Căutați ceva anume?

vineri, 1 februarie 2013

Pe forumuri în ianuarie 2013

Pe topicul „Efectul de observator si principiul incertitudinii
Eu nu văd de ce nu s-ar putea anticipa influenţa observatorului în procesul de măsurare. Deci nu văd logica principiului de nedeterminare.
Pe topicul „Despre abolirea discrepanţei dintre bogaţi şi săraci
Consider că cea mai valoroasă decizie posibilă pentru o lume mai bună este abolirea discrepanţei dintre bogaţi şi săraci. Prin această abolire înţeleg uniformizarea veniturilor de orice fel, astfel încât cel mai bogat om din lume să nu poată avea o avere mai mare de n-ori decât cel mai sărac om din lume, unde n să fie un număr natural (numit „discrepanţă”) din ce în ce mai mic şi mai apropiat de unitate. Cu cât discrepanţa unei societăţi va fi mai mică, cu atât societatea respectivă va fi mai evoluată atât material, cât mai ales spiritual.

Ce părere aveţi? Gândesc aiurea sau gândesc bine?



Pe topicul „Despre abolirea discrepanţei dintre bogaţi şi săraci
Sunt absolut de acord şi cu ceea ce spui tu, Răzvan. De altfel, se poate arăta că ceea ce spui tu ar fi o consecinţă a abolirii discrepanţei.
Pe topicul „Efectul de observator si principiul incertitudinii
Ei, şi? Toate astea pot fi determinate pe cale teoretică, din moment ce se pretinde că sunt cunoscute legile naturii.
Pe topicul „Despre abolirea discrepanţei dintre bogaţi şi săraci
[quote="Razvan"]Mai bine zis, invers: ar conduce la micşorarea discrepanţei.[/quote]
Nu invers. Discrepanţa ar putea continua să existe, chiar dacă am da oamenilor banii făcuţi de roboţi. De altfel, aceasta se şi întâmplă deja. Deci nu invers. Ci, până nu se instituie un control sever al acestei discrepanţe, până atunci omenirea va mai avea lipsurile care decurg din dorinţa de îmbogăţire a delincvenţilor.
Pe topicul „Efectul de observator si principiul incertitudinii
Măsurătoarea ne oferă doar rezultate orientative. Chiar nu înţeleg de unde atâta încăpăţânare de catâr pentru măsurătorile-astea. Niciun liniar de pe planetă nu-ţi va arăta exact lungimea unui obiect. Tot va trebui să rotunjeşti cu teoria rezultatul obţinut. Aşa că tot la teorie se ajunge până la urmă.
Pe topicul „Efectul de observator si principiul incertitudinii
Sunt de acord că măsurătorile ajută teoriile. Dar nu sunt de acord că ar exista o limită dincolo de care să nu ne mai putem perfecţiona măsurătorile. Principiul ăsta nenorocit spune că există o limită dincolo de care nu ne mai putem perfecţiona măsurătorile. Iar asta este absurd, mai ales pentru că este o concluzie bazată tot pe nişte măsurători veşnic imprecise.
Pe topicul „Despre abolirea discrepanţei dintre bogaţi şi săraci
[quote="virgil"]   Discrepanta sociala este necesara evolutiei. Este un fel de surogat de selectie naturala, cel mai bun are mai mult. Discrepanta este motorul societatii, te face sa gandesti mai mult pentru a gasi metodele de a castiga mai bine. Societatea trebuie sa decida insa, care este limita minima si maxima a acumularii. [/quote]Sunt de acord, numai în măsura în care te referi la o altfel de discrepanţă decât cea financiară. De exemplu, este util societăţii ca unul să se gândească la flori şi altul la Lună. Şi pot accepta chiar şi o discrepanţă financiară benefică evoluţiei, undeva la valoare 3 să zicem (adică cel mai bogat om din lume să fie cam de trei ori mai bogat decât cel mai sărac), dar nu pot accepta discrepanţa nelimitată, aşa cum este cazul astăzi. Astăzi suntem obligaţi să ne gândim nu la cum să ne îmbogăţim cinstit, ci la cum să ne ferim de şmecherii bogaţi care pot cumpăra orice lege. Deci, [b]dacă nu limităm discrepanţa financiară, atunci ea nu este benefică evoluţiei[/b].


[quote] Cat priveste de banii obtinuti din folosirea roboticii in procesul de productie, acestia se reantorc la societate prin intermediul taxelor si impozitelor, de unde se preleveaza si ajutorul de somaj, scolarizare, asistenta sociala etc.[/quote]Ar fi ideal să se întâmple aşa, dar în realitate majoritatea economiei este una subterană, în afara legii, tocmai pentru că discrepanţa financiară dintre bogaţi şi săraci nu este controlată riguros de către societate.
Pe topicul „Despre abolirea discrepanţei dintre bogaţi şi săraci
Aşa este, meteor, problema este foarte complexă. Dar te asigur că m-am gândit bine înainte, iar argumentele tale împotriva abolirii discrepanţei nu m-au convins. Mă voi opri asupra celui mai puternic argument pe care l-ai menţionat tu şi WoodyCAD:
[quote="WoodyCAD"]....daca vedeti un necunoscut pe strada, si va cere 100 lei noi....voi bagati mana in buzunar?....asa...ca el are "0" lei..??!!
...sau dati..."DISCREPANTA" la stat...?
[/quote]

[quote="meteor"]De ce un bogat (vorbesc de unul censtit, care is foarte putini, se pare ca deloc) care lucreaza(a lucrat) zi si nouate, sa dea averea unui inputit care toata veata a dormit?!
Nu ar insemna ca agravam situatia, adica lenesii vor deveni mai lenesi si mai multi..
[/quote]
Argumentele mele sunt următoarele:
-1). Nu există om bogat prin metode cinstite. Cum zicea Balzac, „În spatele oricărei mari averi se ascunde o fărădelege.”.
-2). Nu există om leneş, ci doar om care n-a fost învăţat cum să procedeze sau căruia nu i s-au pus la dispoziţie mijloacele de a-şi valorifica creativitatea.

Ambele tipuri de oameni sunt rezultatul unui sistem neglijent, a cărui neglijenţă se datorează preocupărilor exagerate pentru îmbogăţire în detrimentul preocupărilor spirituale şi benefice umanităţii.
Pe topicul „Partidul săracilor
Influenţat de [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t894-despre-abolirea-discrepanei-dintre-bogai-i-saraci#25675]subiectul anterior[/url], m-am trezit azi pe la ora 4 cu gândul la [url=http://legislatie.resurse-pentru-democratie.org/14_2003.php]înfiinţarea unui partid[/url] al săracilor care să lupte pentru interesele acestora.

Sărăcia persoanelor să fie declarată de experţi desemnaţi de către preşedintele de partid însuşi. În general, să fie numită săracă acea persoană a cărei avere (stabilită de către experţii preşedintelui de partid şi care să fie ei înşişi membri de partid) [b]să nu fie mai mare decât cel mult dublul venitului mediu al tuturor membrilor de partid[/b].

-1). În acest partid [b]să nu se poată înscrie[/b] decât persoane sărace, aşa cum au stabilit experţii desemnaţi.
-2). De asemenea, [b]să fie excluşi din partid[/b] membrii de partid al căror venit a crescut de când sunt membri şi depăşeşte triplul venitului mediu al tuturor românilor.
-3). Din comisiile de conducere să facă parte membrii pentru care [b]produsul[/b] dintre educaţie (un număr real care arată ce cultură are) şi sărăcie (un număr real care arată cât de sărac este) este cât mai mare.

