Probleme cu principiul actual al inerției

Să ne imaginăm următorul experiment. O bilă se deplasează cu viteză constantă prin spațiu. La un moment dat, bila începe să emită două fluxuri luminoase în direcții opuse și perpendiculare pe viteză. Prin acest mecanism, bila pierde masă. 

Dar asupra ei nu acționează nicio forță, din moment ce fluxurile luminoase sunt emise în direcții opuse. Așadar, dacă asupra bilei nu acționează forță, atunci impulsul ei trebuie să rămână constant.

Dar am văzut că masa bilei scade, din moment ce ea emite fluxuri luminoase. Și cum impulsul ei trebuie să rămână constant, rezultă că va trebui să crească viteza ei, pentru a compensa scăderea masei.

Dar, principiul actual al inerției ne spune că un corp asupra căruia nu acționează forțe își menține starea de mișcare rectilinie și uniformă.

Cum se împacă aceste lucruri?

Precizări pentru principiul elicoidal al inerției

Știți deja că, spre deosebire de Fizica actuală, în Fizica elicoidală este valabil următorul principiu al inerției:

-un corp liber se mișcă pe o elice circulară (deci, nu pe o dreaptă).

Acum sunt în măsură să aduc precizări suplimentare, cantitative, în legătură cu acest principiu. Astfel, principiul elicoidal al inerției poate fi formulat și mai precis în modul următor:

Un corp liber care se mișcă într-un mediu omogen descrie o elice circulară, al cărei lancretian este dictat de mediu, iar al cărei darbuzian este dictat de corp. Lancretianul depinde de indicele de refracție al mediului, iar darbuzianul depinde de masa corpului.

Reamintesc aici că lancretianul este raportul dintre curbură și torsiune, iar darbuzianul este modulul vectorului lui Darboux. Adică, lancretianul este $$l=\frac{\kappa}{\tau}$$ și darbuzianul este $$d=\sqrt{\kappa^2+\tau^2}.$$