătat că sunt paradoxale. Pe când, principiul elicoidal al inerției are o singură parte, care poate îngloba atât repausul (elicea circulară de curbură infinită), cât și mișcarea rectilinie și uniformă (elicea circulară are curbura nulă).
Și atunci, când aveți de gând să analizați teoria propusă de mine?