Aş fi fericit să ştiu că cineva duce această idee mai departe. Haideţi să facem cumva să urnim această societate! Măcar în România să înceapă un asemenea progres.
Pe topicul „Efectul de observator si principiul incertitudinii
[quote="meteor"]Abel ca sa negi in (mod diplomatic) principiul incertitudinii, trebue sa raspunzi la experimentele imaginative chiar si reale care s-au propus.
Exemplele celea cu masurarea vitezei, temperaturii camerei, presiunii, etc. cum le explici ?! [/quote]Păi, hai să le luăm pe rând, să nu facem varză din ele. La ce experienţe te referi?
[quote]Adica observatorul [u]trebue sa fie in contact[/u] cu obiectul, aceast contact INSA facind ca valorile parametrilor obiectului sa se modifice (si desigur si a observatorului), in rezultat masuratoare absolut exacta nu poate fi.
Aceasta eu numesc masuratoare prin contact direct. [/quote]E evident că observatorul este în contact direct şi etern cu lumea. Dar asta nu înseamnă că noi nu putem explica această lume. Chiar şi acţiunile observatorului au o explicaţie logică şi măsurabilă, deci pot fi anticipate.
[quote]nu se stie unde e limita lor, si aici insa este aceeasi problema. [/quote] Problema este că se postulează aiurea că ele ar avea vreo limită.
[quote]- in mecanica cuantică, chiar și [u]rezultatul unei măsurători a unui sistem nu este determinist[/u], ci este caracterizat printr-o distribuție de probabilitate, în care cu cât este mai mare deviația standard, cu atât mai multă "incertitudine" se va putea spune că respectiva caracteristică este pentru acel sistem. [/quote]Ai înţeles greşit. Mecanica cuantică îşi permite luxul să ne mintă în faţă că nu putem obţine precizii din ce în ce mai mari şi că există o limită a preciziei. Deci mecanica cuantică nu se mulţumeşte să ne spună doar că ar exista o oarecare incertitudine a măsurărilor, ci ne îndeasă pe gât ideea că această incertitudine nu poate fi ameliorată nicicum.
[quote]principiul incertitudinii spune ca nici o masurare nu poate fi absoluta [/quote]Dacă ar spune doar atât, n-ar fi niciun bai, pentru că asta este evident. El spune altceva: spune că există o limită (pe care o cunoaştem!) a măsurătorilor pe care nu o putem atinge. Asta-i buba. Că spune această prostie.
[quote]Adica nu poti face o masurare fara sa o observi ?! Iar mam inodat, e una si aceeasi sau nu?![/quote]Tocmai asta e. Simţi tu ceva că nu e în regulă cu această bazaconie de principiu.
Pe topicul „Partidul săracilor
[quote="virgil"]Ce zici, tiganii cersetori vor avea dreptul sa se inscrie in acest partid? dar betivii? dar cele de pe centura, ca doar nu au nici un venit garantat? [/quote]Da, vor avea dreptul să se înscrie. De ce să nu aibă, din moment ce sunt săraci, dacă chiar sunt săraci?[quote]La acestia mai adauga un milion de someri si un milion de gospodine casnice, si vreo patru milioane se pensionari cu pensii mici, si sa vezi ce partid mare ai sa faci. [/quote]Corect, ar fi un partid mare, deci şi puternic.[quote]Dar ce le vei promite acestora, si de unde vei lua banii sa le dai?[/quote]Le voi promite legi corecte obţinute de majoritatea parlamentară.

[quote="meteor"]Si o idee si alta, mi se par nesuficient argumentate.[/quote]Normal că ideea privind partidul săracilor este încă insuficient argumentată, din moment ce abia a început discuţia despre ea. Aştept să văd ce obiecţii concrete ai.
Pe topicul „Postulatul fundamental al Fizicii elicoidale
Din teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet rezultă că pentru orice curbă ce poate fi parcursă de un corp (curbă numită „traiectorie”) se poate defini o curbură şi o torsiune de orice ordin. Mai precis, dacă o curbă are curbura [tex]{\kappa}[/tex] şi torsiunea [tex]{\tau}[/tex], atunci putem numi aceşti parametri „curbură de ordinul 1”  şi, respectiv, „torsiune de ordinul 1”.

Mai departe, putem defini prin recurenţă „curbura de ordinul n+1” şi „torsiunea de ordinul n+1”, când cunoaştem curbura de ordinul n şi torsiunea de ordinul n, în modul următor.

Curbura de ordin superior:
[tex]{\kappa_{n+1}=\frac{l_n^\prime}{1+l_n^2}}[/tex],

unde [tex]{l_n=\frac{\kappa_n}{\tau_n}}[/tex] este lancretianul de ordinul n al curbei date, iar derivarea se face în raport cu lungimea de arc (parametrul canonic).

Torsiunea de ordin superior
[tex]{\tau_{n+1}=\sqrt{\tau_n^2+\kappa_n^2}}[/tex].

Observaţi că curbura de ordin superior [b]depinde doar de lancretian[/b] şi de variaţia lancretianului, ea nedepinzând separat de curbură sau de torsiune. Totodată, observaţi că torsiunea de ordin superior [b]este mai mare[/b] decât torsiunea de ordin inferior.

În aceste condiţii, numim „traiectorie de ordinul n” o traiectorie pentru care curbura de ordinul n+1 este [b]nulă[/b]. De exemplu, elicea este o traiectorie de ordinul 1, pentru că curbura ei de ordinul 2 este nulă.

Şi acum, având termenii gata definiţi, putem formula postulatul fundamental al Fizicii elicoidale:
[b]Orice corp din Univers descrie o traiectorie de ordin finit[/b].

Am mai numit acest postulat ca fiind „postulatul traiectoriei”.
Pe topicul „Postulatul fundamental al Fizicii elicoidale
Bună gluma, Mezei! :D
Nu, nu are nicio legătură clară cu acest document. Fizica elicoidală este o teorie riguroasă ce porneşte de la un rezultat matematic pe care îl consider foarte profund şi cu consecinţe adânci în întreaga cunoaştere a umanităţii, rezultat numit „[url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t156-teorema-de-recurena-a-formulelor-lui-frenet]teorema de recurenţă a formulelor lui Frenet[/url]”.
Pe topicul „Postulatul fundamental al Fizicii elicoidale
Te înţeleg. Ştiu cum e. Şi eu tot visez să aprofundez mesajele valoroase care se scriu pe acest forum, dar este departe de mine împlinirea acestui vis. Totuşi, poate vei medita puţin la faptul că am spus că este „un rezultat matematic pe care îl consider foarte profund şi cu consecinţe adânci în întreaga cunoaştere a umanităţii”. Vezi, poate că acele consecinţe te-ar putea ajuta şi pe tine în ceea ce doreşti să realizezi. Eu mizez pe asta...
Pe topicul „Postulatul fundamental al Fizicii elicoidale
Am avut ceva emoţii când am citit documentul. M-am gândit (cu o oarecare teamă, dar şi cu interes) că poate (din păcate sau, de ce nu, din fericire) au descoperit alţii înaintea mea teorema de recurenţă. Dar apoi m-am liniştit când am văzut că nu apare nicăieri expresia curburii de ordin superior şi a torsiunii de ordin superior, adică formulele
[tex]{\kappa_{n+1}=\frac{l_n^\prime}{1+l_n^2}}[/tex] şi [tex]{\tau_{n+1}=\sqrt{\tau_n^2+\kappa_n^2}}[/tex] .
Pe topicul „Postulatul fundamental al Fizicii elicoidale
Teorema de recurenţă este un rezultat privind forma traiectoriilor şi cum forma traiectoriilor are legătură cu mişcarea corpurilor şi cum [b]mişcarea corpurilor este cel mai important fenomen fizic[/b] (dacă nu singurul), ar fi o dovadă de superficialitate să mai aştepţi invitaţii speciale pentru a folosi acest rezultat tulburător.

În alte cuvinte, nu văd ce aş mai fi obligat să vă spun în plus decât ceea ce v-am spus deja. Dimpotrivă, ar fi frumos ca şi altcineva să poată duce mai departe acest rezultat. Sau chiar trebuie să vă construiesc eu toată Fizica ce va veni după mine? Aşa crezi tu că ar trebui?
Pe topicul „Efectul de observator si principiul incertitudinii
[quote="meteor"]Deci, intradevar sunt 2 lucruri diferite, chiar de par foarte asemanatoare, deci trebuie "rupt" subiectul in 2 parti. [/quote]Părerea mea este că subiectul poate rămâne aşa, în măsura în care se referă la [b]relaţia[/b] dintre cele două părţi.
[quote]Deci, adunare generala, conferinta "stiintifica",  :) , cercetasii forumului ce comenteaza, care definitie este corecta?!
Ce a spus Heinsberg, la care anume concret el s-a referit ?!
Luind in consideratie caci a postat acele formule (rezultate din constanta Planck), presupun ca s-a referit la I definitie.
[/quote]Din punctul meu de vedere, toată tărăşenia asta se datorează faptului că nimeni nu înţelege nimic din mecanica cuantică. Eu, cu Fizica elicoidală am propus ceva muuult mai clar.

Iată cum văd eu lucrurile din perspectiva Fizicii elicoidale. Toate măsurătorile pe care le putem noi face privind lumea înconjurătoare se pot rezuma la determinarea a două puncte distincte de pe traiectoria unui corp, la momente diferite. Restul este doar teorie. Doar teoria uneşte cele două puncte. Niciodată nu vom fi în stare să măsurăm întreaga traiectorie a corpului, ci doar puncte distincte ale acesteia.

Ei bine, să vedem acum care este rolul teoriilor între două puncte ale traiectoriei. Fizica actuală postulează că între două puncte distincte (pe care le putem măsura) corpurile se deplasează [b]pe o dreaptă[/b]. Fizica elicoidală spune, în schimb, că între două puncte distincte corpurile se deplasează [b]pe o elice[/b]. Asta-i singura diferenţă fundamentală dintre cele două.

