Căutați ceva anume?

miercuri, 5 iunie 2013

Fizica elicoidală explică elegant existenţa cristalelor lichide


În materialul anterior am „uitat” să mai povestim despre o altă stare de agregare a substanţei, care nu poate fi considerată gaz, lichid sau solid. Este vorba despre cristalele lichide.


Spuneam că în gaze moleculele se deplasează pe orice fel de traiectorii şi cu orice viteză. De asemenea, spuneam că în lichide moleculele se deplasează cu orice viteză dar pe traiectorii cu darbuzian constant (motiv pentru care lichidele au volum propriu). În fine, am vorbit despre solide că ar fi compuse din particule care se deplasează în toate direcţiile pe elice circulare de darbuzian constant şi lancretian constant.


În toată această discuţie n-am povestit însă despre corpurile alcătuite din particule ce se deplasează pe traiectorii cu lancretian constant şi cu darbuzian variabil. Ei bine, această ultimă categorie de corpuri trebuie să fie tocmai acele cristale lichide, pe care nu ştiu dacă Fizica oficială le poate explica tot atât de elegant precum am făcut-o eu aici.

Să observăm că mişcarea pe o traiectorie de lancretian constant impune apariţia unor direcţii privilegiate, căci numai elicea (nu neapărat circulară) are lancretian constant, iar elicea este curba ce păstrează un unghi constant cu o direcţie fixă din spaţiu. Acesta este motivul pentru care cristalele lichide se „cristalizează” precum solidele.

Să mai observăm de asemenea că Fizica elicoidală explică (sau, dacă vreţi, anticipează) şi de ce cristalele lichide nu au volum propriu: pentru că particulele lor componente nu se deplasează pe traiectorii cu darbuzianul constant precum este în cazul lichidelor (sau solidelor), ci pe traiectorii cu un darbuzian uşor de modificat, întocmai precum se întâmplă în cazul gazelor.

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog

Etichete

Persoane interesate