Căutați ceva anume?

marți, 10 noiembrie 2009

Puterea raţionamentului logic

Puterea raţionamentului logic

Se ştie că marii filozofi din antichitate precum Thales, Pitagora, Socrate, Platon sau Aristotel au reuşit să scoată în evidenţă puterea raţionamentului logic, descoperind proprietăţi fascinante ale numerelor şi ale figurilor geometrice. Cu toate acestea, astăzi Ştiinţa pune mult mai mare preţ pe experiment decât pe logică. Este bine? Este rău? Cum s-a produs o asemenea schimbare? Şi, mai ales, de ce?

Renaşterea este perioada civilizaţiei umane care l-a dăruit pe Galileo Galilei. Acest mare fizician şi astronom italian era un experimentator desăvârşit, curios şi hotărât să cunoască cele mai subtile amănunte ale realităţii. Obsedat fiind să demonstreze că Pământul nu este fix în sistemul solar, aşa cum se credea încă din antichitate, Galilei a făcut descoperiri de o importanţă capitală pentru progresul Ştiinţei. El este primul om care a scos în evidenţă principiul inerţiei şi a arătat că există corpuri în sistemul solar care nu se rotesc în jurul Pământului (sateliţii lui Jupiter), demonstrând că argumentele „logice” prin care anticii susţineau imobilitatea Pământului sunt nefondate. Şi, de parcă n-ar fi fost de ajuns, tot Galilei s-a îndoit primul de presupunerea absurdă a anticilor conform căreia un corp mai greu cade mai repede.

Din păcate, succesul răsunător de care au avut parte experimentele şi observaţiile lui Galilei a avut repercusiuni negative asupra concepţiei universale despre valoarea raţionamentului logic. Încet, încet, lumea a început să creadă că, dacă până şi marele Aristotel, tocmai ditamai întemeietorul logicii formale, a greşit (cel puţin pentru că nici măcar nu a observat, darmite să mai şi combată, problemele fundamentale ale concepţiei despre lume din vremea sa), atunci înseamnă că nu ne mai putem baza pe raţionamentul logic pentru că acesta nu ne furnizează adevăruri sigure. Altfel spus, lumea a confundat de-a dreptul incapacitatea lui Aristotel cu incapacitatea raţionamentului logic, învinuind pe nedrept tocmai logica, sub diversele ei forme, pentru toate erorile care au persistat în concepţia umanităţii de la Aristotel până la Renaştere.

Ca urmare a acestei confuzii extrem de nocive, trăim astăzi într-o lume a savanţilor care spun că raţionamentul logic nu mai are nicio credibilitate şi că numai experimentul este cel care poate face lumină în orice domeniu al Fizicii. Oamenii de Ştiinţă nu mai pun astăzi preţ pe ceea ce putem deduce logic, mergând până într-acolo încât devin în stare să respingă categoric ceea ce a fost demonstrat doar prin mijloace teoretice.

Ce e de făcut? Oare chiar trebuie să punem (din nou) preţ pe raţionamentul logic? Oare mai avem nevoie de o „Renaştere” care să arate că, totuşi, raţionamentul logic are rolul său imens în cunoaştere? Oare voi fi discreditat dacă voi avea curajul să afirm că raţionamentul logic este infinit mai important în cunoaştere decât experimentul? Ce-ar fi dacă aş susţine că raţionamentul logic este atât de important în cunoaştere, încât am putea să-l parafrazăm pe Laplace spunând chiar „Daţi-mi gândire şi voi construi Universul!”?

Realitatea nu poate fi contradictorie. Realitatea nu se contrazice niciodată. Niciodată nu vom putea constata vreun fapt în Univers care să-l contrazică pe altul. Dimpotrivă, dacă vom bănui vreodată existenţa unei asemenea contradicţii aparente între două fapte, înseamnă că unul dintre ele n-a fost bine înţeles şi trebuie să-l aprofundăm.

Dar această consistenţă logică nu poate fi testată altfel decât prin raţionamente logice. Altfel spus, consistenţa realităţii nu poate fi demonstrată experimental, ci reprezintă unul dintre cele mai importante principii fundamentale ale cunoaşterii. Acest principiu poate fi rezumat mai plastic în felul următor: tot ceea ce deducem logic din fapte adevărate este, la rândul său, un fapt adevărat. De aici mai rezultă că, dacă printr-un raţionament oarecare ajungem la concluzii care contrazic realitatea, înseamnă că raţionamentul nostru a fost eronat din punct de vedere logic sau faptul pe care l-am folosit în raţionamentul nostru nu a fost adevărat. Nicio concluzie absurdă la care ajungem vreodată nu trebuie să ne determine repulsia faţă de raţionamentul logic. Nu raţionamentele logice în general sunt de vină dacă noi ajungem vreodată la concluzii false, ci premisele noastre sau modul nostru greşit de a raţiona.

Am scris acest articol călăuzit de speranţa că cititorii mei vor fi puşi pe gânduri şi vor căuta mai multe motive decât am reuşit eu să le ofer pentru a înţelege şi a accepta valoarea raţionamentului logic, probabil printre puţinele noastre averi cu care am reuşit să ne detaşăm decisiv de animale.


Postări populare

A apărut o eroare în acest obiect gadget

Arhivă blog

Etichete

Persoane interesate