E normal să vii cu un principiu aiurea de incertitudine în momentul în care constaţi că electronul tău nu se află pe dreapta pe care ai bănuit în mod eronat că ar trebui să fie acel electron. Dar Fizicii elicoidale nu-i trebuie niciun asemenea principiu prostesc.

Acuma privitor la efectul de observator. Iată perspectiva Fizicii elicoidale în această problemă. Am arătat în [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t898-postulatul-fundamental-al-fizicii-elicoidale#25825]subiectul anterior[/url] că în Fizica elicoidală traiectoriile corpurilor au un ordin finit. Ei bine, dar nu am spus [b]ce valoare[/b] are ordinul traiectoriilor. Pentru a putea determina ordinul unei traiectorii nu îţi ajung doar două puncte, ci îţi trebuiesc mai multe. Dacă cunoşti doar două puncte (distincte), vei putea presupune că ordinul traiectoriei este mai mare sau egal cu 0. Dacă vei cunoaşte trei puncte (necoliniare), vei putea presupune că ordinul este mai mare sau egal cu 1. Dacă vei cunoaşte patru puncte (necoplanare), vei putea presupune că ordinul este mai mare sau egal cu 2. Şi aşa mai departe.

Mai mult, dacă vei lua ca reper Pământul, vei găsi un anumit ordin pentru un anumit corp. Dacă vei lua ca reper Soarele, vei găsi că unul şi acelaşi corp are un ordin [b]mai mare cu o unitate[/b]. Dacă vei lua ca reper Galaxia vei găsi un ordin mai mare cu două unităţi. Deci, iată câtă nedeterminare poate exista în legătură cu ordinul unei traiectorii.

Aşadar, ordinul unei traiectorii este ceva foarte firav. Şi consider că efectul de observator este în legătură cu aceste ordine. Este impresia pe care o are observatorul în legătură cu [b]valoarea[/b] ordinului unei traiectorii. Postulatul fundamental nu ne spune nimic despre valoarea ordinului, ci doar despre [b]natura finită[/b] a acestuia.
Pe topicul „Postulatul fundamental al Fizicii elicoidale
Este lăudabil faptul că te chinui cu această teorie, WoodyCAD, dar până când nu defineşti termenii cu care lucrezi nu te aştepta să iasă altceva decât varză. După cum vezi, eu definesc toţi termenii cu care lucrez, iar asta îmi dă avantajul că pot dialoga concret şi la subiect cu semenii mei. Ce-i aia „ultima elicoidă”?
Pe topicul „Partidul săracilor
[quote="george"]1)." În acest partid să nu se poată înscrie decât persoane sărace, aşa cum au stabilit experţii desemnaţi."
  Ce expert poate arata daca eu sunt sarac sau bogat? Pentru asta trebuie sa ai un "metru etalon".Ce luam ca unitate de masura,"metrul"somalez sau cel american?[/quote]Expertul în care are încredere preşedintele partidului. Altfel spus, expertul va decide la ochi care este sărac şi care nu. Tu nu ai putea distinge între un om bogat şi unul sărac?
Pe topicul „Postulatul fundamental al Fizicii elicoidale
Cristian s-a referit şi la teoria mea.
Pe topicul „Despre abolirea discrepanţei dintre bogaţi şi săraci
Greşit. Tehnologia n-are nicio vină. Omul care vrea să se îmbogăţească cu orice preţ este singurul vinovat. Întotdeauna vor exista şmecheri care vor găsi portiţe pentru încălcarea legilor doar pentru ca ei să se îmbogăţească. Singura soluţie fiabilă este abolirea explicită a discrepanţei dintre bogaţi şi săraci, aşa cum a fost abolită explicit şi sclavia.
Pe topicul „Partidul săracilor
Ei, vezi că se poate?
Pe topicul „Elemente de Fizică elicoidală
Mulţumesc pentru sugestia bună de a citi articolul! A meritat. A fost o încântare să văd că rolul torsiunii este încet-încet (doamne, cât de încet!) scos la iveală.

Aş vrea eu un premiu Nobel, că am de răsplătit mulţi oameni ce mi-au suportat capriciile de om cu capul în nori. Dar, ştii şi tu bine, nu depinde de mine deloc, ci depinde numai de voi.

Apropo! Am deschis pe forumul meu un subiect în care am formulat postulatul fundamental al Fizicii elicoidale („orice corp descrie o traiectorie de ordin finit”). O să mă gândesc să-l aduc şi aici, din moment ce nu ţi-ai pierdut interesul pentru această Fizică.
Pe topicul „Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică
Încet-încet (doamne, cât de încet!) lumea începe să înţeleagă rolul torsiunii în Fizică http://www.scientia.ro/fizica/78-teoria-relativitatii/3654-multele-fatete-ale-spinului.html .
Pe topicul „Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică
Nu, Răzvane! Ceea ce-mi sugerai tu nu are legătură cu rolul torsiunii. Torsiunea este infinit mai importantă decât prostia numită „spin”. Spinul va dispărea treptat din Fizică, lăsând locul noţiunii eterne numită „torsiune”. Eu n-am înţeles prostiile mecanicii cuantice, deci nu este responsabilitatea mea să caut legături între torsiune şi spin. N-aveţi decât să găsiţi voi asemenea legături, voi cei care pretindeţi că aţi înţeles noţiunile mecanicii cuantice. Lăsaţi-mă pe mine să studiez în continuare noţiuni infinit mai clare şi veşnice.
Pe topicul „Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică
Scuză-mi atitudinea anterioară, Răzvan! M-a enervat puţin faptul că ai repetat ceva ce mi s-a părut a fi fără legătură şi la care ţi-am mai răspuns o dată. Am o repulsie adânc înrădăcinată faţă de mecanica cuantică şi faţă de ignoranţii care au creat-o şi perpetuat-o, trecând în grabă şi cu superficialitate peste posibilităţile pe care le mai avea încă Fizica clasică de a explica lumea.
Pe topicul „Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică
Virgil a ridicat o problemă bună atunci când a legat forma traiectoriei de energia minimă. Da, aşa este, corpurile caută să se deplaseze după cum au energie. Dar, Virgile, în linie dreaptă se poate deplasa numai corpul care este singur în Univers. Ori un asemenea corp nu există. Deci, nici Fizica elicodală nu exclude dreapta (pentru corpul singur în Univers), dar dacă vrem să fim realişti va trebui să acceptăm că nu există corp singur în Univers. Din acest motiv, [b]un corp nu se va deplasa rectiliniu nici măcar în vid[/b]. Trebuie să înţelegi asta odată, Virgile! Şi mai înţelege odată că una este elicoida şi alta este elicea. Nu mai faceţi confuzie între ele, pentru dumnezeu!
Pe topicul „Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică
Se pare că prin [b]încercări[/b] repetate (departe de capacitatea de previziune a mecanicii cuantice) [url=http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/cercetatorii-ibm-sunt-tot-mai-aproape-de-utilizarea-spintronicii-in-procesele-de-calcul-170712.html]experimentatorii ajung să descopere o legătură între spin şi elice[/url], aşa cum îţi place ţie, Răzvan.
Pe topicul „Partidul săracilor
Bună întrebarea cu cotizaţia! Păi, să zicem că nu se va plăti cotizaţie. Că nu văd rostul ei. Dacă chiar trebuie achitate nişte taxe, acestea vor fi achitate de către cei care pot. Şi mă bucur că ai înţeles (sper că ai înţeles) chestia cu îmbogăţirea casierului.
Pe topicul „Despre abolirea discrepanţei dintre bogaţi şi săraci
[quote="Razvan"]Şi cine decide, sau prin ce sistem, cui îi putem încredinţa cunoaşterea sau bogăţia? Aici e dilema![/quote]Decid oamenii săraci şi deştepţi, adică membrii de partid. Ei ştiu cel mai bine cine este sărac şi cine este deştept.

[quote="george"]   Eliminarea discrepantei...,eu zic sa-i facem pe cei bogati sa nu mai aiba ce face cu banii.Adica,noi cu produsele si ei cu banii...,noi facem troc...
  Ideea pare tampa la prima vedere dar daca invatam sa traim fara bani (sau din ce in ce cu mai putini bani),cei bogati vor ramane sa-si vanda intre iei bogatiile...Oricum asta fac acum,banii circula numai in lumea lor,cei saraci asteapta doar sa le scape ceva printre degete.Si ca sa duc ideea mai departe,cum punem la punct un sistem de schimb de marfuri?[/quote]
Interesantă ideea, dar consider că este imposibil să te rupi de lumea bogaţilor în acest fel. Există fabrici, uzine, unde se lucrează pe bani, nu în natură, nu pe schimb de mărfuri. Aşa cum bine zice şi Virgil, banii nu s-au inventat degeaba. Cu atât mai mult azi este nevoie de un sistem asemănător banilor, chiar dacă acesta este, de exemplu, pe internet.
[quote="meteor"]va invirte, ca il veti crede pe cuvint ca e cel mai sarac si vai de capul sau om din lume.[/quote]Cam greu aşa ceva. Nu cred că nu poţi recunoaşte un om sărac. Dacă nu din prima, cel puţin la următoarele şedinţe ale partidului tot s-ar afla dacă are sau nu are bogăţii. Depinde de cât consumă. Omul sărac consumă puţin.
Pe topicul „Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică
Gândeşte practic. Concentrează-te mai degrabă pe ceea ce poate folosi inginerul şi eperimentatorul pentru a contrui tehnologia viitorului. Nu este extraordinar de important să reinterpretăm ceea ce ştim despre spaţiu şi timp. Important este să înaintăm cu ceea ce ne furnizează informaţii practice suplimentare. În acest context, mă gândesc că tridimensionalitatea timpului nu ar aduce niciun folos practic, ci doar o eventuală reinterpretare interesantă a cunoştinţelor din prezent.

