Căutați ceva anume?

marți, 14 februarie 2012

Axa diavolului confirmă Fizica elicoidală

Am aflat recent pe saitul Scientia despre o descoperire interesantă a cosmologiei moderne. Este vorba despre aşa numita „axă a diavolului”, adică despre o axă care pare să concentreze radiaţia de fond şi contravine astfel cunoştinţelor actuale privind răspândirea acesteia în toate direcţiile.
Aşadar, pentru cosmologia actuală, axa diavolului este un mister de nepătruns. În schimb, nu aşa stau lucrurile în Fizica elicoidală. După cum am arătat recent într-un alt material privind deplasarea spre roşu, Fizica elicoidală prevede că în Univers, pentru fiecare sistem posibil, mai există un alt sistem, mult mai masiv, în jurul căruia se roteşte sistemul dat.
În consecinţă, Fizica elicoidală prezice că şi Galaxia noastră face parte dintr-un alt sistem de galaxii. Şi cum forma lenticulară a sistemelor este cea preponderentă, rezultă că toate sistemele cosmologice în jurul cărora se roteşte Galaxia noastră sunt şi ele la rândul lor lenticulare.
Dar dacă Galaxia noastră face parte dintr-un sistem lenticular, atunci ea se află în planul format de acest sistem lenticular. Asta înseamnă că undeva pe cer trebuie să vedem o aglomerare de galaxii aflate în acelaşi plan şi trebuie să vedem acel plan pe muchie, deoarece şi noi facem parte din planul respectiv.

Dealtfel, prima asemenea „axă a diavolului” a fost tocmai Galaxia noastră. Şi ea ne apare pe cer aproape ca o axă pe motiv că facem parte din planul ei. Desigur, aglomerarea de stele pe care o vedem de-a lungul unei axe este doar o parte a Galaxiei noastre, căci noi vedem acolo doar stelele situate de aceeaşi parte cu centrul Galaxiei şi nu vedem acolo stelele care sunt în partea opusă centrului Galaxiei. Asta înseamnă că densitatea axei galactice nu este uniformă, ci este mai mare în porţiunea care conţine centrul galactic. Atunci, această constatare trebuie considerată ca fiind o altă previziune a Fizicii elicoidale, şi anume, că proaspăt-descoperita axă a diavolului nu are densitatea uniformă.

Prin urmare, pe măsură ce instrumentele noastre evoluează, devenim în stare să observăm din ce în ce mai multe „axe ale diavolului” pe cer, fiecare axă fiind mult mai departe decât precedenta. Se pare că trăim într-o perioadă în care am început să vedem cea de-a doua axă a diavolului, asta însemnând că am început să vedem uriaşul sistem lenticular din care face parte Galaxia noastră.

În fine, important este să se înţeleagă că axa diavolului nu este un mister pentru Fizica elicoidală, ci este o consecinţă firească a ei. Dacă se va descoperi şi faptul că densitatea acesteia este mai mare spre centrul ei, atunci explicaţia dată de Fizica elicoidală se impune cu atât mai mult.

Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog

Etichete

Persoane interesate