În vulcani se produce un fenomen de electroliză inversă?

Se pot formula acum trei întrebări importante pentru postarea precedentă în care încercam să explic fulgerele din vulcani:

1. Știm azi că un curent electric este deplasarea ordonată a sarcinilor electrice. Atunci, din raționamentele precedente ar rezulta că deplasarea de masă este echivalentă cu deplasarea de sarcină?
2. Dacă răspunsul este negativ, atunci de ce ar mai exista deosebire între masă și sarcină electrică, prin ce ar mai diferi cele două mărimi fizice?
3. Prin fenomenul de electroliză, sub influența unui curent electric continuu se produce mișcarea materiei. Eu am propus că mișcarea materiei produce curent electric. Este acesta un fenomen de electroliză inversă, căruia îi putem aplica aceleași formule?




1. Răspunsul este negativ: deplasarea de masă nu este echivalentă cu deplasarea de sarcină. Deoarece masa este torsiune (masa există și la torsiune constantă), pe când sarcina electrică este torsiune variabilă în timp (sarcină electrică există doar atunci când torsiunea variază).
2. Transportul de masă nu este echivalent cu transportul de sarcină. Atunci când un rezervor se golește se transportă masă, dar dacă această masă poate fi ușor tulburată (fluid turbulent), atunci ea poate pierde ușor și treptat torsiune prin descărcări electrice multe și de intensitate foarte mică. Dacă fluidul din rezervor (sau din vulcani) conține resturi masive, atunci aceste resturi nu pot „absorbi” diferența de torsiune care se creează prin curgere, ceea ce mărește probabilitatea unor descărcări electrice mai importante. Astfel, este posibil ca grindina să fie tocmai rezultatul aglomerării apei turbulente care a absorbit torsiune în cădere. Așadar, am mai făcut cu această ocazie și previziunea că golirea unui rezervor cu apă murdară ce conține resturi solide mari este mai probabil să producă descărcări electrice importante decât golirea unui rezervor cu apă curată, ușor de tulburat.
3. Da. Rămâne interesant de văzut cum ar putea fi determinat echivalentul electrochimic al substanțelor din vulcani sau din rezervoarele care se golesc sau din inelele lui Saturn.

Cum explică Fizica elicoidală fulgerele din vulcani

Dacă sarcina electrică este dată de viteza de variație a torsiunii și dacă masa este proporțională cu torsiunea totală (așa cum am sugerat în Fizica elicoidală), atunci la transferuri de masă cu debit uriaș (cum are loc în cazul ploilor de vară sau al vulcanilor sau al golirii rezervoarelor mari) trebuie să apară tensiuni electrice și implicit descărcări electrice manifestate prin fulgere și tunete, datorită variațiilor mari de masă (și implicit de torsiune) . 

Nu știu cum explică Fizica actuală asemenea fenomene, dar, după cum vedeți, Fizica elicoidală le poate explica deocamdată cel puțin calitativ. 

Masa este proporțională cu torsiunea totală

În Fizica elicoidală masa depinde de torsiunea totală după formula $$m=\frac{\hbar} {c}\tau_{tot}. $$

Această formulă ne spune că masa depinde de torsiunea totală cu o constantă de proporționalitate foarte, foarte mică (raportul $\frac {\hbar} {c} $ este extraordinar de mic).

Așadar, pentru corpurile foarte masive, care au deja o torsiune totală uriașă,  "forma vizibilă"  a traiectoriei nu afectează vizibil masa. Asta deoarece forma vizibilă a traiectoriei contribuie cu torsiuni și curburi foarte mici la acea torsiune totală uriașă.

În schimb, masa corpurilor foarte mici depinde mai mult de forma vizibilă a traiectoriei, căci la mase mici este ușor vizibilă contribuția curburilor și torsiunilor mici.

Astfel, un avion care face piruete pe cer va avea masa aproape nemodificată, căci modificările în masă sunt neglijabile, insesizabile cu aparatele de măsură actuale. Dar o particulă elementară care este ciocnită în acceleratoare de particule va putea suferi variații importante de masă.