În schimb, înţelegerea şi valorificarea rolului formei traiectoriilor şi implicit al torsiunii ar aduce beneficii uriaşe practicii. De aceea, sfatul meu este să îţi reorientezi studiul înspre această Fizică adevărată.
Pe topicul „Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică
Eu înţeleg ce vrei să spui, Dacule, şi apreciez observaţia ta foarte pertinentă. Chiar aşa, oare există traiectorie elicoidală perfectă? :D
Super problemă! Şi, de fapt, tocmai aici este marea deosebire între Fizica trecută şi Fizica viitorului. Fizica viitorului a descoperit singura traiectorie perfectă posibilă: traiectoria elicoidală.

Da, Dacule, [b]există[/b] traiectorie elicoidală perfectă. De altfel, [b]toate[/b], absolut toate traiectoriile sunt elice perfecte (de ordin finit, bineînţeles). Aprofundează chestia! Merită!

De fapt, hai să te ajut puţin să aprofundezi, căci ştiu că poţi. Fii atent... Dacă o traiectorie nu este elice (de ordinul întâi), atunci lancretianul ei nu mai este constant (aşa cum e în cazul elicei). Atunci, lancretianul curbei date este variabil. În acest caz, toate raţionamentele care s-au făcut despre tangentă sunt valabile pentru versorul vectorului lui Darboux asociat acelei curbe (versor numit „tangentă de ordinul doi”). Atunci, tangenta de ordinul doi descrie o elice (de ordinul 1). Prin urmare, curba iniţială nu este o elice de ordinul 1, ci o elice de ordinul 2. Desigur, acest raţionament poate continua şi pentru ordine superioare. Dacă înţelegi ce vreau să spun...
Pe topicul „Legea atracţiei universale şi Legea respingerii universale.
Profund, Dacule, profund! Păi, deja intri în profunzimile filozofice ale Fizicii. Deja, la un asemenea nivel nu mai există forţă, nu mai există tendinţe, nu mai există voinţă liberă. Ci totul este supus unui destin intransigent. La un asemenea nivel orice cunoaştere (la fel de profundă) este superfluă, căci nu poate aduce cu ea posibilitatea de a schimba lumea.

Din fericire, în Fizică există un postulat (poate, tacit) care ne lasă să credem că avem totuşi capacitatea să acţionăm cu forţe diferite între ele, motiv pentru care am avea, chipurile, capacitatea de a modifica lumea după voinţă. Eu zic să ne rezumăm deocamdată la acest nivel. Că nici pe ăsta nu l-am înţeles destul de bine încă. Sau, mai ştii?...
Pe topicul „Legea atracţiei universale şi Legea respingerii universale.
Foarte interesantă analogia filamentelor solare cu magneţii potcoavă!
Pe topicul „Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică
Încet-încet se profilează în capul meu încă un postulat (dacă nu cumva el este deja o consecinţă a [url=http://cercetare.forumgratuit.ro/t808-postulat-toate-corpurile-din-univers-au-viteza-luminii]postulatului luxonilor[/url]): [b]singurul element pe care îl putem modifica în Univers nu este altul decât însăşi forma traiectoriilor[/b]. Nu putem modifica altceva decât forma traiectoriilor. Nu tu viteză, nu tu acceleraţie. Toate sunt consecinţe ale modificării formei. Toate interacţiunile au ca efect doar modificarea formei traiectoriilor pe care se deplasează corpurile.

Zic că acest postulat ar fi o consecinţă a postulatului luxonilor (şi atunci şi-ar pierde caracterul de postulat, devenind teoremă) deoarece dacă în Univers nu există altceva decât corpuri care se deplasează doar cu viteza luminii în vid, înseamnă că nu putem modifica modulul vitezei acestor corpuri, ci numai direcţia vitezei. Ori, modificarea direcţiei vitezei este echivalentă cu modificarea formei traiectoriilor.

Imaginaţi-vă că o locomotivă începe să accelereze un tren. La prima vedere s-ar zice că locomotiva modifică modulul vitezei trenului. Totuşi, postulatul anterior ne obligă să avem o altă perspectivă asupra acestei interacţiuni. Mai precis, postulatul modificării formei traiectoriilor spune că de fapt locomotiva nu modifică modulul vitezei trenului, ci că ea doar deviază trenul de la traiectoria iniţială pe care o avea trenul împreună cu Pământul.

Ce părere aveţi?
Pe topicul „Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică
Vei avea o surpriză, când vei constata că de fapt cel care a fost înapoi (să zicem că doar cu 10 ani) ai fost tocmai tu, pentru că nu ai ştiut să-ţi exprimi gândurile cu precizie, spre deosebire de ceea ce fac eu aici. Oricum, mă bucur că eşti de acord cu faptul că locomotiva doar [b]deviază traiectoria[/b] trenului şi nu face nimic altceva.
Pe topicul „Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică
[quote="WoodyCAD"]LOCOMOTIVA este de fapt un.... TRACTOR....in teorie unificata...! [/quote]Sper că nu te referi la tractorul cu patru roţi... :D
[quote]inteleg TOT ce spui tu, insa acest fapt nu se intampla si invers...! [/quote]Ai mare dreptate aici. Şi ştii de ce? Păi, tocmai pentru că eu mă exprim [b]pe înţelesul celorlalţi[/b] (ceea ce este echivalent de fapt tocmai cu faptul că mă exprim). Altfel spus, tu încă nu spui nimic, pentru că nu te exprimi pe înţelesul celorlalţi.
[quote]NU TREBUIE SA FI DE ACORD CU MINE....DAR ESTE MAI RAPID ASA...EINSTEIN!
....[/quote]Nu aş avea motiv să nu fiu de acord cu tine, dacă ai avea dreptate în toate privinţele.


[quote="Razvan"][quote="Abel Cavaşi"]postulatul modificării formei traiectoriilor spune că de fapt locomotiva nu modifică modulul vitezei trenului, ci că ea doar deviază trenul de la traiectoria iniţială pe care o avea trenul împreună cu Pământul.[/quote]Nu locomotiva ci [b]forţa[/b] cu care acţionează locomotiva! [/quote]Da. Normal. A fost doar un abuz de limbaj, preluat de la exemplul concret pe care l-am dat. Mă bucur că ai înţeles exemplul.
[quote]Aşadar o forţă aplicată unui mobil conduce la schimbarea traiectoriei acestuia. Însă nu în toate cazurile: dacă forţa acţionează asupra unui corp pe direcţia mişcării, nu văd cum îi poate perturba acea direcţie. Îi va influenţa doar viteza avută pe acea direcţie, nu şi direcţia mişcării.[/quote]Obiecţia ta denotă că nu ai ţinut seama de postulatul luxonilor. Sau, mai pe înţelesul tuturor, nu ai ţinut seama de faptul că trenul are impuls datorat nu doar mişcării Pământului, ci şi datorită mişcării Soarelui şi chiar şi datorită mişcării Galaxiei şi a mişcării Grupului Local de Galaxii şi a mişcării... Înţelegi, aşadar, cum stau lucrurile cu impulsul trenului? Înţelegi acum că viteza trenului poate fi considerată ca fiind egală tocmai cu viteza luminii în vid? Dacă înţelegi acest lucru, atunci înţelegi şi faptul că modulul acestei viteze nu mai poate fi modificat şi că va fi modificată doar direcţia ei.
Pe topicul „Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică
[quote="WoodyCAD"]nu ma straduiesc sa invat cainii limba engleza![/quote]Este alegerea ta. Eu, în schimb, mă străduiesc. Tocmai de aceea te consider pe tine rămas în urmă.

[quote="Razvan"][justify]Însă va apare problema masei trenului, respectiv a energiei lui; posedă trenul energie infinită?
Conform postulatului, dacă toate corpurile s-ar deplasa cu viteza luminii în vid, ar trebui ca toate corpurile cu masă să posede energie infinită. Este acest lucru adevărat? Sau postulatul e valabil doar pentru obiectele fără masă de repaus?

[/justify][/quote]Excelentă problemă şi foarte profundă. Şi, de altfel, chiar mă aşteptam să o ridice un om care vrea să înţeleagă lucrurile. Păi, tocmai aici e buba. Că şi masa însăşi se datorează formei traiectoriei. Mai precis, dacă admitem că trenul se deplasează odată cu Pământul, atunci masa lui de repaus are o anumită valoare. Dacă admitem că trenul se deplasează şi odată cu Soarele, atunci trebuie să admitem că masa de repaus a trenului trebuie considerată mai mică (tocmai cu cantitatea necesară pentru ca impulsul trenului să nu fie eronat). Mai departe, dacă trecem prin toate etapele intermediare ale raţionamentului (etape aproximative şi nefundamentale) şi admitem că trenul se deplasează tocmai cu viteza luminii, atunci va trebui să admitem că masa de repaus a trenului este nulă şi că trenul are doar masă de mişcare, consecinţă valabilă, de altfel, pentru toate corpurile din Univers, aşa cum stipulează postulatul luxonilor.
Pe topicul „Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică
Părerea mea este că da, aşa este. După cum vezi, multe raţionamente (dacă nu chiar toate) duc la această concluzie, cel puţin în interiorul Fizicii elicoidale, care apare astfel ca fiind cel puţin consistentă.
Pe topicul „Despre forma traiectoriilor şi rolul ei în Fizică
[quote="Razvan"]Atunci câmpurile alea n-au avut şi ele o sursă? [/quote]Există câmpuri fără sursă. De exemplu, câmpul electromagnetic se poate propaga independent de sursa care l-a creat. În plus, nu este obligatoriu să punem sursa înaintea câmpului. De ce să nu gândim şi invers? De ce să nu admitem că substanţa („sursa”) este efectul câmpului şi nu cauza lui?
[quote]intensitatea unui câmp scade proporţional cu pătratul distanţei faţă de sursă. [/quote] Evident, asta nu este valabil pentru orice câmp. Sunt câmpuri a căror intensitate scade cu distanţa; de exemplu, câmpul magnetic creat de un fir lung de curent. În plus, un câmp poate fi rezultatul compunerii a două câmpuri, caz în care nu poţi deduce unde se află sursa câmpului, deci nu există o legătură directă între sursă şi câmp.
[quote] Dacă n-ar fi aşa, ar trebui ca toate câmpurile să fie omogene, să aibe aceaşi intensitate pretutindeni în univers.[/quote]Mă îndoiesc. Câmpurile pot interacţiona ele însele între ele prin compunere, iar evoluţia lor poate depinde de timp chiar dacă sursele lor nu se mişcă. Asta în reprezentările actuale, dacă pe alea ne mai bazăm încă.


[quote="virgil"]Prin luxon inteleg cea mai mica particica dintr-o cuanta, care pastreaza caracterul de unda. [/quote]Nu. Luxonul este singurul lucru care se poate deplasa cu viteza luminii în vid. Este un corp minuscul, este cel mai mic şi mai uşor corp posibil. Lasă tu cuanta, că nu ştii ce-i aia. Şi nu ştie nimeni. Este o aiureală, precum spinul.
Pe topicul „Permeabilitatea magnetica si Permitivitatea electrica
Mă gândesc că dacă pui şi unitatea de măsură lângă valoare atunci totul devine mai clar. Pentru că numai valoarea numerică [b]împreună[/b] cu unitatea de măsură au relevanţă fizică.
Pe topicul „Integrarea cuaternionilor
Cred că problema ta derivă din faptul că faci distincţie între primul şi ultimul [b]i[/b] din expresia
[quote="Mezei Geza"]<a href="http://www.codecogs.com/eqnedit.php?latex=q=ix@plus;jy@plus;kz@plus;\imath xyz" target="_blank"><img src="http://latex.codecogs.com/gif.latex?q=ix+jy+kz+\imath xyz" title="q=ix+jy+kz+\imath xyz" /></a>
[/quote]
Consider că dacă nu mai faci această distincţie, atunci lucrurile tale se vor clarifica şi vei putea duce studiul mai departe.
Pe topicul „Integrarea cuaternionilor
Şi mai putem considera cuaternionul ca fiind un număr complex de numere complexe. Mai precis, deoarece avem relaţia k=ij, putem scrie un cuaternion ca fiind q=a+bi+cj+dij=(a+bi)+(c+di)j
Pe topicul „Integrarea cuaternionilor
Convenim ca a, b, c şi d să fie numere reale, iar i, j şi k, unităţile imaginare. Încearcă şi [url=http://abelcavasi.blogspot.ro/2010/05/exista-trei-unitati-imaginare.html]articolul meu[/url] despre aceste unităţi. Te va ajuta să clarifici nişte chestiuni.
Pe topicul „Propuneri cu privire la sancţiuni
Eu înţeleg pornirea ta, Răzvan, împotriva lui WoodyCAD. Înţeleg că este greu de suportat un om care ne face „maimuţe” în aproape fiecare post al său. Însă eu îl tratez ca pe un copil bolnav care este totuşi membru al familiei noastre. Faptul că este bolnav nu reprezintă (din punctul meu de vedere) un motiv suficient pentru a-l da afară din casă. Asta e. Mai sunt şi copii bolnavi pe lumea asta. Deci, părerea mea este că nu e bine să ne atingem de „libertatea” lui WoodyCAD, ci eventual să-i edităm cu răbdare mesajele jignitoare. Eu cred că avem destui moderatori care pot face treabă bună cu mesajele lui şi chiar constat că asta se şi întâmplă de multe ori.
Pe topicul „Integrarea cuaternionilor
Este consecinţa unui „produs generalizat” dintre doi cuaternioni, unul care să fie simultan produs scalar şi produs vectorial. Mai precis, produsul generalizat ne dă toate posibilităţile de înmulţire a elementelor bazei. Vezi [url=http://en.wikipedia.org/wiki/Quaternion#Multiplication_of_basis_elements]pe Wikipedia[/url].
Pe topicul „Propuneri cu privire la sancţiuni
[quote="omuldinluna"]am decis, așa cum am făptuit deja în discuția lansată de virgil despre spin, să șterg mesajele stimabilului WoodyCAD care nu ridică probleme noi sau nu aduc nici un fel de informație sau idee privitoare la subiect, ci sunt constituite doar din aceeași tiradă pe care o știm deja cu toții pe de rost.[/quote]
Apreciez implicarea ta în rezolvarea problemelor pe care ni le face WoodyCAD. Faptul că ştergi din conţinutul mesajelor lui Woody nu constituie vreun motiv de a-ţi ridica vreun privilegiu pentru că nu este vorba de un abuz şi nici de vreun atentat la libertatea acestui utilizator. De altfel, în optimismul meu, chiar cred că îşi va amenda puţin comportamentul. Cel puţin, aceasta ar trebui să fie reacţia firească a unui om înţelept.

Şi, aşa cum îndeamnă şi Răzvan, aşteptăm şi implicarea moderatorilor în probleme de acest tip, banarea fiind doar o opţiune de ultimă soluţie.
Pe topicul „Propuneri cu privire la sancţiuni
Dacă va continua să vă supere în mod repetat şi în ciuda acestui avertisment pe care i l-aţi dat deja trei utilizatori (Răzvan, omuldinluna şi meteor), atunci, evident, nu avem încotro decât să-l banăm pentru o perioadă scurtă. Apoi o să vedem dacă şi-a mai revenit.

Forumul este al vostru şi îl duceţi mai departe aşa cum vreţi voi. Cuvintele mele trebuie să fie considerate deja doar simple recomandări, care provin de la un om supus greşelilor.
Pe topicul „Ce este spinul?
Apreciez în mod deosebit implicarea lui omuldinluna pe acest topic pentru că el pare a fi cel mai în măsură să se erijeze într-un susţinător al Fizicii cuantice. De aceea, pentru moment consider că este relevant în acest subiect doar ceea ce a spus el.

Totuşi, nici din ceea ce s-a spus până acum n-am înţeles ce este spinul. Spinul [b]este sau nu este[/b] un moment cinetic? Dacă este un moment cinetic, atunci [b]al cui[/b] este acel moment cinetic? Cum puteţi vorbi despre spinul unor particule când nici măcar nu ştiţi ce sunt acelea particule?

Vedeţi voi în careva cameră cu ceaţă vreo particulă încât să puteţi trage concluzii despre momentul cinetic al particulelor? Nici vorbă. Voi vedeţi acolo doar un tub de substanţă cu anumite proprietăţi. Nu vedeţi particule. Deci voi nu-mi puteţi vorbi de spinul unei particule din moment ce nu mi-aţi definit în mod indubitabil ce este particula. Nu-mi puteţi vorbi aiurea despre experimentul Stern-Gerlach cu pretenţia că acolo vedeţi proprietăţile particulelor şi nu a tuburilor de substanţă.

A defini în mod indubitabil ce este particula înseamnă a defini particula pe înţelesul tuturor şi în aşa fel încât să nu existe dubii, să nu existe contraargumente. La cel mai mic contraargument la care nu aveţi explicaţie, pică toată definiţiile voastre şi trebuie reluate de la zero în aşa fel încât ele să aibă răspuns şi pentru contraargumentul acela.

Şi acuma să intrăm în amănunte:
[quote="omuldinluna"]Dacă atomii s-ar comporta ca niște particule clasice, ar trebui ca momentele lor magnetice să cupleze la câmp și fiecare să fie deviat individual în funcție de mărimea și orientarea dipolului față de câmp, astfel că dacă am pune un ecran în calea fasciolului, odată ce acesta a trecut de câmpul magnetic, în loc sa obținem un punct micuț ar trebui să vedem o pată mare. [/quote]Ai vreo demonstraţie pe undeva că aşa ar trebui să se întâmple? Putem avea certitudinea că acel cuptor emite atomi de argint cu momentele cinetice orientate în orice direcţie? S-a demonstrat experimental acest lucru? Nu cred. Dimpotrivă, pentru o asemenea presupunere trebuie dovezi serioase, mai ales dacă s-a ajuns ca o întreagă Fizică să depindă de ele. Iată, deci, unul dintre contraargumente.
[quote]Explicația dată de mecanica cuantică este una destul de simplă în esență, dar evident că poate părea complicată sau lipsită de sens pentru o persoană lipsită de bunăvoință, cu mintea închisă, sau cum s-ar zice, cu idei puține și fixe. [/quote]Lucrurile nu merg aşa. Nu sunt lipsit de bunăvoinţă (eu sau alţii care contestă mecanica cuantică) şi nici cu mintea închisă. Ci, pur şi simplu, [b]am[/b] contraargumente la care nu mi s-a răspuns. Atunci când te vei strădui să îmi răspunzi fidel şi „cu bunăvoinţă” (deci, fără ironii, cum obişnuieşti) la toate contraargumentele pe care le-am ridicat, atunci vei înţelege că nu sunt o persoană lipsită de bunăvoinţă sau cu mintea închisă, ci chiar sunt în căutarea adevărului, poate într-o căutare mai febrilă chiar decât a ta.
[quote]este o consecință matematică a unui fapt foarte simplu: rotațiile unui corp în jurul unor axe diferite nu comută. [/quote]Ce-i aia? Ce înseamnă că „...nu comută?”
[quote] Mai mult, teoria născută de aici prezice în mod exact și corect de ce în experimente de tip S-G se obțin 2,3,4,5 sau nu știu câte pete, cât și structura spectrului de emisie pentru cam orice lucru vă puteți imagina, de la atomi individuali, la macromolecule sau stele. [/quote]Întotdeauna putem fabrica teorii care să prezică nişte adevăruri valabile pe un domeniu restrâns, dar teoriile respective trebuie aruncate la gunoi dacă vorbesc aiurea. Nu spune lucruri în plus decât poţi demonstra. Măcar în acest subiect. Nu spune că teoria născută de aici prezice cutare şi cutare până când nu intrăm în amănunte să-ţi arăt că de fapt nu prezice aşa ceva.
[quote="omuldinluna"]Dirac a ocolit problema asta [/quote]Asemenea „ocoluri” sunt caracteristice Fizicii actuale. Mai rău e că aceste ocoluri se fac în mod gratuit, fără să derive din postulatele teoriei.
[quote]doua stari posibile, "sus" sau "jos" in functie de cum se proiecteaza pe o axa de coordonate. [/quote]Asta n-am înţeles-o. Adică nu pot găsi o axă faţă de care proiecţia să fie strict nulă?
Pe topicul „Ce este spinul?
[quote="omuldinluna"]1. ... Mai departe, să vezi că momentul magnetic total al atomilor din cuptorul tău este nul este iarăși ușor. Dacă situația nu ar fi așa, norul de atomi ar fi magnetizat și ar reacționa ca un ansamblu coerent la aplicarea unui câmp magnetic extern, dar el rămâne inert. [/quote]Şi mai există totuşi o variantă. Aceea în care atomii aflaţi în jetul în mişcare se cuplează între ei în aşa fel încât să minimizeze momentul magnetic total. Atunci câmpul magnetic neuniform implicat în experimentul Stern-Gerlach nu ar face altceva decât ar rupe aceste cuplaje şi ar face să se manifeste din nou câmpul magnetic al atomilor pe o porţiune ulterioară. Asta ca să vezi că mai există totuşi variante de explicaţie care nu au fost luate în calcul înainte de a se renunţa la determinismul lumii.
[quote]Odată pornit câmpul magnetic însă, în regiunea în care atomii interacționează cu acesta va apărea forța ce acționează asupra momentului magnetic al fiecăruia, ce va duce la o deviere și lărgire a fasciolului și în consecință a lărgirii dimensiunilor petei de pe ecran. Tocmai aceasta este predicția făcută de fizica clasică, și acest lucru nu se întâmplă. [/quote]După cum vezi, nu Fizica clasică prezice acest lucru, ci fizicienii care nu au analizat toate variantele posibile. Varianta propusă de mine (doar ca exerciţiu, pentru a arăta că mai sunt şi alte posibilităţi pe lume) prezice că trebuie să apară o „constantă de rupere” a atomilor cuplaţi, ceea ce înseamnă apariţia unor pete distincte produse prin efectul ruperii.
[quote]2. Explicația este simplă dacă ai pregătirea și deschiderea necesară.  [/quote]Nu. Explicaţia trebuie să fie simplă [b]necondiţionat[/b]! Natura nu depinde de pregătirea noastră sau de deschiderea noastră. Natura se manifestă într-un singur fel, în cel mai simplu fel posibil.
[quote]puterea mecanicii cuantice mă face să cred că drumul bun pornește de la această teorie [/quote]Este o iluzie. Mecanica cuantică pare puternică pentru că este peticită la fiecare ruptură. Este un sac peticit cu materiale foarte rezistente, dar este un sac cu [b]foarte multe[/b] petice. N-am nimic împotriva peticelor, dar am ceva cu numărul lor. Sunt prea multe. Sunt prea multe „ocolişuri” pe care se bazează această mecanică doar ca să-şi salveze „nedeterminismul”, doar ca să nu renunţe la principiul lui Heisenberg sau mai ştiu eu la ce alte bazaconii. Este nevoie de postulate (petice) într-o teorie, dar trebuie să fim rezonabili cu numărul lor. A fi rezonabili înseamnă să nu ne hazardăm să peticim tot ce visăm noaptea, doar pentru că ne este lene să analizăm toate consecinţele postulatelor existente deja.
[quote]3. ...rotațiile în jurul a axe diferite nu comută, contează ordinea în care le efectuezi. [/quote]De acord că rotaţiile (mari) nu sunt comutative (spre deosebire de cele infinitezimale). Şi pot accepta „definiţia” ta pentru această proprietate, dacă la asta te-ai referit. (Ştiam asta încă de când am citit [url=http://www.price.ro/specificatii_lewis_carroll_epstein_ganditi_fizica_29586.htm]o cărţulie minunată[/url] de-a lui Epstein.)[quote]Asta duce la cuantificarea momentului cinetic, dacă-ți vine să crezi.  :) [/quote]Dar, se pare că, de fapt, asta mă interesa cu adevărat, cum deduci tu cuantificarea din necomutativitatea rotaţiilor mari. Hai că-s curios... :)
[quote]4. Tocmai aici este frumusețea, mecanica cuantică nu are un domeniu restrâns de aplicabilitate. Dimpotrivă, este uriaș. [/quote]Prostii. Este uriaş cu peticele de rigoare de care vorbeam mai sus. De altfel, cu un milion de petice poţi face un sac oricât de mare vrei tu să faci. Dar tot un sac peticit va rămâne. Ori, un sac peticit nu explică lumea. Lumea este un sac neted, armonios, cu un singur petic sau cel mult două, unul într-un capăt, altul în celălalt capăt.
[quote]Pe mine mă lovește așa un sentiment de exuberanță numai când mă gândesc. [/quote]M-ar lovi şi pe mine dacă n-aş fi pretenţios, dacă n-aş vrea să înţeleg întregul sac al lumii, nu doar o porţiune mică şi fără petice. Dar când auzi că Fizica actuală are pretenţia să ne ceară să acceptăm că lumea, chipurile, nu poate fi înţeleasă precis, îţi vine să-ţi pui mâinile în cap şi să dai de pământ cu toate cărţile de Fizică.
[quote]5. Cred că asta am spus-o în contextul teoriei golurilor, care s-a și dovedit a fi greșită. Înțelege că în acele vremuri a fost o problemă fenomenală, și cu siguranță spre nemulțumirea lui Dirac, apărea într-o ecuație care altfel arăta bine. Astăzi știm că genul de abordare pe care a avut-o el are un defect. [/quote]E bine că „astăzi ştim că...”. Dar eu am dreptul să cred că „mâine vom şti şi că...”.
[quote]6. Da. Din cauza punctului 3, momentul cinetic al unui sistem cuantic nu poate lua decât valori întregi sau semiîntregi, toate pozitive. [/quote]Din cauza punctului 3? Aşa, gratuit? Sper că îţi dai seama că n-ai spus nimic, de fapt.
[quote] Mai mult, nu poți construi o stare a sistemului descrisă de valorile momentului cinetic proiectate de-a lungul a trei axe de coordonate, dar poți construi stări descrise momentul cinetic total și proiecția acestuia pe o axă. [/quote]„Nu poţi”? Asta numeşti tu „explicaţie”? Aşa vrei tu să-mi explici mie ce este spinul?

Te-am întrebat dacă nu pot găsi o axă faţă de care spinul să se anuleze. Crezi că mi-ai răspuns?

De fapt, în general, crezi că mi-ai explicat ce este spinul şi al cui este?
Pe topicul „Ce este spinul?
[quote="omuldinluna"]Astăzi însă, un atom de hidrogen sau de oricare alt tip vrei tu poate fi descris de aceeași ecuație care-ți modelează transportul electronic într-un material sau împrăștierea a două particule. [/quote]Reiterez rugămintea mea de a nu mai aduce asemenea „argumente” nedovedite încă pe acest forum. Până la proba contrarie, acest lucru este neadevărat. Până la proba contrarie, eu mă refer la peticele care s-au făcut de-a lungul istoriei mecanicii cuantice şi mă refer la peticele care se mai pun în continuare în Fizică doar ca să reziste teoriile bine plătite (vezi „materia neagră” în cosmologie). Mecanica cuantică rămâne o teorie neînţeleasă fizic. Poate are coerenţă matematică destul de bună, dar eu ridic aici probleme de Fizică, nu de matematică. De aceea, aş prefera [b]să ne rezumăm la sensul ei fizic[/b] şi să nu aduci în discuţie noţiuni pompoase de matematică ce [b]ar putea îndepărta subiectul de simplitate[/b]a care poate demonstra absurditatea Fizicii cuantice actuale.
[quote]Există o punte de raționamente logice care conduce de la una alta, tehnicile nu sunt puse cu mâna ci derivă din postulatele teoriei, care sunt vreo 4-5 la număr, dacă-mi aduc aminte cum trebuie. Să pornești de la 4-5 postulate și să rezolvi cu aceeași schemă conceptuală și superconductivitatea și mecanismul Higgs pentru generarea masei, e totuși o realizare. [/quote]Ar fi frumos să fie aşa cum spui, dar îţi voi demonstra că sunt vorbe goale. Pentru aceasta, va trebui să nu ne adâncim în amănunte până când nu clarificăm baza discuţiei. Deci, te rog mult, nu te mai îndepărta de baza discuţiei.
[quote]Revenind la spin, o să încerc să reexplic lucrurile [/quote]Încă suntem departe de a „reexplica” pentru că încă nici măcar nu ai explicat. Nu mi-ai răspuns [b]direct[/b] la întrebările pe care ţi le-am pus, deci este o discuţie ((ce ar trebui să fie) numai) despre spin ce nu poate continua aşa.
[quote]Mecanica cuantică este mai generală în ceea ce privește ceea ce ”este” un moment cinetic de fapt, anume spune că dacă ai un set de operatori care verifică comutatorul algebrei Lie a grupului rotațiilor, atunci acei operatori au semnificația fizică de momente cinetice. [/quote]Este o observaţie frumoasă, desigur, dar până la demonstrarea ei este o cale lungă şi rămâne, iarăşi, o afirmaţie gratuită. Ce ştie mecanica cuantică de ce înseamnă „semnificaţie fizică”? Habar n-are. Ea operează de mult cu concepte abstracte fără semnificaţie fizică.
[quote] Ca un prim exemplu, ai momentul cinetic orbital, care este analog momentului cinetic clasic, dar din această perspectivă generală, și spinul particulelor elementare este un moment cinetic, și la fel și isospinul nucleonilor este un moment cinetic, din motivul menționat, anume operatorii asociați acestor mărimi fizice au aceeași algebră Lie. [/quote] Păi, vezi, ca să te poţi juca cu asemenea noţiuni trebuie să dai definiţia lor riguroasă. Şi de multe ori, definirea riguroasă a unor noţiuni duce la excluderea altora sau duce la necesitatea introducerii unor noi postulate în Fizică. Impresia mea este că mecanica cuantică nu defineşte riguros noţiunile, cel puţin nu atât de riguros încât noile definiţii să fie suficient de generale încât să le excludă pe cele care au devenit inutile. În alte cuvinte, de ce are nevoie mecanica cuantică de atâtea noţiuni (moment cinetic („clasic”), moment cinetic orbital, spin, izospin)? De ce nu poate să le înglobeze pe toate într-o singură definiţie generală pe care s-o utilizeze fără excepţie în toate contextele? Îţi spun eu de ce: pentru că nu sunt noţiuni suficient de corecte în fiecare context posibil, suficient de bine definite, ci trebuie folosită o anumită noţiune într-un anumit context.
[quote]Mai departe, imposibilitatea de a construi stări având toate cele trei componente ale momentului cinetic determinate provine chiar din existența acestui comutator nenul. Lucrul acesta se traduce prin faptul că nu poți găsi o bază de stări în spațiul Hilbert al sistemului care să-ți diagonalizeze simultan toți cei trei operatori (asociați componentelor momentului cinetic pe fiecare axă). De aceea, când vrei să rezolvi o problemă de mecanică cuantică, în primul rând trebuie să-ți alegi o bază de operatori compatibili, care să comute între ei, pe care să îi poți diagonaliza simultan. Aici e șmecheria și cu relația lui Heisenberg, care este de exact aceeași natură. Operatorul de poziție și cel de impuls în lungul unei direcții fixe în spațiu nu comută, deci operatorii nu pot fi diagonalizați simultan, astfel încât să poți descrie stări fizice specificând simultan poziția și impulsul pe o direcție dată. Poți face smecherii uneori, să construiești stări în care cunoști poziția pe o axă și impulsul pe alta, dar niciodată nu le poți cunoaște complet pe amândouă, simultan. [/quote]Păi, vezi cum eşti? Eu te-am întrebat de axe în spaţiul fizic, nu în spaţiul Hilbert. De ce le întorci ca la Ploieşti? Aşa o să lungim discuţia la nesfârşit, în loc s-o scurtăm. În plus, urmăreşte-ţi cuvintele şi ai să vezi că ele nu conţin demonstraţia lor, ci doar o simplă descriere în spiritul Fizicii cuantice. Am sperat că tu vei veni cu [b]demonstraţii[/b], nu cu simple „descrieri” aberante pe care le găsesc în orice curs de mecanică cuantică. Crede-mă, de descrieri nu duc lipsă. Sunt sătul.
[quote]Din fericire, există... [/quote]Vorbe goale, fără demonstraţii. Aş fi vrut nişte demonstraţii care să pornească de la ceea ce constatăm experimental, ca să-ţi arăt cât de nenaturală (deci, nefizică) este mecanica cuantică.
[quote]Diagonalizarea presupune rezolvarea unei probleme de vectori și valori proprii pentru operatori, și rezultatul remarcabil al mecanicii cuantice este acesta, că valorile proprii ale momentului cinetic total și ale proiecției sale pe o axă dată sunt discrete, și deși este ceva de socotit, practic deducerea se bazează numai pe comutatorul ce descrie faptul că rotațiile finite nu comută  :D . [/quote]Îţi faci iluzii deşarte. Când nu te vei mai feri de amănunte îţi voi arăta ce vorbărie goală este toată această înşirare de cuvinte „ce din coadă au să sune”.
[quote]Acum să particularizăm. În cazul în care discutăm despre momentul cinetic orbital, rotațiile generate de acesta au loc în spațiul real, deci o rotație de 360 de grade trebuie să corespundă unei transformări identice, lăsând sistemul neschimbat. Acest lucru conduce direct la faptul că momentul cinetic orbital poate lua numai valori întregi. [/quote]Asta numeşti tu particularizare? Cum ai trecut de la spaţiul Hilbert la spaţiul real? Aşa, gratuit? Cum ai trecut de la operatori la momentul cinetic orbital? Aşa, gratuit? Nu se poate aşa. Asta nu-i coerenţă logică. Nu pot urma asemenea raţionamente haotice. „Acest lucru conduce direct la...”. Păi, astea sunt raţionamentele logice cu care vrei să mă convingi? Mă obligi pur şi simplu să ies din această discuţie şi să-mi văd în continuare de cercetările mele clare şi de viitor.
[quote] Rezultatul se poate exprima și în alte feluri independente, dar așa mi se pare cel mai simplu. Spinul nu are însă parte de această restricție. Este fascinant faptul că spinul poate genera și rotații în spațiul real, dar și rotații interne ale sistemului, care sunt diferite de rotațiile spațiale și totuși detectabile, cum este fenomenul de precesie a spinului în câmp magnetic. O astfel de rotație internă are nevoie de un ciclu de 720 de grade pentru a reveni la poziția inițială. Dacă te rezumi la 360 de grade se schimbă semnul vectorului de stare al sistemului tău, și deși pare o ciudățenie matematică, această transformare poate fi pusă în evidență prin experimente de interferometrie neutronică. Este una dintre predicțiile exotice făcute de mecanica cuantică, ce a fost confirmată de experiment.  [/quote]Aceleaşi bla, bla, bla-uri, aceleaşi descrieri haotice fără nicio demonstraţie riguroasă a lor, pe care le găsesc în orice curs de mecanică cuantică. Nu aşa ceva îmi trebuie. Încă n-ai înţeles?
[quote]Tot ce am povestit eu aici se înțelege bine cu creionul și hârtia în față. [/quote]Tot ce ai povestit rămâne simplă poveste. Forumul este el însuşi o hârtie şi un creion, aşa că nu înţeleg ce te împiedică să le foloseşti. Dacă n-ai timp să răspunzi ca lumea la întrebări, mai bine nu răspunde şi nu-mi face iluzii că merită să te urmăresc.
[quote]Lasă-mi o adresă de mail și-ți trimit cărțile din care am studiat-o dacă vrei să încerci singur, și evident îți stau la dispoziție cu explicații și ajutor la socoteli dacă te blochezi pe undeva. [/quote]Este un gest frumos din partea ta, dar eu vreau să înţelegem cu toţii porcăria asta de mecanică cuantică (de care ai început să-mi faci şi mai mare scârbă), nu doar eu.

În concluzie, nu mai scrie nimic pentru mine decât ce începe de la experiment şi urmează raţionamente logice cu definiţii clare. Asta dacă vrei să mă mai implic în această discuţie despre care am sperat să fie interesantă şi clarificatoare.
Pe topicul „Elemente de Fizică elicoidală
Nu ştiu în ce măsură mai vorbeşti serios, din moment ce ţi-am mai spus că nu depinde de mine Nobelul. În orice caz, mă bucur să văd că se acordă importanţă torsiunii. Iar dacă e să iasă adevărul la iveală, el tot va ieşi odată şi odată. Dacă nu va fi în timpul vieţii mele, asta e.
Pe topicul „Ce este spinul?
Mă văd nevoit să mai adaug un lucru ce poate părea minor, dar pe care eu îl consider relevant. Există o analogie perfectă între situaţia în care se găseşte astăzi Fizica şi situaţia în care se găsea astronomia înainte de Copernic. Epiciclurile lui Ptolemeu dominau conştiinţa marilor savanţi ai Evului Mediu şi erau peticite cu tot felul de artificii reuşite ca să se menţină concepţia lor. Matematica lor era foarte avansată şi impresiona prin caracterul precis cu care putea explica mişcările astrelor. Astăzi, toate acestea sunt la gunoi pentru că fundamentul nu era bun, ci a trebuit înlocuit cu ceva mai simplu.

Prin acest mesaj, în care am dat un exemplu ce trebuie să pună pe gânduri un om atent, atrag atenţia celor care mai au încă mintea deschisă şi le spun că Fizica actuală nu mai are mult de trăit pentru că se bazează pe fundamente greşite.
Pe topicul „Ce este spinul?
[quote="omuldinluna"]Dacă ar fi atât de incorecte cum pretinzi însă, atunci cum se face totuși raționamente făcute pe baza lor conduc la concluzii validate de experiență? [/quote]Dacă mai pui o asemenea întrebare, înseamnă că n-ai înţeles nimic din exemplul pe care ţi l-am dat. Nu este suficient să conducă la concluzii validate de experienţă! Nu e clar? Şi epiciclurile duceau la concluzii validate de experienţă. Doamne, greu mai e!
Pe topicul „Ce este spinul?
[quote="omuldinluna"]nu vorbești despre o singură observație validată, vorbești despre validarea observațiilor pe o plajă ce se întinde de la dimensiunile unui nucleu până la un solid macroscopic, adică 15 ordine de mărime. [/quote]Exact aşa erau şi epiciclurile, pe o plajă valabilă pentru Soare, Lună şi toate planetele. Era ceva, nu-i aşa? Şi, hai să nu exagerăm cu validările-astea. Nu e chiar aşa cum spui. Există o mulţime de observaţii pe care nu le poate explica (aşa cum erau şi pe vremea epiciclurilor, de altfel).
[quote]Ce zici, putem să cădem de acord pe două lucruri, anume a) că nu e adevărul suprem și b) că nu e o prostie?[/quote]Este foarte importantă intenţia ta de „conciliere”, mai ales pentru că scoate în evidenţă un caracter nobil şi care poate fi declarat deschis. Păi, a) este evident, mai ales pentru Fizica cuantică, dar nu sunt de acord că nu există adevăr suprem în Fizică. b) Normal că nu e o prostie, aşa cum nu erau nici epiciclurile lui Ptolemeu; erau foarte utile la vremea lor. Zic şi eu aşa că e o prostie, ca să exprim cât mai plastic oroarea mea faţă de Fizica cuantică (asemănătoare cu a lui Copernic pentru epicicluri, poate).
Pe topicul „Ce este spinul?
Mnoa, poi sunt veşti minunate şi abia aştept să-ţi citesc cartea! Dar să ţii seama şi de criticile aspre pe care ţi le aducem în acest topic, ca să fie o carte cât mai bună. Deci, şi zici că suntem departe de adevărul suprem? Nici vorbă! Iată un exemplu (şi sunt foarte multe): orice corp are un centru de masă. Deci, există şi azi multe adevăruri supreme în Fizică. Mai greu e să le discernem din mulţimea de prostii care se debitează astăzi.
Pe topicul „Caracterul absolut al mișcării
[quote="omuldinluna"]Sunt curios totusi sa stiu cine-ti da cartonase verzi cand e inflamezi asa, dar probabil nu voi afla niciodata  :D . [/quote]E simplu, dacă te interesează asta. Eu i-am dat cartonaşul verde pentru următorul text pe care l-a scris:
[quote="WoodyCAD"]TRAIECTORIILE PARTICULELOR SUNT UNICE[/quote]
Am apreciat mai ales acest lucru. Este o propoziţie pe care, din păcate, constat că încă nu aţi înţeles-o.
Pe topicul „Caracterul absolut al mișcării
Traiectoria este unică în sensul că este caracterizată de nişte mărimi obiective, independente de observator. Nici eu nu contest că [b]anumiţi[/b] parametri ai traiectoriei se modifică faţă de observator, dar contest că nu ar exista parametri caracteristici traiectoriei independenţi de observator, contest că absolut toţi parametrii caracteristici traiectoriilor sunt dependenţi de reper. Iar dacă există asemenea parametri independenţi de reper, ar trebui ca noi să ne concentrăm la aceştia, nu să ne certăm aici pentru chestiuni mărunte.
Pe topicul „Noutăţi
Am început eu s-o citesc şi am început să-ţi scriu un e-mail cu răspunsul meu.
Deocamdată, am scris:
[quote="În e-mail, Abel Cavaşi"]Salut!
Ok, m-am apucat de citit.
Pentru început m-a bucurat intenţia ta de a unifica mecanica cuantică cu teoria relativităţii.
În prefaţă m-au dezamăgit de la bun început greşelile de ortografie şi absenţa unor diacritice care mi-au luat ceva timp ca să înţeleg textul.
Îmi place ce citesc despre numere complexe şi cuaternioni.
Am trecut în grabă peste formulele ci vitezele, pentru că n-am găsit nimic fundamental nou, ci mi s-a părut a fi doar un artificiu matematic relativist. Cât despre corectitudinea formulelor, nu m-am băgat în amănunte să văd dacă sunt corecte pentru că am încredere că poţi obţine formule corecte.
Aşa că până la pagina 30 n-am observat că ar fi apărut ceva nou, original, ci doar o reexpunere a teoriei relativităţii, eventual folosind un formalism minkowskian al spaţiului cuadridimensional.
Generalizările propuse mi s-au părut interesante. Doar că au transformat prima parte a cărţii într-o carte de matematică, nu de Fizică. Mi s-au părut frumoase şi generalizările formulelor lui Lorentz (pe care nu le-am verificat), dar nu le-am înţeles utilitatea.
[/quote]

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog

Etichete

Persoane interesate